Vezi raport RO

ul deciziei C.N.C.D.; ► se va face monitorizarea situaţiei constatate, partea reclamată urmând să facă dova- da îndeplinirii sarcinii din recomandarea C.N.C.D. (unanimitate de voturi). III. Controlul judecătoresc aplicat Hotărârii C.N.C.D. nr. 607/28.09.2016 emisă în dosarul nr. 628/2016. Prin acţiunea formulată, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice a chemat în judecată Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instan- ţei de judecată să dispună admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată, anularea Hotărârii Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării nr. 607/28.09.2016 pronunţată în dosarul nr. 628/2016 şi menţinerea ca temeinice şi legale a dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Metodologia privind organizarea şi desfăşurarea concursului pentru ocuparea funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ preuniversitar, aprobată ca Anexă la Ordinul M.E.N.C.Ş. nr. 5080/2016. III.1. Rezumatul criticilor reclamantului Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice: ► Pe întreg parcursul cercetării jurisdicţionale efectuate de către C.N.C.D. a fost încăl- cat în mod flagrant dreptul fundamental la apărare al reclamantului, reglementat de art. 24 din Constituţia României; ► Deşi dreptul comun stabileşte în mod expres că hotărârile pronunţate produc efecte inter partes litigantes, C.N.C.D., prin obligarea sub formă de recomandare de a emite o circulară către toate inspectoratele şcolare judeţene în sensul deciziei pronunţate, a dat hotărârii aplicabilitate erga omnes, ceea ce reprezintă un exces de putere, fapt care încalcă grav prevederile art. 2 alin. (1) şi art. 435 alin. (1) C.pr.civ.; ► Nu există un temei legal care să justifice soluţionarea petiţiei în aşa zisă “procedură de urgenţă”; ► Prin hotărârea pronunţată, C.N.C.D. a cenzurat legalitatea actului administrativ-nor- mativ atacat considerând că acesta adaugă la lege; ► Criteriul introdus în metodologie prin art. 21 alin. (5) nu este nici pe departe unul de natură a discrimina petenta pe criteriu de rudenie ci dimpotrivă reprezintă o măsură de prevenire a unei situaţii iminente de conflict de interese din perspectiva art. 310 coro- borat cu art. 175 C.p. 30  III.2. Rezumatul apărărilor C.N.C.D. ► Eventualitatea constatării unor nereguli în procedura administrativ-jurisdicţională desfăşurată în faţa C.N.C.D. nu poate duce la anularea hotărârii nr. 607/28.09.2016, întrucât în faţa instanţei de fond, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cerce- tării Ştiinţifice are posibilitatea să-şi susţină punctul de vedere cu privire la aspectele de care a fost acuzat prin petiţie, respectându-se astfel atât principiul contradictorialităţii cât şi principiul fundamental al dreptului la apărare, fapt care este de natură să înlăture presupusa vătămare produsă în faţa C.N.C.D; ► În baza prevederilor art. 79 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor C.N.C.D. poate dispune, prin hotărârea adoptată, includerea unei recomandări cu caracter de îndrumare, fără forţă juridică obligatorie, în vederea preîntâmpinării încălcării principiului nediscriminării, astfel încât emiterea unei circulare către toate inspectoratele şcolare judeţene în sensul deciziei pronunţate, nu reprezintă un exces de putere; ► C.N.C.D. nu are competenţa de a se pronunţa pe legalitatea şi temeinicia O.M.E.C.Ş. nr. 5080/2016, aceasta fiind atribuţia instanţelor de judecată, însă, în cauza dedusă ju- decăţii, C.N.C.D. a analizat acest act administrativ normativ, în calitatea sa de garant al respectării şi aplicării principiului nediscriminării şi al tratamentului egal, exclusiv prin prisma respectării de către emitentul ordinului a celor două principii; ► În cauza dedusă judecăţii, este evident că este incidentă situaţia prezentată la art. 6 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare în sensul în care reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice condiţionează alegerea/exercitarea liberă a funcţiei de director şi director adjunct al unităţilor de învăţămât preuniversitar prin interzicerea relaţiei de soţi şi rude de gradul I, condiţionare care a avut ca efect asupra petentei S.C.L. restrângerea, înlăturarea re- cunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a dreptului la muncă, drep- tului la promovare profesională şi a dreptului la demnitate personală. III.3. Soluţia instanţei de judecată Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1764/16.05.2017 pronunţată în dosarul nr. 7004/2/2016, a respins ca neîntemeia- tă acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi inter- venienta S.C.L. şi menţine ca legală şi temeinică Hotărârea C.N.C.D. nr. 607/28.09.2016 emisă în dosarul nr. 628/2016, pe baza următoarelor considerente: ► Prin intermediul dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din O.M.E.C.Ş. nr. 5080/2016, per- soanele căsătorite sau aflate în relaţie de rudenie de gradul I cu o persoană cu care se află în raporturi de conducere, îndrumare sau control, la orice nivel, într-o unitate de învăţământ preuniversitar, inspectorat şcolar, Casa Corpului Didactic, palatele şi clu- burile copiilor şi elevilor, cluburile sportive şcolare sunt discriminate (dezavantajate) prin comparaţie cu persoanele neaflate în această relaţie. Prin urmare, relaţia soţ-soţie, Raport de activitate 2017 31  respectiv rudenia de gradul I reprezintă un evident criteriu de discriminare. De aseme- nea, efectul acestuia este, în mod neîndoielnic, restrângerea dreptului la muncă şi la promovare profesională; ► Modalitatea aleasă de reclamantul M.E.N.C.Ş. în ceea ce priveşte prevenirea unui conflict de interese, Curtea constată că aceasta nu este adecvată şi nici necesară, atâta timp cât Legea educaţiei naţionale a stabilit o singură altă incompatibilitate pe perioada exercitării unui mandat de director sau director adjunct, al unei instituţii de învăţământ preuniversitar, anume aceea prevăzută de art. 257 alin. (4) referitoare la ocuparea func- ţiei de preşedinte sau vicepreşedinte în cadrul unui partid politic; ► Atingerea scopului urmărit poate fi realizată prin metode apte să împiedice doar exercitarea efectivă a activităţii de control, monitorizare şi evaluare între soţi sau rude apropiate nu şi ocuparea posturilor în sine de persoanele aflate în aceste relaţii. Sentinţa civilă nr. 1764/16.05.2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr. 7004/2/2016 a rămas definiti- vă prin nerecurarea sa de către Ministerul Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice. CAZUL NR. 3 Circumstanțele cauzei I. Considerentele petiției Prin petiția înregistrată la C.N.C.D., petentul a considerat că publicarea articolelor în mass-media și pe site-ul publicației reclamate a adus atingere demnitații personale. II. Soluția/Hotărârea C.N.C.D. În urma analizării întregii documentaţii aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări puncte de vedere), Colegiul director al C.N.C.D. prin hotărârea nr. 290/10.05.2017 a constatat că Faptele sesizate constituie discriminare, conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 și art. 15 ale O.G. nr. 137/2000R și a sancționat în cuantum de 1000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 din O.G. 137/2000R. III. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov – Secția Contencios Administrativ și Fiscal, reclamata S.C. Profiton S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. și J.T., anularea Hotărârii nt. 290/10.05.2017 pronunțată de Colegiul director, ca fiind nelega- lă și netemeinică. În principal, reclamantul menționează faptul că nu iși asumă responsabilitatea asupra conținutul postărilor, insă precizează că afirmațiile care sunt contrare legilor, cele de publicitate, obscene, cele care nu sunt la locul lor, precum și cele defăimătoare vor fi șterse. 