Raportul anual al Consiliului Fiscal

regulilor instituite de TSCG și LRFB privind respectarea țintei de deficit structural au contribuit la deteriorarea rapidă a poziției finanțelor publice, execuția bugetară a anului 2019 încheindu-se cu un deficit ESA de 4,3% din PIB, semnificativ peste limita admisă de 3%. Astfel, România a intrat sub incidența procedurii de deficit excesiv din martie 2020, aceasta fiind menținută chiar și în contextul activării clauzei derogatorii generale a PSC.

Declanșarea pandemiei COVID-19 a survenit în condițiile în care România a încheiat anul 2019 cu un deficit structural de circa 4,6% din PIB potențial, cel mai ridicat din UE, care a limitat mult spațiul de manevră în combaterea efectelor generate de aceasta, anul 2020 consemnând un deficit structural de 7,5%35 din PIB potențial. În condițiile evoluției ciclice adverse36, cauzate de pandemie, politica fiscal- bugetară din anul 2020 a fost anticiclică, având un caracter puternic stimulativ (impuls fiscal de 2,9 pp), pe fondul măsurilor de sprijinire a economiei, populației și sectorului de sănătate, la care s-au adăugat creșteri de cheltuieli (majorări ale punctului de pensie și ale alocațiilor pentru copii) și reduceri de taxe și impozite decise anterior declanșării pandemiei (eliminarea supra-accizei și a taxei pe activele bancare).

Anul 2021 a consemnat o reducere a deficitului bugetar potrivit metodologiei ESA 2010 până la nivelul de 7,2% din PIB, pe fondul redresării cadrului macroeconomic și al recuperării peste așteptări a obligațiilor bugetare aferente anului 2020 care fuseseră amânate la plată de agenții economici. Aceste evoluții favorabile ar fi permis o reducere mai amplă a deficitului bugetar față de nivelul efectiv înregistrat, însă veniturile suplimentare au fost alocate integral pentru majorări ale agregatelor de cheltuieli, fiind chiar consemnate creșteri suplimentare ale cheltuielilor bugetare. Astfel, deși deficitul bugetar s-a diminuat cu 2,1 pp în 2021 față de anul precedent, pasul de ajustare a deficitului structural a fost de doar 1,2 pp, de la 7,5% în 2020, la 6,3% în 2021.

În anul 2022 a continuat procesul de consolidare bugetară, deficitul ESA ajungând la 6,3% din PIB. Totuși, în comparație cu 2021, magnitudinea reducerii deficitului bugetar a fost mai mică, de doar 0,9 pp, iar pasul de ajustare a deficitului structural a fost de numai 0,4 pp, de la 6,3% la 5,9% din PIB potențial. Similar anului 2021, impulsul fiscal contracționist s-a suprapus unui deficit de cerere. Temperarea consolidării bugetare a fost determinată, în principal, de contextul complicat din anul 2022 marcat de criza energetică, menținerea tensiunilor în lanțurile de aprovizionare, războiul din Ucraina, precum și de inflația înaltă și persistentă. În acest sens, anul 2022 a consemnat o revizuire ascendentă substanțială a veniturilor bugetare, față de bugetul inițial, pe seama inflației peste așteptări și a încasărilor suplimentare din suprataxarea producătorilor de energie electrică și gaze naturale. Acest surplus de venituri a fost însă depășit de suplimentarea cheltuielilor bugetare, în special a celor cu asistența socială, dobânzi, alte transferuri, bunuri și servicii.

Spre deosebire de 2021 și 2022, anul 2023 a consemnat o inversare a tendinței de consolidare bugetară. Astfel, deficitul bugetar ESA a crescut cu 0,3 pp față de anul anterior (de la 6,3% în 2022, la 6,6% în 2023), iar deficitul structural a crescut cu 0,1 pp (6% în 2023, față de 5,9% în 2022), echivalent cu un ușor impuls

35 Conform bazei de date AMECO. De notat că nivelul deficitului structural este identic în evaluarea CE cu cel al deficitului ajustat ciclic. 36 Conform CE, de la un exces de cerere de 1,2% din PIB potențial în 2019, la un deficit de cerere de 5,6% în 2020.

43