Vezi raport RO

„protecţie efectivă a drepturilor omului”

reiterează că „tratamentul identic poate rezulta în egalitate formală, dar nu poate asigura egalitatea în practică. Legislaţia în domeniul nediscriminării la nivelul Uniunii Europene nu împiedică Statele Membre de a menţine şi adopta măsuri specifice sau de a compensa dezavantaje aflate în legătură cu discriminarea.” Comisia Europeană arată în continuare că „există o apreciere tot mai mare faţă de rolul acţiunii pozitive pentru a asigura remediul lipsei egalităţii substanţiale în societăţi [...]. Comisia va dialoga permanent cu Statele Membre pentru a promova utilizarea deplină a posibilităţilor pentru acţiunea pozitivă, în mod particular în ceea ce priveşte accesul la educaţie, muncă, locuire şi sănătate”. În transpunerea Directivei 43/2000/EC privind egalitatea de tratament pe criterul originii etnice sau rasiale, O.G. nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare, republicată, relativ la acţiunea pozitivă, în art. 2 alin.9 prevede: „Măsurile luate de autorităţile publice sau de persoanele juridice de drept privat în favoarea unei persoane, unui grup de persoane sau a unei comunităţi, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora în raport cu celelalte persoane, grupuri de persoane sau comunităţi, precum şi măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul prezentei ordonanţe”. Astfel, este lipsit de echivoc faptul că legiuitorul român, în considerarea aquis-

ului comunitar în materia nediscriminării, a optat pentru permiterea măsurilor pozitive sau a măsurilor în favoarea unor persoane, vizând asigurarea dezvoltării lor fireşti şi realizarea efectivă a egalităţii de şanse a acestora. De altfel, teza finală a art. 2 alin. 9 din O.G. nr. 137/2000, republicată, reglementează expresis verbis că măsurile luate în favoarea unor persoane, grupuri de persoane sau comunităţi ori măsurile pozitive ce vizează protecţia grupurilor defavorizate nu constituie discriminare în sensul ordonanţei. Trebuie precizat că în România măsuri afirmative sau acţiuni pozitive au fost adoptate recent atât de autoritatea legiuitoare, cât şi de Guvern cu privire la minorităţile naţionale, în special în domeniul participării 32 şi al reprezentării politice sau în domeniul educaţiei (Extras din Hotărârea nr. 393 din 02.07.2009 ).

V. ARTICOLUL 7 DIN DIRECTIVA 2000/43/CE.

Calitatea procesuală activă în cazurile de discriminare. Apărarea drepturilor. Interpretare

251. Potrivit art. 5 din procedura internă „Petentul este persoana care se consideră discriminată şi sesizează Consiliul cu privire la săvârşirea faptei de discriminare împotriva sa”. Potrivit art. 7 alin. 1 si alin.2 din procedura internă „(1) Persoana interesată este fie persoana care se consideră discriminată şi sesizează Consiliul cu privire la săvârşirea unei fapte de discriminare împotriva sa, fie una dintre persoanele prevăzute la art. 8 alin. (1) şi (2) ori alte persoane care au un interes legitim în combaterea discriminării şi reprezintă o persoană, un grup de persoane sau o comunitate împotriva căreia s-a săvârşit o faptă de discriminare. (2) Persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor pot fi parte dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate potrivit legii”. 252. Potrivit art. 28 alin.1 şi 2 din O.G. nr. 137/2000 republicată, precum şi potrivit art. 8 din Procedura internă „(1) Organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului sau care au un interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunităţi sau unui grup de persoane. (2) Organizaţiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuală activă şi în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urmă (...)”.

253. Raportându-ne la prevederile O.G. nr. 137/2000 republicată, Colegiul reiterează faptul că în înţelesul prevederilor art. 20 alin.1 „Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul (...)”. Ca atare, legiuitorul instituie în beneficiul persoanelor care se consideră discriminate dreptul la o acţiune în constatarea şi sancţionarea contravenţională a unei discriminări, de către C.N.C.D. Art. 20 alin.6 din O.G. nr. 137/2000 republicată, sub aspectul obligaţiilor procedurale, dispune că „Persoana interesată are obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a presupune existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare”. 254. Spre deosebire de art. 20 alin.1 din O.G. nr. 137/2000 republicată, unde legiuitorul utilizează sintagma „persoana care se consideră discriminată”, în art. 20 alin.6 apare sintagma „persoana interesată”. Pentru a înţelege pe deplin conţinutul acestui termen, trebuie să ne raportam la prevederile art. 28 alin.1 şi alin.2 din O.G. nr. 137/2000 republicată, unde legiuitorul se referă la calitatea procesuală activă a organizaţiilor neguvernamentale care au ca scop apărarea

32 Hotărârea Colegiului nr. 393 din 02.07.2009, motivare redactată de membrul în Colegiul director al CNCD, Isvan Haller

     RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1,
      Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85                           66                       „building trust in human rights”
                   www.cncd.org.ro