32  IV. Rezumatul apărărilor C.N.C.D. În replică, C.N.C.D. , prin consilierul juridic, a susținut că afirmaţiile reclamatului, care fac obiectul petiţiei, nu sunt protejate de art. 10 al Convenţiei Europene pentru apărarea drep- turilor omului şi libertăţilor fundamentale. Cu privire la obiectul cauzei deduse judecății, nu se poate aprecia în mod izolat că utilizarea termenului “secui” ar fi de natură discriminatorie, însă modalitatea de prezentare a situaţiei ce face obiectul articolelor este de natură a reţine o deosebire pe baza apartenenţei enti- ce/naționalitații, ce are ca efect o interferenţă asupra dreptului la demnitate personală, în sensul prevederilor art. 2 alin.1 coroborat cu art. 15 din O.G. nr. 137/2000, republicată. Această formă de expresie promovează ura bazată pe intoleranţă, prin urmare trebuie sancţionată. Referitor la susținerea conform căreia “reclamantul nu își asumă responsabilitatea asupra postărilor”, se impune precizarea că dispozițiilor art. 12 din Legea nr. 365/2002 prevăd o derogare de răspundere pentru furnizorul de servicii al societații informaționale, cu îndepli- nirea anumitor condiții. Din această perspectivă apare ca relevantă în cauză interpretarea dată de CJUE în cauza C-291/13, Directivei 2000/31/CE, cu privire la definirea furnizorului de servicii, respectiv servicii ale societății informaționale și a limitării răspunderii în temeiul articolelor 12-14 din Directiva 2000/31/CE. Astfel, Curtea a stabilit de principiu că „limitările răspunderii civile prevăzute la articolele 12-14 din Directiva 2000/31 nu vizează situaţia unei societăţi editoare de presă care dis- pune de un site internet pe care este publicată versiunea electronică a unui ziar, această societate fiind, pe de altă parte, remunerată din veniturile generate de publicitatea comer- cială difuzată pe acest site, în măsura în care aceasta are cunoştinţă despre informaţiile pe care le publică şi exercită un control asupra acestora, indiferent dacă accesul la site-ul respectiv este gratuit sau contra cost. „ De altfel, din considerentul (42) al Directivei 2000/31 rezultă că derogările în materie de răs- pundere prevăzute de această directivă nu acoperă decât cazurile în care activitatea furnizo- rului de servicii ale societăţii informaţionale prezintă un caracter pur tehnic, automat şi pa- siv, ceea ce presupune că furnizorul respectiv nu cunoaşte şi nici nu controlează informaţiile transmise sau stocate (a se vedea Hotărârea Google Franţa şi Google, C-236/08-C-238/08, EU:C:2010:159, punctul 113). În speța dedusă judecăţii, reţinem că reclamantul nu are calitatea de furnizor de servicii ale societăţii informaţionale pentru a beneficia de dispoziţiile art. 12 din Legea 365/2002, acesta fiind în fapt administratorul unei pagini de internet, perspectivă din care are control asupra informaţiilor care apar pe site. De asemenea, în acest context apare ca irelevantă menţiunea privind negarea oricărei res- ponsabilităţi a administratorului site-ului pentru conţinutul materialelor ce se publică, aceasta nefiind de natură să-l exonereze de răspundere pe reclamant. Raport de activitate 2017 33 În cazul dedus judecăţii, astfel cum s-a arătat anterior, reclamantul nu are calitatea de sim- plu intermediar al informaţiei, având posibilitate de a cenzura postările pe site dar a omis să acţioneze în acest sens. V. Soluția instanței de fond Curtea de Apel Brașov – Secția Contencios Administrativ și Fiscal, prin sentința civilă nr. 172/08.11.2017 a respins acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. Profiton S.R.L. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discrimi- nării şi J. T. având ca obiect anularea Hotărârii nr. 290/10.05.2017 pronunţată de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării. VI. Soluția instanței de recurs La data elaborării Raportului, cauza se află în procedura de filtru pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de Contencios Administrativ și Fiscal, ca urmare a recursului pro- movat de reclamanta S.C. Profiton S.R.L. CAZUL NR. 4 Circumstanțele cauzei I. Considerentele petiției Prin petiția înregistrată la C.N.C.D., petenta a considerat discriminatorie desfacerea disci- plinară a contractului de muncă pentru o persoană gravidă. S-a constat că petentei gravide (aflată în luna a IV-a) i s-a desfăcut contractul de muncă pentru abateri disciplinare, fără a fi respectați pașii necesari pentru o astfel de măsură.1 II. Soluția/Hotărârea C.N.C.D. În urma analizării întregii documentaţii aflate la dosar, a lucrărilor de specialitate (audieri, solicitări puncte de vedere), Colegiul director al C.N.C.D. prin hotărârea nr. 56/25.01.2017 a constatat că Desfacerea contractului de muncă a petentei gravide reprezintă discriminare conform art. 2 alin. 1 și art. 7 lit. a) din O.G. nr. 137/2000R și a sancționat pe S.C. Sortec Lux S.R.L. în cuantum de 10.000 lei, în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin. 1 din O.G. 137/2000. III. