Vezi raport RO

vederile Legii nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, în particular, art. 44 care se referă la obligaţia de adaptare a locului de muncă. Solicitarea petentului era legitimă, în condiţiile în care legislaţia susţine protecţia persoanelor cu handicap. Împotriva părţii reclamate (U.N.N.P.) s-a dispus aplicarea sancţiunii contravenţionale cu avertisment (Art. 2 alin.1 şi alin.3 şi art.19 din O.G. nr. 137/2000, cu modificări şi completări ulterioare). (2005) Concurs de admitere în profesie. Organizare comisie specială. Dizabilitate. Adaptare rezonabilă. Domnul G.M. s-a plâns cu privire la refuzul de a se constitui o comisie specială de examinare a cunoştinţelor în vederea admiterii în profesia de notar. Petentul este persoană cu handicap şi poate desfăşura munca în condiţii protective. În opinia Ministerului Justiţiei dizabilitatea petentului constituia impediment în exercitarea profesiei de notar public, iar legislaţia în domeniu nu prevede excepţii cu privire la susţinerea examenului în mod individual. Prin hotărârea nr. 276 din 25.10.2005, Colegiul a reţinut că faptele sesizate constituie discriminare directă, potrivit art. 2 alin.1 şi alin.3, art. 6 şi art. 19 din O.G. nr. 137/2000, cu modificări şi completări ulterioare. Colegiul s-a raportat la prevederile art. 15 din Carta socială europeană revizuită, precum şi la preverile Legii nr. 102/1999 privind protecţia specială şi încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, în particular, art. 44 care se referă la obligaţia de adaptare a locului de muncă. Ca atare, solicitarea petentului era legitimă, în condiţiile în care legislaţia susţine protecţia persoanelor cu handicap. Împotriva părţii reclamate (U.N.N.P. şi Ministerul Justiţiei) s-a dispus aplicarea sancţiunii contravenţionale cu avertisment. De asemenea, s-a recomandat UNNP înfiinţarea unei comisii speciale pentru examinarea cunoştinţelor de specialitate ale petentului (Art. 2 62 alin.1 şi alin.3 şi art.19 din O.G. nr. 137/2000, cu modificări şi completări ulterioare). (2007) Drepturi de asigurări sociale. Pensionare. Dizabilitate.Vârstă. Domnul A.A., persoană cu dizabilitate, pensionată pentru limită de vârstă, s-a plâns cu privire la refuzul de a se emite o nouă decizie de pensionare cu includerea stagiului suplimentar lucrat, potrivit art. 78 alin.8 din Legea nr. 19/2000. Partea reclamată a respins solicitarea petentului, deşi instanţele de judecată au statuat că „asiguraţii nevăzători, care s-au pensionat în temeiul dispoziţiilor art.47 alin.2 din Legea Nr. 19/2000, îndeplinesc cele două condiţii cumulative prevăzute şi în art.78 alin.8 din Lege, respectiv vârsta minimă de cotizare, pentru a putea beneficia de majorarea punctajului pentru perioada suplimentară de cotizare”, respectiv „împrejurarea că persoanele cu handicap beneficiază prin efectul legii de o reducerere a stagiului de cotizare nu poate determina excluderea acestora de la aplicarea dispoziţiilor art.78 alin.8 din lege”. Partea reclamată a invocat faptul că petentul nu îndeplinea cerinţele legale aplicabile. Prin hotărârea nr. 218 din 01.08.2007, Colegiul a constatat că în cazul petiţiei, criteriul care a stat la baza tratamentului aplicat l-a constituit împrejurarea conţinută în prevederile art.47 alin.2 raportată la art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000, concretizată în vârsta standard de pensionare, raportată la vârsta de pensionare prevăzută pentru persoanele cu handicap, respectiv nevăzător, în privinţa cărora dispoziţia legală prevede beneficiul de „pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puţin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege”. Din perspectiva elementului de comparabilitate, art.78 alin.8 din legea în discuţie prevedea că beneficiază de o majorare a pensiei toţi cei care, după îndeplinirea condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, contribuie suplimentar o anumită perioadă de timp la sistemul public de pensii. Astfel, toate persoanele care îndeplinesc condiţiile de pensionare pentru limită de vârstă prevăzute de lege, sub aspectul pensionării şi al beneficiilor acordate de art.78 alin.8 se află în situaţie comparabilă, inclusiv asiguraţii nevăzători pensionaţi potrivit art.47 alin.2 din lege. