Vezi raport RO

„protecţie efectivă a drepturilor omului”

230. Este bine ştiut că O.G. nr. 137/2000, astfel cum a fost amendată prin legea nr. 324/2006, a transpus prevederile Directivelor 2000/43/CE şi 2000/78/CE. Din acest punct de vedere, Ordonanţa stipulează în art. 9 că prevederile referitoare la contravenţiile în domeniul angajării şi profesiei (art. 5-art. 8) „nu pot fi interpretate în sensul restrângerii dreptului angajatorului de a refuza angajarea unei persoane care nu corespunde cerinţelor ocupaţionale în domeniul respectiv, atât timp cât refuzul nu constituie un act de discriminare în sensul prezentei ordonanţe, iar aceste măsuri sunt justificate obiectiv de un scop legitim şi metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate şi necesare”. 231. Astfel, cerinţa impusă de partea reclamată care face obiectul plângerii, în prezenta speţă, trebuie analizată inclusiv sub aspectul prevederilor art. 9 din O.G. nr. 137/2000, republicată. (...) Dacă (n.n.) ne situăm în domeniul accesului la încadrarea în muncă şi al cerinţelor specifice pentru ocuparea unui post (...) trebuie analizat dacă ne aflam sub incidenţa (n.n.) (...) unei caracteristici profesionale veritabile şi determinate, în sensul unei cerinţe ocupaţionale specifice. (Extras din 28 Hotărârea nr. 510 din 29.10.2009, 125 din 07.07.2010 ).

IV. ARTICOLUL 5 DIN DIRECTIVA 2000/43/CE.

A. Transpunerea conceptului de acţiune pozitivă. Delimitarea dintre acţiune pozitivă şi discriminare pozitivă. Măsuri afirmative. Interpretare concept. Repere din jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie

232.       Colegiul director ar fi trebuit să analizeze dacă măsura în speţă (...) constituie per se o măsură afirmativă (acţiune
pozitivă) permisă de aquis-ul comunitar sau o discriminare pozitivă interzisă la nivelul Uniunii Europene şi implicit şi în legislaţia
Statelor Membre. În Comunicarea Comisiei Europene din 30 octombrie 2006 către Consiliul European şi Parlamentul European
cu privire la aplicarea Directivei 43/2000/EC privind egalitatea de tratament pe criterul originii etnice sau rasiale (vezi COM
(2006) 643 final, Brussels, 30.10.2006), Comisia Europeană arată în mod expres că poziţia de lungă durată şi persistenţa
dezavantajelor suferite de unele grupuri sunt de aşa natură încât dreptul la nediscriminare nu este suficient şi măsuri pozitive
pot fi necesare pentru a îmbunătăţi egalitatea de oportunităţi. Articolul 5 al Directivei de Egalitate Rasială prevede că în scopul
asigurării egalităţii depline în practică, principiul tratamentului egal nu trebuie să împiedice niciun stat membru să menţină sau
să adopte măsuri specifice pentru a preveni sau compensa dezavantajele legate de originea rasială sau etnică. Astfel, Comisia
Europeană atrage atenţia că există o diferenţă între măsuri sau acţiuni pozitive care sunt premise şi aşa-numitele măsuri de
„discriminare pozitivă” care nu sunt compatibile cu Directiva de Egalitate Rasială. Pe de o parte, măsurile de acţiune pozitivă au
ca scop asigurarea egalităţii depline în practică prin prevenirea ori compensarea dezavantajelor legate de originea rasială sau

etnică. Pe de altă parte, măsurile de „discriminare pozitivă” acordă o preferinţă absolută şi automată (de exemplu în accesul la
muncă) membrilor unui grup particular faţă de alţii pentru singurul motiv al apartenenţei la grupul respectiv. În recenta
Comunicare a Comisiei Europene din 2 iulie 2008 către Parlamentul European, Consiliul European, Comitetul European
Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor cu privire la „nediscriminare şi oportunităţi egale: un angajament reînnoit” (vezi COM
(2008) 420 final, Brussels, 2.7.2008), Comisia Europeană reiterează că „tratamentul identic poate rezulta în egalitate formală,
dar nu poate asigura egalitatea în practică. Legislaţia în domeniul nediscriminării la nivelul Uniunii Europene nu împiedică
Statele Membre de a menţine şi adopta măsuri specifice, sau de a compensa dezavantaje aflate în legătură cu discriminarea...”.
Comisia Europeană arată în continuare că „există o apreciere tot mai mare faţă de rolul acţiunii pozitive pentru a asigura
remediul lipsei egalităţii substanţiale în societăţi (...). Comisia va dialoga permanent cu Statele Membre pentru a promova
utilizarea deplină a posibilităţilor pentru acţiunea pozitivă, în mod particular în ceea ce priveşte accesul la educaţie, muncă,
locuire şi sănătate.”
233.      Din punctul de vedere al legislaţiei europene în această materie, primele prevederi legale în domeniul acţiunii pozitive

au fost incluse în art. 2 alin.4 din Directiva de Tratament Egal 76/207/CEE (între femei şi bărbaţi). Ulterior, prin Acordul de la Maastricht privind Politica Socială şi Tratatul de la Amsterdam, acţiunea pozitivă a fost inclusă în Tratatul privind Înfiinţarea

28 Hotărârea Colegiului director nr. 510 din 29.10.2009, nr. 125 din 07.07.2010, motivări redactate de membrul în Colegiul director al CNCD, Dezideriu Gergely.

     RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1,
      Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85                     61                      „building trust in human rights”
                   www.cncd.org.ro