Raport anual ANRE 2014

icienţă energetică. Conducerea şi coordonarea Departamentului pentru eficienţă energetică sunt asigurate de către un Vicepreşedinte al ANRE, care în exercitarea atribuţiilor sale, emite decizii şi instrucţiuni. Principalele atribuţii şi responsabilităţi ale Departamentului pentru eficienţă energetică sunt următoarele:  elaborarea propunerilor de politici şi legislaţie secundară în domeniul eficienţei energetice;  monitorizarea stadiului implementării Planului naţional de acţiune în domeniul eficienţei energetice şi a programelor aferente de îmbunătăţire a eficienţei energetice la nivel naţional, precum şi a economiilor de energie rezultate în urma prestării de servicii energetice şi a altor măsuri de îmbunătăţire a eficienţei energetice;  asigurarea supravegherii pieţei de echipamente şi aparate pentru care există reglementări specifice privind eficienţa energetică şi proiectarea ecologică;  cooperarea cu instituţiile şi organismele interne şi internaţionale în vederea promovării utilizării eficiente a energiei şi reducerii impactului negativ asupra mediului;  elaborarea de norme şi reglementări tehnice în scopul creşterii eficienţei energetice în toate domeniile de activitate;  autorizarea auditorilor energetici din industrie şi atestarea managerilor energetici;  punerea la dispoziţia publicului şi actualizarea periodică a listei cu furnizorii disponibili de servicii energetice care sunt calificaţi şi/sau certificaţi şi a calificărilor şi/sau a certificărilor acestora;  participarea la evaluarea tehnică, avizarea şi monitorizarea proiectelor de investiţii în domeniul eficienţei energetice, pentru care se cere finanţare de la bugetul de stat şi din alte surse interne şi externe la dispoziţia Guvernului;  elaborarea sintezei stadiului implementării programelor de eficienţă energetică de către operatorii economici;  cooperarea cu instituţiile abilitate la realizarea unor evaluări pe termen scurt, mediu şi lung privind evoluţia raportului cerere-ofertă de energie şi a calculului indicatorilor de eficienţă energetică la nivel naţional;  promovarea utilizării surselor regenerabile de energie la consumatori, prin acţiuni complementare activităţii de reglementare;  elaborarea, inclusiv prin cofinanţarea de la bugetul de stat sau din surse proprii, a unor studii pentru fundamentarea programelor naţionale de eficienţă energetică şi participarea la proiecte declarate eligibile, în cadrul programelor de eficienţă energetică şi energii regenerabile, iniţiate de organisme internaţionale; 8 Raport anual 2014  participarea la fundamentarea ţintelor indicative de economisire a energiei şi a măsurilor de realizare a acestora;  monitorizarea acordurilor voluntare iniţiate de autorităţile competente;  sprijinirea, în colaborare cu Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, a autorităţilor administraţiilor publice centrale pentru respectarea obligaţiei de a achiziţiona doar produse, servicii şi clădiri cu performanţe înalte de eficienţă energetică, în măsura în care aceasta corespunde cerinţelor de eficacitate a costurilor, fezabilitate economică, viabilitate sporită, conformitate tehnică, precum şi unui nivel suficient de concurenţă;  sprijinirea autorităţilor competente la elaborarea programelor de îmbunătăţire a eficienţei energetice, programe finanţate din bugetele acestor autorităţi. În anul 2014, Comitetul de reglementare al ANRE a emis: 2865 de decizii, 68 de avize şi 161 de ordine. În anexa nr.1 sunt prezentate cele 165 de acte administrative, aferente sectorului gazelor naturale, energiei electrice şi eficienţei energetice, emise în anul 2014 şi publicate în Monitorul Oficial al României. În anexa nr. 2 este prezentată o evaluare a modului de îndeplinire a indicatorilor de performanţă la nivelul ANRE în conformitate cu indicatorii propuşi de Consiliul Reglementatorilor Europeni în Domeniul Energiei – CEER, pentru autorităţile naţionale de reglementare din UE. 9 Raport anual 2014 II. EVOLUŢII LEGISLATIVE LA NIVEL EUROPEAN Principalele acte normative emise de Comisia Europeană în cursul anului 2014 sunt detaliate mai jos. Obiectivele climatice şi energetice pentru 2030 pentru o economie a UE competitivă, sigură şi cu emisii scăzute de dioxid de carbon Pilonii noului cadru al Uniunii Europene (UE) privind schimbările climatice şi energia pentru 2030 au fost prezentaţi în data de 22 ianuarie 2014 de Comisia Europeană. Aceştia cuprind o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) cu 40% faţă de nivelul din 1990, un obiectiv obligatoriu de cel puţin 27% la nivelul UE pentru energia regenerabilă, ambiţii reînnoite pentru politicile privind eficienţa energetică, un nou sistem de guvernanţă şi un set