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia pronunţată a menţinut Sentinţa Curţii de Apel P. care a reţinut că prin dispoziţia cuprinsă în art.78 alin.8 se creeează un regim de egalitate pentru pensionarii care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă. Astfel, Colegiul a considerat că prin efectul interpretării prevederilor legale în speţă s-a indus un tratament diferit implicit, concretizat în excluderea petentului de la aplicarea dispoziţiilor art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000. Colegiul a dispus emiterea unei recomandări Ministerului Muncii pentru a depune diligenţele necesare în vederea adoptării normelor tehnice de aplicare a prevederilor art.78 alin.8 din legea nr.19/2000, potrivit principiului tratamentului egal între persoane (Art. 1, Art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată) (2007) Concurs ocupare post didactic. Respingere. Dizabilitate. Domnul M.D. s-a plâns cu privire la faptul că s-a înscris în vederea participării la concursul pentru ocuparea unui post didactic în domeniul aeromodelismului, însă a fost respins datorită dizabilităţii de care suferă. Petentul este persoană cu 63 dizabilitate accentuată, absolvent al Academiei Naţionale de Educaţie Fizică şi Sport, specializarea Aeromodelism. Partea reclamată a arătat că refuzul s-a datorat faptului că pregătirea petentului nu corespundea postului în cauză, fără a justifica această susţinere în concret. Prin hotărârea nr. 256 din 17.09.2007, Colegiul a reţinut că prezumţia de tratament diferit pe baza criteriului de dizabilitate nu a fost răsturnată de partea reclamată. S-a constatat că faptele sesizate constituie discriminare directă conform art. 2 alin.1 şi alin.4 coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 137/2000. Împotriva părţii reclamate s-a dispus sancţionarea cu amendă contravenţională în cuantum de 400 RON (Art. 2 alin.1 şi alin.4 coroborat cu art. 7 din O.G. nr. 137/2000, republicată). (2007) Loc de muncă. Accesibilitate. Dizabilitate. Doamna M.E.R., de profesie tehnician dentar principal, cu dizabilitate auditivă, a primit în concesiune un spaţiu la etaj în care îşi desfăşura activitatea în domeniul tehnico-dentar. În acelaşi imobil, la parter, avea sediul un alt cabinet medical. Petenta s-a plâns cu privire la faptul că angajaţii cabinetului de la parter închid în mod frecvent uşa de la intrarea în imobil, astfel încât la cabinetul său nu pot ajunge pacienţi sau medici colaboratori, deoarece nu poate auzi soneria de la intrare. Prin hotărârea nr. 357 din 05.11.2007, Colegiul a reţinut că din cauza dizabilităţii de care suferă, petenta nu putea auzi soneria de la intrarea în imobil, pentru a facilita accesul potenţialilor săi clienţi. Blocarea accesului în imobil a avut drept consecinţă limitarea accesului persoanelor la cabinetul petentei, fiind afectată activitatea profesională a acesteia. S-a reţinut că faptele sesizate constituie discriminare potrivit art. 2 alin.1 şi alin.4, art. 10 lit.b şi c din O.G. nr. 137/2000. Împotriva părţilor reclamate s-a dispus sancţionarea contravenţională cu avertisment (Art. 2 alin.1 şi alin.4 , art. 10 lit.b şi c din O.G. nr. 137/2000, republicată). (2009) Raporturi de muncă. Adaptare rezonabilă la locul de muncă. Dizabilitate. L.L.R., persoană cu gradul I de invaliditate, s-a plâns cu privire la condiţiile existente la locul de muncă şi de maniera în care a fost tratat, având în vedere situaţia sa medicală. Petentul a arătat că facilităţile sanitare existente şi locul de muncă nu i-au permis desfăşurarea activităţilor în condiţii normale, respectiv în condiţiile stipulate de legea privind protecţia persoanelor cu handicap. Dizabilitatea sa a constituit un motiv de marginalizare la locul de muncă şi nu a primit „nimic de lucru”. Colegiul a considerat că situaţia invocată pune în discuţie neasigurarea adaptării rezonabile a locului de muncă, în condiţii minimale, corespunzător dizabilităţii petentului. Prin hotărârea nr. 665 din 26.11.2009, Colegiul a constatat că aspectele sesizate constituie discriminare şi a dispus sancţionarea părţii reclamate cu avertisment (Art. 2 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată). (2009) Raporturi de muncă. Desfacerea contractului de munca. Dizabilitate. L.L.E. s-a plâns cu privire la desfacerea contractului de muncă din cauza handicapului dobândit pe parcursul desfăşurării activităţii. Deşi partea reclamată a considerat că în caz a încetat de drept contractul de muncă, în fapt a susţinut că nu are în organigramă