Vezi raport RO

„protecţie efectivă a drepturilor omului”

II. ARTICOLUL 2 ALIN.4 DIN DIRECTIVA 2000/43/CE.

Transpunerea conceptului de instrucţiune de a discrimina (ordin sau dispoziţie de a discrimina). Interpretare concept

226. Colegiul director se raportează la prevederile art. 2 alin.2 din O.G. nr. 137/2000, republicată, prin care se dispune că
„Dispoziţia de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în
înţelesul prezentei ordonanţe”. Dispoziţia de a discrimina, sau altfel spus ordinul de a discrimina, reprezintă o formă a
discriminării, introdusă de legiuitorul român în procesul de transpunere a prevederilor Directivei Consiliului 2000/43/CE
privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în
Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000, şi prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE
de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei
de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000.
227.      În acest sens, reţinem că în materia legislaţiei nediscriminare, astfel cum este transpus aquis-ul comunitar, pentru a
ne găsi în situaţia unei dispoziţii de a discrimina este necesară întrunirea cumulativă a elementelor constitutive acesteia.
Astfel, dispoziţia de a discrimina se circumstanţiază într-un precept obligatoriu, sub formă scrisă sau orală, emis de o
autoritate sau de o persoană abilitată, spre a fi îndeplinit de cei vizaţi cu scopul de a discrimina, respectiv de a trata diferit

persoane care se afla în situaţii comparabile sau analoage, fără o justificare rezonabilă şi obiectivă în sensul art. 2 alin.1 din O.G. nr. 137/2000, republicată. Tratamentul diferit în sensul art. 2 prespune „orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice”. 228. În acelaşi sens, Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, defineşte în art. 2 alin.4 ordinul sau dispoziţia de a discrimina dispunând: „O instrucţiune de a discrimina persoanele datorită originii rasiale sau etnice va fi considerată discriminare în sensul alin.1” (n.n. alin.1 al art. 2 din Directiva 43/2000 defineşte discriminarea directă, respectiv discriminarea indirectă). (Extras din 27

Hotărârea nr. 278 din 22.04.2008, CNCD ).

III. ARTICOLUL 4 DIN DIRECTIVA 2000/43/CE.

Transpunerea conceptului de cerinţe ocupaţionale specifice. Interpretare concept

229. În analiza aspectelor sesizate, Colegiul ia act de faptul că Directiva 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică, precum şi Directiva 2002/73/CE de modificare a Directivei 76/207/CEE a Consiliului privind punerea în aplicare a principiului egalităţii de tratament între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, la formarea şi la promovarea profesională, precum şi condiţiile de muncă, în art. 4, respectiv art. 2 alin.6, dispun că Statele membre pot prevedea, în ceea ce priveşte accesul la încadrarea în muncă, „că o diferenţă de tratament care se bazează pe o caracteristică legată de origine rasială sau etnică, religie sau convingere, dizabilitate, vârstă, orientare sexuală, respectiv sex (n.n.), nu constituie discriminare când, dată fiind natura activităţilor profesionale specifice în cauză sau contextul în care sunt desfăşurate, o asemenea caracteristică constituie o cerinţă profesională veritabilă şi determinantă, cu condiţia ca obiectivul să fie legitim, iar cerinţa să fie proporţională”.

27 Hotărârea Colegiului nr. 278 din 22.04.2008, motivare redactată de membrul în Colegiul director al CNCD, Dezideriu Gergely

     RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1,
      Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85                          60                       „building trust in human rights”
                   www.cncd.org.ro