de noi indicatori pentru a asigura un sistem energetic competitiv şi sigur. Susţinut de o analiză detaliată asupra preţurilor şi a costurilor energiei, cadrul legislativ pentru 2030 va asigura certitudinea în materie de reglementare pentru investitori şi o abordare coordonată între statele membre, ducând la dezvoltarea de noi tehnologii. Obiectivul este de a stimula un progres continuu spre o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon şi un sistem energetic sigur care asigură energie la preţuri accesibile pentru toţi consumatorii, sporeşte securitatea aprovizionării cu energie a UE, reduce dependenţa faţă de importurile de energie şi creează noi oportunităţi pentru creştere şi locuri de muncă, luând în considerare eventualele impacturi asupra preţurilor pe termen lung. Creşterea preţurilor energiei poate fi atenuată parţial prin asigurarea unor politici energetice şi climatice eficiente din punctul de vedere al costurilor, unor pieţe competitive ale energiei şi unei eficienţe energetice îmbunătăţite. Regulamentul (UE) nr. 312/2014 al Comisiei din 26 martie 2014 de stabilire a unui cod de reţea privind echilibrarea reţelelor de transport de gaze naturale Regulamentul 312/2014/CE a fost adoptat pe baza prevederilor Regulamentului 715/2009/CE, pe care îl completează şi din care face parte integrantă. Actul normativ stabileşte un cod de reţea care fixează norme de echilibrare în rețelele de transport gaze naturale şi norme privind procedurile de nominalizare, tarifele de dezechilibru, procesele de decontare asociate tarifului de dezechilibru zilnic şi echilibrarea operaţională între reţelele operatorilor de transport şi sistem. Existența normelor armonizate de echilibrare la nivelul Uniunii Europene le conferă utilizatorilor reţelelor certitudinea că pot să-şi gestioneze poziţia de echilibru în cadrul diferitelor zone de echilibrare. Faptul că aceste norme sunt bazate pe mecanisme de piaţă stimulează financiar utilizatorii reţelei să-şi echilibreze portofoliile de echilibrare prin intermediul unor tarife de dezechilibru care să reflecte costurile. Utilizatorii reţelei răspund de echilibrarea intrărilor în raport cu ieşirile, normele de echilibrare fiind concepute pentru a promova o piaţă angro de gaze naturale pe termen scurt şi fiind instituite platforme de tranzacţionare pentru a facilita comerţul cu gaze între utilizatorii reţelei şi operatorii de transport şi sistem. Aceștia realizează echilibrările reţelelor de transport necesare. În acest sens, operatorii de transport şi sistem trebuie să urmeze ordinea de merit stabilită. Operatorii de transport şi sistem ar trebui să vizeze maximizarea volumului necesităţilor lor în materie de echilibrare a gazelor prin achiziţionarea şi vânzarea de produse standardizate pe termen scurt pe piaţa angro a gazelor naturale pe termen scurt. Regulamentul stabileşte cerinţe minime privind furnizarea de informaţii pentru punerea în aplicare a unui sistem de echilibrare bazat pe piaţă. 10 Raport anual 2014 Noi norme privind ajutoarele de stat pentru protecţia mediului şi energie În data de 9 aprilie 2014, Comisia Europeană a adoptat noi norme privind ajutorul de stat pentru proiecte în domeniul protecţiei mediului şi energiei. Liniile directoare promovează o trecere treptată către susţinerea producerii energiei din surse regenerabile prin mecanisme de piaţă. Ele oferă, de asemenea, criterii cu privire la modul în care statele membre pot scuti companiile mari consumatoare de energie, care sunt deosebit de expuse concurenţei internaţionale, de tarifele percepute pentru sprijinirea energiilor regenerabile. În plus, liniile directoare includ noi prevederi privind ajutorul pentru infrastructura energetică şi producerea de energie cu scopul de a consolida piaţa internă a energiei şi de a garanta securitatea aprovizionării. Creşterea remarcabilă a energiei din surse regenerabile în ultimii ani, în parte generată de schemele de sprijin aplicate, a ajutat la realizarea de progrese cu privire la obiectivele de mediu, dar a provocat, de asemenea, denaturări grave ale pieţei şi creşterea costurilor pentru consumatori. Principalele caracteristici ale orientărilor includ: • Introducerea treptată a mecanismelor de piaţă: unele tehnologii din domeniul producerii de energie din surse regenerabile au ajuns la un stadiu de maturitate care solicită integrarea lor prin mecanisme de piaţă. Pentru a creşte eficienţa costurilor şi pentru limita distorsiunile, noile orientări prevăd introducerea treptată a proceselor de licitaţie pentru alocarea de sprijin public, oferind în acelaşi timp flexibilitate statelor membre pentru a ţine seama de circumstanţele naţionale. O fază-pilot va permite testarea procedurilor