funcţii cu normă redusă (n.n. pe care 64 le-ar fi putut îndeplini petenta), iar pe de altă parte nu dispune de activităţi conforme cu handicapul rezultat din decizia asupra capacităţii de muncă. Colegiul a constatat că partea reclamată nu a justificat în niciun fel imposibilitatea asigurării unei norme parţiale şi nu a respins susţinerile că are punct de lucru cu locuri de muncă în regim de normă parţială. În raport cu prevederile Legii nr. 448/2006 care asigură adaptarea rezonabilă la locul de muncă, prin hotărârea nr. 463 din 02.09.2009, Colegiul a constatat că aspectele sesizate constituie discriminare directă şi a dispus sancţionarea părţii reclamate cu avertisment (Art. 2 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată). (2009) Raporturi de muncă. Refuz reangajare. Dizabilitate. F.A.E. s-a plâns cu privire la refuzul părţii reclamate de a-l reangaja după expirarea contractului de muncă pe perioadă determinată deoarece este persoană cu handicap, în condiţiile în care alte persoane au fost angajate de reclamat. Petentul beneficia de reducerea vârstei de pensionare potrivit legii privind protecţia persoanelor cu handicap, însă a lucrat pe perioadă determinată deoarece nu avea stagiul de cotizare complet şi împlinirea vârstei de pensionare în vederea trecerii la pensionare pentru limită de vârstă. Partea reclamată a invocat lipsa posturilor vacante, precum şi inexistenţa unui post adaptat unei persoane cu handicap. Colegiul a observat însă că petentul a solicitat angajarea pe postul deţinut anterior, ceea ce prezumă că acesta era corespunzător nevoilor petentului, având în vedere perioada îndelungată de timp în care acesta l-a ocupat efectiv. Prin hotărârea nr. 77 din 03.02.2009, Colegiul a constatat că, deşi motivele invocate sunt aparent neutre, acestea nu sunt justificate obiectiv astfel încât, în cauză, s-a reţinut o discriminare indirectă, s-a dispus sancţionarea părţii reclamate cu avertisment şi emiterea unei recomandări (Art. 2 alin.3 şi art. 6 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată). (2009) Concurs post. Respingere dosar de concurs în vederea angajării. Dizabilitate. M.G.C. s-a plâns cu privire la respingerea dosarului pentru participarea la un concurs de ocupare a unui loc de muncă, pe motivul necorespunderii din punct de vedere medical, deşi medicul de familie a eliberat o adeverinţă medicală cu observaţia „apt clinic”. Petentul a depus la dosar adeverinţa medicală, precum şi un certificat de handicap. Partea reclamată a susţinut că refuzul are la bază lipsa capacităţii de a face faţă solicitărilor postului, în speţă starea de sănătate necorespunzătoare. Colegiul a observat că din comisia de examinare care a respins dosarul nu făcea parte niciun medic, iar competenţa de a stabili aptitudinea unei persoane de ocupare a unui post nu revenea comisiei, ci organelor medicale. Prin hotărârea nr. 345 din 23.06.2009, Colegiul a reţinut că din cauza dizabilităţii, fără a se stabili o legătură directă şi obiectivă cu necorespunderea medicală a petentului, acestuia i s-a îngrădit dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea unui post. Astfel, Colegiul a constatat discriminarea directă, a dispus sancţionarea cu avertisment şi emiterea unei recomandări părţii reclamate (Art. 2 alin.1, art. 7 alin.2 din O.G. nr. 137/2000, republicată). 65 (2010) Concurs admitere profesie. Adaptare rezonabilă. Dizabilitate. Dl. A.R.C. s-a plâns în legătură cu faptul că s-a înscris la examenul de admitere în profesia de practician în insolvenţă şi a solicitat, justificat cu motive medicale, acordarea unui timp suplimentar de ½ faţă de timpul normal de examinare. Petentul a arătat că suferă de anumite afecţiuni medicale, tulburări de concentrare, deteriorare cognitivă şi slabă capacitate de concentrare a atenţiei cu rezultate slabe ca viteză. Reprezentanţii părţii reclamate i-au comunicat că nu se poate răspunde favorabil cererii din considerente ce ţin de nereglementarea legală a unor asfel de cazuri. Prin hotărârea nr. 126 din 07.07.2010, Colegiul a reţinut că în privinţa petentului a existat o limitare (reducerea la cel puţin jumătate a capacităţii de muncă) ce rezulta din deficienţe fizice, mentale sau psihice (încadrare în grad III de invaliditate) şi care au împiedicat participarea la viaţa profesională, pe o perioadă de timp de îndelungată. Deşi situaţia dată nu rezulta dintr-un act ce atestă o