Vezi raport RO

n.1 din Directiva rasială: Statele membre pot introduce sau menţine dispoziţii care sunt mai favorabile pentru protejarea principiului egalităţii de tratament decât cele stabilite de prezenta directivă. RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1, Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85 15 „building trust in human rights” www.cncd.org.ro  „protecţie efectivă a drepturilor omului” B. „CIRCUMSTANŢE AGRAVANTE” ÎN LEGEA NAŢIONALĂ 34. Legea naţională introduce implicit conceptul de discriminare multiplă şi reglementează discriminarea pe baza a două sau mai multe criterii ca circumstanţă agravantă la stabilirea răspunderii contravenţionale. Potrivit art. 2 alin. 6 din O.G. nr. 137/2000 republicată (introdus prin O.G. nr. 77/2003): Orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă bazată pe două sau mai multe criterii prevăzute la alin. (1) constituie circumstanţă agravantă la stabilirea răspunderii contravenţionale dacă una sau mai multe dintre componentele acesteia nu intră sub incidenţa legii penale. VII. Căi de atac şi de apărare a drepturilor în Directiva rasială (ARTICOLUL 7) şi legea naţională de transpunere A. „PUNEREA LA DISPOZIŢIE A PROCEDURILOR JUDICIARE ŞI ADMINISTRATIVE” 35. Potrivit Art. 7 alin. 1 din Directiva rasială: (a) Statele membre trebuie să asigure punerea la dispoziţia tuturorpersoanelorcareseconsiderănedreptăţite prinnerespectareaprincipiuluiegalităţiidetratament,aprocedurilorjudiciareşi/sauadministrative,inclusiva procedurilordeconciliereacoloundeconsiderănecesar,învederearespectăriiobligaţiilorcaredecurgdinprezenta directivă,chiarşidupăcerelaţiadincaresepresupunecăarezultatdiscriminareaaluatsfârşit. B. LEGEA NAŢIONALĂ ŞI PROCEDURILE JUDICIARE ŞI ADMINISTRATIVE 36. Procedura de soluţionare a cazurilor de discriminare este reglementată de art. 20 din O.G. nr. 137/2000 republicată. Persoana care se consideră discriminată se poate adresa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării cu o cerere pentru constatarea şi sancţionarea discriminării. De asemenea, persoana care se consideră discriminată se poate adresa justiţiei cu o cerere pentru solicitare de despăgubiri, în condiţiile stipulate de art. 27 din O.G. nr. 137/2000. 37. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a adoptat Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi a sesizărilor, publicată în Monitorul Oficial nr. 348 din 6 mai 2008. Cererile adresate justiţiei care au ca obiect despăgubiri cauzate prin fapte de discriminare se soluţionează potrivit dreptului comun. C. CALITATEA PROCESUALĂ ACTIVĂ ÎN DIRECTIVA RASIALĂ 38. Potrivit Art. 7 alin. 2 din Directiva rasială: Statele membre trebuie să asigure pentru asociaţii, organizaţii sau persoane juridice care, în conformitate cu criteriile stabilite prin legislaţia internă, au un interes legitim în respectarea dispoziţiilor prezentei directive, posibilitatea de a întreprinde orice procedură judiciară şi/sau administrativă disponibilă, în numele sau în sprijinul reclamantului, pentru respectarea obligaţiilor care decurg din prezenta directivă. RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1, Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85 16 „building trust in human rights” www.cncd.org.ro  „protecţie efectivă a drepturilor omului” D. CALITATEA PROCESUALĂ ACTIVĂ A ONG-URILOR ÎN LEGEA NAŢIONALĂ 39. PotrivitArt.28alin.1şialin.2dinO.G.nr.137/2000republicată,astfelcumafostamendatprinLegeanr.27din5martie2004: (1) Organizaţiile neguvernamentale care au ca scop protecţia drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate şi aduce atingere unei comunităţi sau unui grup de persoane. (2) Organizaţiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuală activă şi în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urmă. E. TERMENE DE PRESCRIPŢIE ÎN DIRECTIVA RASIALĂ 40. Potrivit Art. 7 alin.3 din Directiva rasială: (3) Alineatele (1) şi (2) nu aduc atingere reglementărilor de drept intern legate de termenele limită de introducere a unor acţiuni în ceea ce priveşte principiul egalităţii de tratament. F. TERMENE DE PRESCRIPŢIE ÎN LEGEA NAŢIONALĂ 41. Termenele de prescripţie cu privire la acţiunile introduse în faţa Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării sau a instanţelor de judecată sunt prevăzute în art. 20 alin.1 şi art. 27 alin.2 din O.G. nr. 137/2000 republicată. Potrivit art. 20 alin.1 şi art. 27 alin.2 din O.G. nr. 137/2000 republicată: Art. 20 alin.1: Persoana care se consideră discriminată poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data săvârşirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. Art. 27 alin.1: Persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru şi nu este condiţionată de sesizarea Consiliului. (2) Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani şi curge de la data săvârşirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoştinţă de săvârşirea ei. VIII. Sarcina probei în Directiva rasială (ARTICOLUL 8) şi legea naţională de transpunere A. SARCINA PROBEI ÎN DIRECTIVA RASIALĂ 42. Potrivit art. 8 alin.1 din Directiva rasială: (1) Statele membre iau măsurile care sunt necesare, în conformitate cu sistemele lor judiciare, pentru ca atunci când o persoană care se consideră nedreptăţită prin nerespectarea principiului egalităţii de tratament prezintă, în faţa unei autorităţi sau a altei instanţe judecătoreşti competente, fapte pe baza cărora se poate prezuma că a avut loc o discriminare directă sau indirectă, pârâtul să fie obligat să dovedească faptul că nu a avut loc o încălcare a principiului egalităţii de tratament. RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1, Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85 17 „building trust in human rights” www.cncd.org.ro  „protecţie efectivă a drepturilor omului” B. SARCINA PROBEI ÎN LEGEA NAŢIONALĂ 43. Art.20alin.6dinO.G.nr.137/2000,astfelcumafostamendatprinLegeanr.324/2006(publicatăînMonitorulOficialnr.626 din20iulie2006),reglementeazăsarcinaprobeiîncazuriledediscriminare.Potrivitart.20alin.6dinO.G.nr.137/2000republicată: Persoana interesată are obligaţia de a dovedi existenţa unor fapte care permit a se presupune existenţa unei discriminări directe sau indirecte, iar persoanei împotriva căreia s-a formulat sesizarea îi revine sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare. În faţa Colegiului director se poate invoca orice mijloc de probă, inclusiv înregistrări audio şi video sau date statistice. 44. Aceeaşi regulă se aplică şi în cazul acţiunilor promovate pe rolul instanţelor de judecată, potrivit art. 27 alin.4 din O.G. nr. 137/2000 republicată. IX. Victimizarea în Directiva rasială (ARTICOLUL 9) şi legea naţională de transpunere A. VICTIMIZAREA ÎN DIRECTIVA RASIALĂ 45. Potrivit art. 9 din Directiva rasială: Statele membre introduc în sistemul lor juridic intern măsurile necesare pentru protecţia persoanelor faţă de orice tratament nefavorabil sau consecinţă nefavorabilă ca reacţie la o plângere sau la o acţiune în justiţie care au ca scop respectarea principiului egalităţii de tratament. B. VICTIMIZAREA ÎN LEGEA NAŢIONALĂ 46. Conceptul de victimizare a fost introdus în legislaţia naţională prin O.G. nr. 77/2003 şi amendat prin Legea nr. 27/2004. Potrivit art. 2 alin. 7 din O.G. nr. 137/2000 republicată: Constituie victimizare şi se sancţionează contravenţional conform prezenţei ordonanţe orice tratament advers, venit ca reacţie la o plângere sau acţiune în justiţie cu privire la încălcarea principiului tratamentului egal şi al nediscriminării. X. Organisme de Promovare a Egalităţii de Tratament în Directiva rasială (ARTICOLUL 13) şi legea naţională de transpunere A. ORGANISME DE PROMOVARE A EGALITĂŢII – DIRECTIVA RASIALĂ 47. Potrivit art. 13 din Directiva rasială: RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1, Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85 18 „building trust in human rights” www.cncd.org.ro  „protecţie efectivă a drepturilor omului” (1) Statele membre desemnează un organism sau mai multe organisme pentru promovarea egalităţii de tratament faţă de toate persoanele, fără discriminare pe baza rasei sau a originii etnice. Aceste organisme pot face parte din agenţii acreditate la nivel naţional pentru apărarea drepturilor omului sau respectarea drepturilor persoanelor. (2) Statele membre trebuie să ia măsuri pentru ca în competenţele acestor organisme să fie incluse: ® acordarea de asistenţă independentă victimelor discriminării în urmărirea plângerilor lor de discriminare, fără a aduce atingere dreptului victimelor şi al asociaţiilor, organizaţiilor şi al altor persoane juridice menţionate la articolul 7 alineatul (2); ® desfăşurarea unor studii independente privind discriminarea; ® publicarea unor rapoarte independente şi formularea de recomandări în orice problemă legată de o asemenea discriminare. XI. Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi îndeplinirea standardelor de independenţă instituţională A. Înfiinţarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării 48. Ordonanţa de Guvern nr. 137 din 31 august 2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, publicată în Monitorul Oficial nr. 431 din 2 septembrie 2000, referindu-se la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în art. 23 alin. 1 prevedea că este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului. La rândul său, alin. (2) al aceluiaşi articol dispunea că structura organizatorică şi celelalte atribuţii ale Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării vor fi reglementate prin Hotărâre a Guvernului. Caracterul de organ al administraţiei publice centrale, în subordinea Guvernului, al CNCD este înscris subsecvent în art. 1 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1194/2001 care adaugă şi faptul că acesta are personalitate juridică. Prin urmare, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, în formula adoptată iniţial, era organ al administraţiei de stat centrale de specialitate în subordinea directă a Guvernului, organizat distinct de ministere. 49. Prin Hotărârea de Guvern nr. 1194 din 27 noiembrie 2001 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, publicată în Monitorul Oficial nr. 792 din 12 decembrie 2001 s-a prevăzut, conform art. 4 alin. 1 că „(1) Preşedintele este numit şi eliberat din funcţie prin Decizia Primului-Ministru, din rândul membrilor Colegiului director”. Potrivit art. 5 „(1) Membrii Colegiului director sunt numiţi şi eliberaţi din funcţie prin Decizia Primului-Ministru”, iar „(2) În vederea numirii membrilor Colegiului director Ministerul Informaţiilor Publice, Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei, Ministerul Justiţiei, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului prezintă Primului-Ministru câte trei propuneri...” şi „(3) Primul-Ministru va numi câte un membru din rândul celor trei propuşi de către fiecare dintre autorităţile publice prevăzute la alin. (2)”. B. Deciziile Consiliului Uniunii Europene cu privire la procesul de aderare al României şi instituţii de combatere a discriminării 50. Parteneriatul de Aderare cu România din 1999, revizuit în 2000, prevede la capitolul Criteriul Politic/Drepturile Omului, Secţiunea Obiective pct. 4.2. „Termen Mediu” ca prioritate recomandarea de a se „implementa măsuri pentru 2 combaterea discriminării, inclusiv în cadrul administraţiei publice”. 2 A se vedea Accession Partnership with Romania (1999, revised February 2000) - political criteria/human rights; 4.2 Medium term: Political criteria: ”… implement measures aimed at fighting discrimination (including within the public administration…”. RO - Piaţa Valter Mărăcineanu 1-3, sector 1, Bucureşti, Tel / fax 021-312.65.78/79/85 19 „building trust in human rights” www.cncd.org.ro  „protecţie efectivă a drepturilor omului” 51. Prin Decizia Consiliului Uniunii Europene 2002/92/EC, ptc. 6, Consiliul UE arată că „în vederea pregătirii pentru aderare, România trebuie să continue să revizuiască programul său naţional pentru adoptarea acquis-ului. Astfel, Consiliul, în conformitate cu Art. 2 din normele (EC) nr. 622/98, a stabilit principiile, priorităţile, obiectivele intermediare şi condiţiile din Parteneriatul de Aderare cu România. Capitolul 4. Priorităţi şi obiective intermediare, Secţiunea Criteriu Politic/Drepturile omului şi protecţia minorităţilor, include ca prioritate care trebuie îndeplinită de România, i.e. „înfiinţarea şi asigurarea funcţionării corespunzatoare a instituţiilor de prevenire şi combatere a tuturor formelor de discriminare”3. De asemenea, la capitolul Criteriu Economic, secţiunea Politici sociale şi angajare, se include obligaţia României de a „adopta legislaţia secundară pentru combaterea discriminării şi dezvoltarea unui plan pentru implementare”. 52. Priorităţile României în vederea aderării au fost reiterate şi revizuite prin Decizia Consiliului Uniunii Europene 4 2003/397/EC cu privire la principiile, priorităţile, obiectivele intermediare şi condiţiile din Parteneriatul de Aderare cu România. Consiliul Uniunii Europene a decis la capitolul 4. Priorităţi, Secţiunea Criteriul Politic în mod expres „continuarea alinierii la acquis-ul în materia nediscriminării şi implementarea corespunzătoare prin asigurarea funcţionării operaţionale a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării”. La capitolul Criteriu Economic, secţiunea Politici sociale şi angajare, Consiliul UE reiterează obligaţia României de a continua alinierea la acquis-ul în materia nediscriminării şi să asigure im