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Ad- ministrativ și Fiscal, reclamata S.C. Sortec Lux S.R.L., a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C.N.C.D. și G.F., anularea Hotărârii nr. 56/25.01.2017 pronunțată de Colegiul director, ca fiind nelegală și netemeinică. În principal, reclamantul menționează faptul că pârâta nu a adus la cunoștința faptul că este însărcinată. 1 A se vedea adresa P11476/53475/CRM/14.09.2016 a ITM București 34 Reclamantul susține că a avut cunostință de starea de graviditate a pârâtei cu ocazia înmâ- nării deciziei de desfacere a contractului de muncă, când pârâta a adus o adeverință din care a reieșit că aceasta este însărcinată în luna a IV-a. IV. Rezumatul apărărilor C.N.C.D. În replică, C.N.C.D. a susținut că se invocă un tratament diferențiat în ceea ce privește desfacerea contractului de muncă a petentei gravide. Astfel, se reține că petenta a fost supusă unui tratament discriminatoriu/hărțuitor din cauza stării sale de graviditate (aflată în luna a IV-a de sarcină). Starea de graviditate, conform tratatelor internaționale în domeniu (Directiva 76/207/CEE) și al legislației interne (Legea nr. 2002/20002, O.U.G. nr. 96/2003), reprezintă o situație diferită a femeilor, care trebuie tratată în mod diferit față de alte situații, în sensul în care, în acest timp nu se pot modifica veniturile salariale sau încheia raportul/contractul de muncă al angajaților, sub niciun motiv. Prin acest tratamentul diferențiat/hărțuitor, aplicat de către angajator, petenta a fost supu- să, pe de-o parte, la un tratament intimidant, ostil, degradant, iar pe de altă parte discrimi- natoriu. Desfacerea contractului de muncă al petentei gravide reprezintă discriminare conform art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, fiind o faptă de excludere pe baza gravidității/sex2 care a avut ca scop sau efect restrângerea folosinţei și exercitării, în condiţii de egalitate. Mai mult, petentei i-a fost încălcat dreptul la muncă, criteriul diferențierii fiind starea sa de gravidita- te/sex. În conformitate cu dispozițiile O.U.G. 96/2003, angajatorul are obligația respectării principiului protecției maternitații și securitații femeilor gravide sau celor care și-au reluat activitatea după perioada de lăuzie, în ceea ce privește riscurile care le pot afecta sănatatea și securitatea. Starea de maternitate nu poate constitui motiv de discriminare. Iar prin dispo- zițiile art. 10 alin 6 lit. a din Legea nr. 202/2002 se interzice concedierea pe durata în care salariata este gravidă. Raportându-ne la materialul probator depus de către părți, reținem că partea reclamată de discriminare nu depune niciun fel de probatoriu, care să vină să răstoarne prezumţia de exis- tenţă a faptei, astfel precum este prezentată de către petentă, neasumându-și astfel obligaţia de răsturnare a sarcinii probei, conform dispozițiilor art. 20 alin. 6 din OG nr.137/2000, republicată actualizată. Deși petenta nu a probat că a informat angajatorul privind starea ei de graviditate, totuși, având în vedere, pe de o parte, situația constând în faptul că starea de graviditate a petentei era deja vizibilă, iar pe de altă parte graba cu care s-a desfăcut contractul de muncă, fără a respecta condițiile legale,3 se reține crearea prezumției existenței discriminării. 2 În Jurisprudența Curții Europene de Justiție se statuează faptul că starea de maternitate/graviditate trebuie cuprinsă în categoria criteriului “sex”. 3 Prin adresa P11476/53475/CRM/14.09.2016, ITM București a reținut că “Pentru concedierea dvs. în baza prevederilor art. 61 lit. 1 din Codul muncii, angajatorului nu a facut dovada respectării dispo- zițiilor art. 247-252 din Legea nr. 53/2003, Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare.” Raport de activitate 2017 35 Având în vedere toate aceste considerente, s-a reținut că tratamentul diferențiat aplicat pe- tentei, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, constituie discriminare așa cum este definită de O.G. 137/2000. V. Soluția instanței de fond Curtea de Apel București – Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, prin