Vezi raport RO

„protecţie efectivă a drepturilor omului”

1995, publicată în Monitorul Oficial nr. 82 din 4 mai 1995. Astfel cum prevede art. 3 alin. 1 al Convenţiei „Orice persoană aparţinând unei minorităţi naţionale are dreptul să aleagă liber dacă să fie tratat sau nu ca atare şi niciun dezavantaj nu poate rezulta dintr-o asemenea alegere ori din exerciţiul drepturilor legate de acesta” (vezi infra parag. 7.8., 7.9.). 279. De altfel, chiar în Avizul privind România, din anul 2001, Comitetul Consultativ al Convenţiei Cadru arată expresis verbis că „posibilitatea de a se recunoaşte sau nu în denumirea adoptată pentru a desemna minoritatea constituie unul din aspectele esenţiale ale acestui drept” (vezi infra parag. 7.10.). Or, Comitetul Consultativ al Convenţiei Cadru pentru protecţia Minorităţilor Naţionale, în acelaşi aviz privind România, constată „că numeroşi reprezentanţi ai comunităţii rome refuză să fie denumiţi „ţigani”, în principal din cauza conotaţiei peiorative legată de perioada de robie” (vezi Aviz Consultativ, 2001, parag. 21, pag. 7). 280. De altfel, în acest context, este extrem de relevantă Recomandarea de Politică Generală nr. 3 privind combaterea rasismului şi a intoleranţei împotriva Romilor/Ţiganilor, prin care Comisia Europeană împotriva Rasismului şi a Intoleranţei „recomandă statelor membre ale Consiliului Europei să asigure că denumirea utilizată oficial pentru diferitele comunităţi de Romi/Ţigani reprezintă denumirile prin care comunităţile în cauză doresc sa fie cunoscute” (pentru detalii vezi infra parag. 7.11.-

7.13.). Colegiul este de opinie că recunoaşterea diversităţii minorităţilor, în general şi a comunităţilor de romi, în mod special, este extrem de importantă. Or, din acest punct de vedere, există o varietate de grupuri în cadrul minorităţii romilor cu rezonanţă din punctul de vedere al denominării, ceea ce a constituit un subiect abordat atât la nivel internaţional, cât şi la nivelul statelor. Terminologia utilizată cu privire la minoritatea romilor a cunoscut modificări în plan naţional, la nivelul statelor membre şi în plan internaţional atât la nivelul Consiliului Europei, al Naţiunilor Unite sau al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, cât şi la nivelul Uniunii Europene. Or, modificările survenite au reprezentat rezultatul manifestării de voinţă a reprezentanţilor minorităţii în cauză (vezi pentru detalii infra parag. 7-15.-7.21). Înacestsens,seobservăcuusurinţăcăînultimii10 anidenominărileminorităţiiînspeţăaufost„Romi”,„RomişiSinti”,„RomişiTravellers”,„Romi,SintişiTravellers”,cuprinzânddiversitatea grupurilordininteriorulminorităţiiromeoriacelorsimilare,fărăafiidentificatedreptromi,astfelcumestecazulTravellers. 281. Este adevărat că, iniţial, denominările au cuprins şi termenul „ţigani”, însă astfel cum arată şi Înaltul Comisar OSCE pentru Minorităţi Naţionale, „termenul „Ţigan” a fost înlocuit cu „Rom”, „ţigan” fiind un termen considerat de majoritatea romilor periorativ, în considerarea preferinţei multor Romi care sunt activi în cadrul mişcărilor internaţionale şi naţionale privind

drepturile Romilor” (vezi infra parag. 7.18). În prezent, documentele oficiale ale Uniunii Europene, ale Consiliului Europei, ale Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa, ale Organizaţiei Naţiunilor Unite, organizaţii la care România este parte, utilizează termenul „Romi”, comunităţi de Romi”, „femei Rome” etc. (vezi pentru detalii infra parag. 7.22.-7.23. în Uniunea Europeană; parag. 7.24. în Consiliul Europei; parag. 25 în OSCE; parag. 7.26. în O.N.U. Pe de altă parte, Colegiul director este de opinie că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este extrem de relevantă în cauză, cu atât mai mult cu cât au fost adresate plângeri împotriva României, între altele şi cu privire la modalitatea în care, în anumite circumstanţe, reprezentanţii autorităţilor statului au catalogat persoanele aparţinând minorităţii romilor prin sintagma „ţigan”. Din acest punct de vedere, Colegiul este de opinie că pot fi incidente statuările Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauzele Moldovan şi alţii împotriva României, Hotărârea nr. 2 din 12 iulie 2005 definitivă la 30 noiembrie 2005, cauza Gergely v. România, Hotărârea din 26 April 2007 definitivă la 26/07/2007, cauza Kalanyos şi alţii vs. România, Hotărârea din 26 aprilie 2007 definitivă la 26/07/2007, cauza Vasile Tănase şi alţii vs. România, Decizia Finală de admisibilitate, 19.05.2005, cauza Cobzaru vs. România, Hotărârea din 26 iulie 2007 definitivă la 26/10/2007, cauza Stoica vs. România, Hotărârea din 4 martie 2008 (pentru detalii privind statuările Curţii vezi

infra parag. 7.27.-7.33.). Curtea Europeană a constatat în anumite condiţii că referirile exprese la anumite persoane drept „ţigani” corelativ unor împrejurări asociate cu modul de viaţă, comportamentul social, caracterizarea psihologică, aplicarea unui anumit tratament or refuzul acordării unor drepturi, precum şi remarcile tendenţioase privind originea etnică, sunt esenţialmente discriminatorii, în absenţa oricărei fundamentări. 282. De altfel, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în cauze recente, a constatat că în anumite condiţii sintagma „ţigan” poate îmbrăca forma unei discriminări, în sensul art. 2 alin.1 şi art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată (printre altele, de exemplu Hotărârea nr. 416 din 28.11.2007, Hotărârea nr. 92 din 23.05.2007 privind folosirea expresiilor „ţigani”, „ţigancă împuţită”, Hotărârea nr. 91/18.02.2008, Hotărârea nr.101/18.02.2008 privind expresii de genul „ţigani jegoşi”, „al dracului de ţigani”, „ciorilor, ţiganilor” etc.). În considerarea tututor motivelor expuse mai sus şi coroborat definiţiei discriminării indirecte cuprinse în art. 2 alin.3 din O.G. nr. 137/2000, republicată, Colegiul director este de opinie că susţinerile petentei nu pot fi primite şi nu pot fi interpretate ca intrând în câmpul de incidenţă al discriminării indirecte, ceea ce ar determina, per a contrario, obiectivarea utilizării termenului de „ţigan” sau alt termen decât „rom” ca metodă unică şi

39 adecvată pentru atingerea scopului obiectiv în cauză (Extras din Hotărârea nr. 384 din 22.04.2008, CNCD ).

39 Hotărârea Colegiului nr. 384 din 22.04.2008, motivare redactată de membrul în Colegiul director al CNCD, Dezideriu Gergely

     RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1,
      Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85                          72                       „building trust in human rights”
                   www.cncd.org.ro