Vezi raport RO

„protecţie efectivă a drepturilor omului”

şi al reprezentării politice sau în domeniul educaţiei (...). 237. Nu în ultimul rând, nu trebuie făcut abstracţie de faptul că o măsură pozitivă sau acţiune pozitivă este prin natura sa „temporară”. Potrivit Comitetului O.N.U. pentru Drepturile Omului „principiul egalităţii uneori presupune ca Statele Parte să adopte măsuri afirmative pentru a diminua sau elimina condiţii care determină sau facilitează perpetuarea discriminării interzise de Pact (...) atât timp cât astfel de acţiuni sunt necesare pentru a corecta discriminarea în fapt, constituind o situaţie de diferenţiere legitimată prin Pact” (Comentariul General nr. 18 al Comitetului pentru Drepturile Omului privind dreptul la nediscriminare, art. 26 din Pactul internaţional privind drepturile civile şi politice). Convenţia Internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, ratificată de România, prevede că „Măsurile speciale adoptate cu scopul de a asigura dezvoltarea adecvată a anumitor grupuri rasiale sau etnice ori indivizi care necesită o asemenea protecţie pentru a se asigura exercitarea egală a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, nu sunt cosiderate discriminare rasială, prevăzând însă că aceste măsuri nu trebuie, în consecinţă, să conducă la menţinerea unor drepturi separate pentru diferite grupuri rasiale şi că acestea nu vor fi continuate după ce obiectivele pentru care au fost adoptate s-au atins (art. 1

alin.4 din Conventie). De asemenea, Convenţia-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale ratificată de România în articolul 4 stabileşte obligaţia statelor parte de a adopta „măsuri adecvate” pentru a promova, în toate domeniile vieţii economice, sociale, politice şi culturale, egalitatea deplină şi efectivă şi declară că măsurile astfel adoptate nu vor fi considerate acte de discriminare. Raportul explicativ la Convenţia Cadru accentuează faptul că promovarea egalităţii depline şi efective între persoane aparţinând unei minorităţi naţionale şi persoane aparţinând majorităţii poate necesita ca statele semnatare să adopte măsuri speciale care iau în considerare condiţiile specifice ale persoanelor respective. Asemenea măsuri trebuie să fie „adecvate”, adică în conformitate cu principiul proporţionalităţii, pentru a evita încălcarea drepturilor unora, precum şi discriminarea altora. Acest principiu necesită, printre altele, ca astfel de măsuri să nu fie extinse, ca durată sau scop, mai departe decât ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului de egalitate deplină şi efectivă. Scopul lor este să asigure faptul că persoanele aparţinând minorităţilor naţionale se bucură de egalitate deplină şi efectivă cu persoanele aparţinând majorităţii (vezi Raportul explicativ la Convenţia Cadru privind protecţia minorităţilor naţionale, art. 4 paragraf 2) 29

(Extras din Hotărârea nr. 578 din 27.08.2008, Opinie separată ).

                                                              B. Măsuri afirmative. Locuri speciale pentru romi.
                                                      Reglementarea învăţământului pentru minorităţi naţionale.
                                                                                Principiul egalităţii substanţiale
238.       Colegiul director constată că în România şcolarizarea elevilor aparţinând etniei romilor, precum şi studiul limbii
materne romani se desfăşoară atât în contextul legislaţiei generale a învăţământului românesc, cât şi al celei specializate cu
privire la învăţământul pentru minorităţile naţionale. În opinia Colegiului, reglementarea specializată a învăţământului
pentru minorităţile naţionale, şi în acest context, pentru persoanele aparţinând etniei romilor, are ca ipoteză principiul
egalităţii substanţiale, care se referă la categoriile de persoane plasate în situaţii diferite în privinţa cărora trebuie să se aplice
un tratament diferit. Această statuare este reţinută de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum şi Curtea Europeană
de Justiţie, care subliniază că principiul egalităţii exclude ca situaţiile comparabile să fie tratate diferit şi situaţiile diferite să
fie tratate similar, cu excepţia cazului în care tratamentul este justificat obiectiv.
239. Colegiul director are în vedere faptul că egalitatea substanţială se circumscrie noţiunii de egalitate de rezultate şi

egalitate de oportunităţi, prima presupunând ca rezultatul tratamentului în cauză să fie egal, iar cea din urmă sugerează că legea poate asigura ca toate persoanele să beneficieze de aceleaşi oportunităţi, în condiţiile în care persoanele dispun de poziţii de start diferite, astfel prevăzând şanse egale, dar nu rezultate egale. Astfel, egalitatea de rezultate recunoaşte că aparent tratamentul identic poate induce în practică o inegalitate datorită unor discriminări trecute sau continue ori a diferenţelor în accesul la resurse, ceea ce determină ca în cadrul acestei noţiuni efectele, precum şi scopul unei măsuri să fie prevalente sub aspectul rezultatului care trebuie să fie egal în privinţa persoanelor care fac obiectul măsurii în cauză şi care se află în situaţii diferite. 240. În acest sens, măsurile adoptate de legiuitorul român şi în special de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu privire la elevii romi au vizat asigurarea unei egalităţi de oportunităţi, concretizată prin implementarea unor măsuri afirmative. Aceste măsuri afirmative, prin natura lor, au urmărit egalizarea progresivă a situaţiei copiilor romi, din punctul de vedere al oportunităţilor de şanse în educaţie, pentru a atinge poziţionarea acestora într-o situaţie similară sau analoagă cu elevii,

29 Hotărârea CNCD nr. 578 din 27.08.2008, opinie separată a membrului în Colegiul director al CNCD, Dezideriu Gergely

     RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1,
      Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85                          63                       „building trust in human rights”
                   www.cncd.org.ro