Raport privind starea învățământului superior din România 2020

formare inițială și continuă pentru managerii din educație, selectarea lor pr in concurs și separarea managementului economic-administrativ de cel educațional.

1. Creșterea autonomiei universitare, concomitent cu creșterea răspunderii publice a universităților

          Creșterea treptată a procentului din PIB alocat pentru educație și cercetare, cu posibilitatea
           finanțării universităților din surse extrabugetare
          Finanțarea multianuală a universităților cu stimulare suplimentară pentru atingerea
           obiectivelor naționale din domeniul educației, a susținerii de programe de studii în domenii
           strategice, a activității antreprenoriale, pentru asigurarea calității educației
          Creșterea autonomiei în utilizarea veniturilor proprii
          Creșterea autonomiei universitare, a atribuțiilor și diversificarea rolurilor structurilor
           administrative și executive a le universităților, precum și creșterea ponderii studenților/
           angajatorilor/ reprezentanților autorităților publice locale în procesul decizional
          Implementarea unui sistem de recompense și sancțiuni, corelat cu un sistem de
           monitorizare și evaluare a transparenței decizionale și financiare a universității, în vederea
           asigurării responsabilității publice a acestora

          Flexibilizarea programelor de studiu astfel încât minimum 30% din totalitatea cursurilor să
           fie alese de către studenți din totalitatea cursurilo r organizate în cadrul universității
           respective, fară a afecta trunchiul comun.

2. Dezvoltarea dimensiunii internaționale a învățământului terțiar

Se vor avea în vedere: mărirea numărului de studenți, cadre didactice și cercetători care provin din alte state; mărirea fondurilor naționale și internaționale alocate pentru cooperarea universitară și de cercetare; standardizarea și extinderea digitalizării procedurilor administrative instituționale; mărirea numărului de programe cu predare în limbi străine; deținerea de către toate cadrele didactice care predau în programe de studii în limbi străine a certificărilor de competență lingvistică. Programele de mobilitate reprezintă o componentă esențială atât pentru studenți, cât și pentru profesori și cercetători, studenții având acces la semestre de studiu/cercetare în alte țări, iar profesorii și cercetătorii beneficiind de diferite programe de formare și/sau predare, respectiv cercetare în universitati și laboratoare de cercetare europene/internaționale. Parteneriatele interinstituționale internaționale trebuie să permită organizarea de programe în cotutelă, studenți și profesori străini fiind activi în universitățile românești, studenți și profesori români beneficiind de mobilități în universități din străinătate. Totodată, dezvoltarea curriculară trebuie să ia în calcul evoluțiile știintifice și

tendințele din mediul international, cât mai multe programe de masterat trebuind să poată fi predate și într-o limbă de circulație internațională. Trebuie ca România să participe la programele europene de mobilitate cu o pondere din totalul beneficiarilor proporțională cu greutatea sa demografică în cadrul UE: 20% la nivel de licență și masterat, și de 90% pentru studiile doctorale. Simultan, cel puțin 5% din programele de studiu să se deruleze în comun cu alte universități europene sau internaționale. Se impun eforturi pentru a se atinge cât mai curând un nivel de accesare de către entitățile de educație

56