Raport privind starea învățământului superior din România 2020

CAPITOLUL III

DIRECȚII DE DEZVOLTARE A ÎNVĂȚĂMÂNTULUI SUPERIOR PENTRU ANUL 2021

Dezvoltarea învățământului superior impune personalizarea și asigurarea calității procesului educa țional pentru toți studenții, sistemul centrându -se pe nevoile beneficiarului, oferind experiențe de învățare autentice pentru fiecare tânăr, pornind de la p rofilul și înclinațiile acestuia, maximizându - se astfel potențialul fiecăruia. Flexibilitatea sistemului de educatie trebuie să fie în consonanță cu caracteristicile beneficiarilor și actorilor implicați: studenți, profesori, angajatori, comunități de învățare. Aceasta implică automat un nivel ridicat de adaptabilitate a sistemului, ce caracterizează simultan structuri și persoane (cadre didactice, studenți). Adaptabilitatea sistemului la schimbările externe și la tendințele viitorului presupune corelarea cu recomandările și practicile internaționale, respectându-se principiile eticii și integrității pentru toți membrii comunității educaționale, fructificându -se punctele forte ale sistemului educațional românesc. Flexibilitatea și adaptabilitatea trebuie să se regăsească transversal în structura, politicile și

normele sistemului de învățământ terțiar, aceste caracteristici influențând major performanța ulterioară a absolvenților, creșterea încrederii în sistemul educațional și recunoașterea internațională. Posibilitatea ca tinerii să poată opta pentru trasee flexibile în educație, implică existența unor mecanisme active și funcționale pentru înțelegerea anticipativă a nevoii de forță de muncă, ca structură, competențe și abilități cerute de dinamica tehnologică și socială și, implicit, a nevoii de formare inițială și formare continuă.

Finanțarea educației trebuie să se facă în raport cu strategiile asumate, cu performanțele înregistrate și nevoile existente pe piața forței de muncă, ținând cont de autonomia universitară, în corelație directă cu obiectivele formulate la nivel național și cu cele asumate de fiecare instituție de învățământ. Finanțarea trebuie să asigure resursele de învățare și infrastructură adecvată și pentru studenții cu diverse forme de dizabilitate sau cu cerințe educaționale speciale. Totodată, trebuie să se asigure echitatea în sistemul de învățământ superior, la nivel de acces, participare și finalizare, dorindu-se reducerea pierderilor prin abandon școlar și absenteism, contând fiecare student, indiferent de mediu socio-economic, nevoi speciale sau de religie, etnie, opțiune politică sau orientare sexuală, formarea fiecăruia fiind esențială pentru societate. Pentru aceasta trebuie să existe un grad suficient de autonomie instituțională în gestionarea resurselor, bazată pe standarde minime de calitate. Suplimentar, trebuie să existe programe naționale de sprijin pentru studenții din medii dezavantajate.

În contextul în care întregul parcurs educațional are la bază dezvoltarea gândirii crit ice și creativității fiecărui student, etica și integritatea reprezintă valori care se cultivă și se respectă, existând regulamente clare care sancționează abaterea de la aceste valori. Cultura integrității se transmite atît prin comportamente și norme ins tituționale, cât și prin repere curriculare.

În învățământul terțiar normalitatea este reprezentată de implicarea studenților ca parteneri egali în toate procesele decizionale, alături de angajatori și reprezentanți ai societății în ansamblu. Trebuie să se realizeze o profesionalizare a managementului universitar, să se promoveze o guvernanță orientată spre integritate, calitate și echitate, fapt ce implică crearea de programe de

55