Vezi raport RO

„protecţie efectivă a drepturilor omului”

I. ARTICOLUL 2 ALIN. 3 DIN DIRECTIVA 2000/43/CE.

Transpunerea conceptului de hărţuire ca formă de discriminare. Interpretare concept

220. Colegiul director se raportează la prevederile art. 2 alin. 5 din O.G. nr.137/2000, cu modificările şi completările ulterioare, republicată. Potrivit art. 2 alin.5 „Constituie hărţuire şi se sancţionează contravenţional orice comportament pe criteriu de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârstă, handicap, statut de refugiat ori azilant sau orice alt criteriu care duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”. 221. Hărţuirea reprezintă o formă de discriminare, introdusă de legiuitorul român în procesul de transpunere a prevederilor Directivei Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L180 din 19 iulie 2000, şi prevederile Directivei Consiliului 2000/78/CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr. L303 din 2 decembrie 2000. 222. În acest sens, reţinem că în materia legislaţiei nediscriminare, astfel cum este transpus aquis-ul comunitar, pentru a

ne găsi în situaţia unei fapte de hărţuire este necesară întrunirea cumulativă a elementelor constitutive acesteia. Astfel, fapta de victimizare se circumstanţiază într-un comportament care poate îmbrăca diferite forme. Formularea textului cuprinde sintagma „orice comportament”. Sintagma „orice comportament” denotă intenţia legiuitorului de a cuprinde o arie largă de comportamente, şi nu una restrictivă, ceea ce permite reţinerea unor calificări diferite în practică, şi care pot să varieze de la caz la caz, circumscrise sub forma unor afirmaţii exprimate prin cuvinte, gesturi, acte sau fapte etc. 223. Mobilul sau cauza comportamentului este determinat de un criteriu inerent, care este în mod expres prevăzut de legiuitor, într-o listă neexhaustivă, având în vedere că textul de lege prezintă într-o enumerare cu caracter determinat criteriul de „rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, gen, orientare sexuală, apartenenţă la o categorie defavorizată, vârsta, handicap, statut de refugiat ori azilant”. Caracterul neexhaustiv este dat de însăşi sintagma „sau orice alt criteriu” alăturată criteriilor exprese. Sintagma „sau orice alt criteriu” practic oferă posibilitatea reţinerii oricărui alt element nespecificat de lege, dar care este materializat ca fapt determinant în săvârşirea formei de discriminare denumită ca hărţuire.

224. Manifestarea comportamentului pe baza oricăruia dintre criteriile prevăzute de lege „duce la crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”. Acest element constitutiv al hărţuirii, permite reţinerea acelor comportamente care, chiar dacă nu au fost săvârşite cu intenţie, produc efectul de realizare al unui cadru definit ca „intimidant, ostil, degradant ori ofensiv”. Acest aspect este cu atât mai evident cu cât însăşi Directiva Consiliului 2000/43/CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane, fără deosebire de origine rasială sau etnică, defineşte hărţuirea în art. 2 alin.3 ca „un comportament nedorit pe bază de etnie sau rasă care are ca scop sau ca efect violarea demnităţii unei persoane şi crearea unui cadru intimidant, ostil, degradant, umilitor sau ofensiv.” 225. Includerea hărţuirii ca formă de discriminare în aquis-ul comunitar şi transpunerea acestuia în legislaţia naţională este extrem de importantă. Discriminarea nu se manifestă per se, doar sub forma unor prevederi normative sau practici, ci şi sub forma comportamentelor care creează un impact asupra mediului în general, variind de la violenţa fizică la remarci sau afirmaţii cu caracter rasist, până la ostracizare generală. Acestă formă de discriminare aduce atingere demnităţii sub aspect psihic şi emoţional persoanelor aparţinând unei minorităţi sau alteia. (vezi „A Comparison between the EU Racial Equality

Directive and the Starting Line” în I. Chopin and J. Niessen, The Starting Line and the Incorporation of the Racial Equality Directive into Natioal Laws of the EU Member States and Accession States, 2001, pag. 26, 27.) (Extras din Hotărârea nr. 103/18.02.2008, similar a se vedea Hotărârea nr. 208/20.02.2008, Hotărârea nr. 613/13.11.2008, Hotărârea nr. 26 87/02.06.2010, Hotărârea nr. 107/09.06.2010, Hotărârea nr. 149/07.07.2010 etc. ).

26 Hotărârea Colegiului nr. 103/18.02.2008, Hotărârea nr. 208/20.02.2008, Hotărârea nr. 613/13.11.2008, Hotărârea nr. 87/02.06.2010, Hotărârea nr. 107/09.06.2010, Hotărârea nr. 149/07.07.2010, motivări redactate de membrul în Colegiul director al CNCD, Dezideriu Gergely.

  RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1,
   Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85                        59                      „building trust in human rights”
                www.cncd.org.ro