Vezi raport RO

„protecţie efectivă a drepturilor omului”

este definită de O.G. nr.137/2000, republicată. Acest aspect impune din punct de vedere procedural obligaţia petentului în susţinerea afirmaţiilor sale de a dovedi existenţa unei fapte de natură a da naştere unei prezumţii de tratament diferit aplicat. În acest moment persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. Or, sub acest aspect, se poate constata fără dubiu că rezultă excepţia de la materia dreptului comun în ceea ce priveşte sarcina probei, de vreme ce petentului nu îi incumbă obligaţia de a dovedi lipsa justificării tratamentului diferenţiat (deosebire, excludere, restricţie, preferinţă). (A se vedea în acelaşi sens şi jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, cauza Bilka Kaufhaus, parag.31; cauza C-33/89 Kowalska [1990] ECR I-2591, parag. 16; cauza C-184/89 Nimz [1991] ECR I-297 parag. 15; cauza C-109/88 Danfoss [1989] ECR 3199, parag. 16; cauza C-127/92, Enderby [1993] ECR 673 parag. 16). 260. Colegiul director reţine că petenta Romani CRISS invocă jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie, în speţă, cauza C- 381/99 Brunnhofer vs. Osterreichischer Bank Postsparkasse [2001] ECR I-4961 sau C196 Vasiliki Nikoloudi vs. Organismos Tilepikinonion Ellados AE [2005] ECR I-1789. Asemănător raţionamentului invocat mai sus de Colegiul director (vezi infra. parag. 6.3.-6.7), Curtea Europeană de Justiţie precizează: „în cazul în care reclamantul aduce probe prin care arată că

criteriile pentru stabilirea existenţei unei diferenţe de plată între femei şi bărbaţi şi pentru identificarea muncii comparabile sunt îndeplinite, astfel încât, prima facie, există un caz de discriminare şi va fi apoi în sarcina angajatorului să dovedească faptul că nu a existat o încălcare a principiului plăţii egale. Este evident că şi interpretarea Curţii Europene de Justiţie are în vedere în esenţă împărţirea sarcinii probei, de vreme ce, astfel cum precizează Curtea, „în cazul în care reclamantul aduce probe (...) astfel încât, prima facie, există un caz de discriminare”, „va fi apoi în sarcina angajatorului să dovedească” că nu a existat o încălcare a principiului de tratament egal (Decizia CEJ C-381/99 Brunnhofer vs. Osterreichischer Bank Postsparkasse [2001] ECR I-4961, par. 52 şi 53). Astfel cum a statuat şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului, diferenţa de tratament devine discriminare atunci când se induc distincţii între situaţii analoage şi comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă. Instanţa europeană a decis în mod constant că pentru ca o asemenea încălcare să se producă „trebuie stabilit că persoane plasate în situaţii analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferenţial şi că această distincţie nu-şi găseşte nicio justificare obiectivă sau rezonabilă". 261. Astfel, sarcina probei în ceea ce priveşte dovada justificării se transferă reclamatului, acesta urmând să dovedească

un fapt pozitiv, şi anume faptul că tratamentul diferit, aplicat în cauză, are o justificare obiectivă sau rezonabilă în vederea atingerii unui scop legitim, iar mijloacele de atingere sunt proporţionale, ceea ce echivalează în practică cu dovada că nu s-a săvârşit o faptă de discriminare. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sau instanţele de judecată dispun de o marjă de apreciere pentru a determina dacă şi în ce măsură diferenţele între situaţii analoage sau comparabile sunt de natură să justifice distincţiile de tratament juridic aplicate. Coroborat la aspectele de fapt deduse soluţionării, Colegiul director constată că este sesizat cu privire la conţinutul unor acte sau fapte care îmbracă forma unor afirmaţii exprimate prin cuvinte. Obiectul dedus soluţionării petiţiei este circumscris analizei afirmaţiilor în cauză, ceea ce presupune, în primă instanţă, constatarea existenţei afirmaţiilor şi în ultimă instanţă constatarea conţinutului afirmaţiilor, sub aspectul incidenţei sau nu a prevederilor Ordonanţei de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi completările ulterioare, republicată (Extras din Hotărârea nr. 180 din 17.07.2007, Hotărârea 34 nr. 440 din 30.07.2008, Hotărârea nr. 292 din 14.05.2009 ).

262. În cauza S. Coleman vs. Attridge Law, Steve Law, cât şi în cauza Centrum voor gelijkheid van kansen en voor racismebestrijding vs. Firma Feryin NV, Curtea Europeană de Justiţie a arătat că, potrivit principiului inversării sarcinii probei, revine reclamantului sarcina de a stabili, în faţa instanţei naţionale, o situaţie de fapt care să permită prezumţia existenţei unei discriminări directe pe baza unuia dintre criteriile interzise. Adaptarea normelor privind sarcina probei se impune de îndată ce există o prezumţie de discriminare. În cazul în care reclamantul ar stabili o situaţie de fapt care să permită prezumţia existenţei unei discriminări directe împotriva sa, punerea efectivă în aplicare a principiului egalităţii de tratament ar impune atunci ca sarcina probei să revină pârâţilor din acţiunea principală, care ar trebui să dovedească că nu a avut loc o încălcare a principiului menţionat. În acest context, pârâţii menţionaţi ar putea contesta existenţa unei astfel de încălcări, stabilind prin orice mijloc legal, în special că tratamentul aplicat este justificat de factori obiectivi şi străini de orice discriminare pe unul din motivele interzise (a se vedea Curtea Europeană de Justiţie, cauza S. Coleman, ECJ, C-303/06, Hotărârea din 17 iulie 2008, cauza Centrum voor gelijkheid van kansen en voor racismebestrijding v. Firma Feryn NV, C- 35

54/07, Hotărârea din 10 iulie 2008) (Extras din Hotărârea nr. 510 din 29.10.2009, 121 din 07.07.2010 ).

34 Hotărârea Colegiului nr. 180 din 17.07.2007, Hotărârea nr. 440 din 30.07.2008, Hotărârea nr. 292 din 14.05.2009, motivări redactate de membrul în Colegiul director al CNCD, Dezideriu Gergely 35 Extras din Hotărârea nr. 510 din 29.10.2009, 121 din 07.07.2010

     RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1,
      Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85                     68                     „building trust in human rights”
                   www.cncd.org.ro