dizabilitate, stricto sensu, corelativ legii naţionale nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Colegiul s-a raportat la interpretarea dată noţiunii de dizabilitate de către Curtea Europeană de Justiţie şi la conceptul de adaptare rezonabilă transpuns în legea naţională. Colegiul a reţinut că motivele părţii reclamate au avut caracter aparent neutru, însă circumstanţele de fapt au condus la dezavantajarea petentului, datorită situaţiei sale medicale, în sensul prevederilor art. 2 alin.3 din O.G. nr. 137/2000 republicată. ... Omisiunea de a ţine cont de situaţia diferită în care se afla petentul a condus la tratarea identică a unor persoane aflate în situaţii diferite, ceea ce reprezintă una din formele de încălcare a principiului egalităţii, şi în speţă, o discriminare indirectă, materializată prin neasigurarea adaptării rezonabile în cauză. De asemenea, s-a dispus emiterea unei recomandari pentru ca în desfăşurarea concursurilor de admitere să fie luate în considerare toate diferenţele relevante din punctul de vedere al persoanelor cu dizabilităţi şi să se adopte măsuri adecvate pentru a asigura oportunităţi de şanse egale în procesul de acces în profesie. (Art. 2 alin.3 din O.G. nr. 137/2000 republicată) 3. Discriminare în domeniul muncii pe baza criteriului de VÂRSTĂ (2003) Ofertă publică de angajare. Condiţii. Distincţii de tratament. Vârstă. Doamna X, în vârstă de 35 de ani, s-a plâns cu privire la faptul că, în urma unui anunţ publicat în ziarul „România Liberă”, a contactat angajatorul B.A.D.O. în vederea ocupării postului de jurist sau de secretară. Reprezentantul părţii reclamate i-a precizat că nu se încadrează în criteriile de ocupare a postului, deoarece vârsta maximă este de 28 de ani, deşi această condiţie nu era prevăzută în anunţul publicat în ziar. Prin hotărârea nr. 112 din 23.04.2003, Colegiul a reţinut că faptele prezentate constituie discriminare în sensul prevederilor art. 2 alin.2 şi art. 7 alin.2 din O.G. nr. 137/2000. În acelaşi sens, s-a invocat art. 1 din Instrucţiunea CNCD, publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 7 aprilie 2003, prin care angajatorii au obligaţia de a asigura liberul 66 acces la toate etapele procesului de angajare fără nicio deosebire pe bază de vârstă. De asemenea, s-a dispus sancţionarea părţii reclamate cu amendă contravenţională în cuantum de 5.000.000 lei (ROL) (Art. 2 alin.2, art. 7 alin.2 din O.G. nr. 137/2000). (2003) Ofertă publică de angajare. Condiţii. Distincţii de tratament. Vârstă. Sex. M.C. s-a plâns cu privire la anunţul de angajare postat la Primăria comunei, în speţă condiţiile cerute pentru înscrierea la concursul în vederea ocupării postului (femeie de serviciu). Între criteriile de selecţie, partea reclamată a inclus condiţia: persoană sex feminin, vârstă cuprinsă între 30-35 de ani. Prin hotărârea nr. 113 din 07.05.2003, Colegiul a constatat că respectivele criterii (sex, vârstă) contravin prevederilor art. 2 alin.2, art. 5 şi art. 5 alin.2 din O.G. nr. 137/2000. În acelaşi sens, s-a dispus sancţionarea părţii reclamate cu amendă contravenţională în cuantum de 7.000.000 lei (ROL) (Art. 2 alin.2, art. 5, art. 7 alin.2 din O.G. nr. 137/2000). (2003) Ofertă publică de angajare. Condiţii. Distincţii de tratament. Vârstă. R.D. s-a plâns cu privire la anunţul pentru ocuparea unui loc de muncă publicat de Camera Deputaţilor, care a inclus impunerea unei limite de vârstă pentru candidaţi. Prin hotărârea nr. 173 din 03.06.2003, Colegiul a reţinut că aspectele sesizate constituie discriminare, în sensul preverilor art. 7 alin.2 din O.G. nr. 137/2000). Întrucât de la data săvârşirii faptei (decembrie 2001) s-au scurs peste 6 luni, termenul de aplicare a sancţiunii s-a prescris (Art. 7 alin.2 din O.G. nr. 137/2000). (2003) Concurs pentru ocupare post. Condiţii. Distincţii de tratament. Vârstă. Sex. O.I., P.G. şi B.V. s-au plâns cu privire la organizarea concursurilor pentru angajare de personal în cadrul Primăriei, în principal impunerea condiţiei de vârstă şi sex. În cadrul a trei concursuri pentru ocuparea postului de guard (paznic), şofer şi referent (agent fiscal), participarea a fost condiţionată de vârstă (maxim 35 de ani pentru postul de guard, maxim 45 de ani pentru postul de şofer şi maxim 35 de ani pentru postul de referent), precum şi de sex (masculin) pentru toate posturile. Prin hotărârea nr. 178 din 03.06.2003, Colegiul