de licitaţie în perioada 2015 – 2016. Liniile directoare prevăd, de asemenea, înlocuirea treptată a tarifelor de tip feed-in cu cele de tip premium (diferenţe între preţul pieţei şi preţul de producere), care expun sursele regenerabile de energie la semnalele pieţei. Instalaţiile mici vor beneficia de un regim special care va permite utilizarea tarifelor de tip feed-in sau forme echivalente de sprijin. Mai mult, normele nu afectează sistemele deja existente care au fost aprobate în conformitate cu normele în vigoare. • Promovarea competitivităţii industriei europene: Tarifele percepute pentru finanţarea energiei regenerabile reprezintă o proporţie tot mai mare din factura de energie pentru industrie. Acest lucru constituie o povară pentru companiile mari consumatoare de energie, în special cele expuse unei concurenţe internaţionale puternice. Prin urmare, liniile directoare permit reducerea contribuţiei în susţinerea energiei produse din surse regenerabile pentru un număr limitat de sectoare mari consumatoare de energie definite pentru întreaga UE. • Sprijinirea infrastructurii energetice transfrontaliere: orientarile includ criterii pentru sprijinirea infrastructurii energetice, concentrându-se pe proiecte care îmbunătăţesc fluxurile energetice transfrontaliere şi promovarea infrastructurii în regiunile mai puţin dezvoltate ale Europei. • Introducerea mecanismelor de susţinere a capacităţii de producere: Statele membre vor putea introduce astfel de mecanisme pentru a încuraja producătorii să construiască noi capacităţi de producţie, pentru a împiedica închiderea de instalaţii existente sau pentru a recompensa consumatorii pentru a reduce consumul de energie electrică în orele de vârf. Securitatea energetică - o nouă strategie globală Ca răspuns la situaţia geopolitică actuală şi la dependenţa UE în materie de importuri, Comisia Europeană a dat publicităţii în data de 28 mai 2014 o nouă strategie globală pentru a consolida securitatea aprovizionării. Diversificarea surselor de aprovizionare externe, modernizarea infrastructurii energetice, finalizarea pieţei interne de energie a UE şi realizarea de economii de energie sunt printre principalele puncte din document. Strategia subliniază, de asemenea, necesitatea coordonării deciziilor luate în cadrul 11 Raport anual 2014 politicilor energetice la nivel naţional şi importanţa de a adopta o viziune unitară în cadrul negocierilor cu partenerii externi. Strategia se bazează pe progresele înregistrate deja în urma crizei gazului din 2009. Comisia Europeană propune realizarea unor evaluări globale a riscurilor (teste de stres). Acestea vor fi efectuate la nivel regional sau la nivelul UE prin simularea unei întreruperi a aprovizionării cu gaze. Obiectivul va fi acela de a verifica modul în care sistemul energetic poate face faţă unor riscuri legate de securitatea aprovizionării şi pe această bază, de a elabora planuri de urgenţă şi de a crea mecanisme de siguranţă. Astfel de mecanisme ar putea include creşterea stocurilor de gaze, scăderea cererii de gaz prin utilizarea combustibililor alternativi (în special pentru încălzire), dezvoltarea infrastructurilor de urgenţă, ca de exemplu, completarea posibilităţilor de flux invers şi punerea în comun a unei părţi a stocurilor de securitate existente. Pentru a face faţă problemelor de securitate a aprovizionării pe termen mediu şi lung, Comisia propune acţiuni în mai multe domenii cheie: Finalizarea pieţei interne a energiei şi dezvoltarea infrastructurii sunt esenţiale pentru a reacţiona rapid în caz de posibile întreruperi ale aprovizionării prin direcţionarea fluxurilor de energie în funcţie de necesităţi pe întreg teritoriul UE. Comisia a identificat aproximativ 33 de proiecte de infrastructură critice pentru securitatea energetică a UE. În afară de acestea, Comisia propune extinderea obiectivului în ceea priveşte capacităţile de interconectare la 15 % din capacitatea de producere instalată până în 2030, ţinând cont de aspectele de cost şi de potenţialul schimburilor comerciale în regiunile relevante. (Statele membre s-au angajat deja să asigure o interconectivitate de 10 % până în 2020). Diversificarea ţărilor furnizoare şi a rutelor de tranzit - În 2013, 39 % din volumul importurilor de gaz ale UE au provenit din Rusia, 33 % din Norvegia şi 22 % din Africa de Nord (Algeria, Libia). În timp ce UE îşi va menţine relaţiile cu partenerii de încredere, ea va urmări să stabilească legături cu noi ţări partenere, de exemplu, în regiunea bazinului Mării Caspice, continuând să extindă coridorul sudic al gazelor, dezvoltând hub-ul de gaz mediteranean şi consolidând aprovizionarea cu gaze naturale lichefiate. Consolidarea mecanismelor de urgenţă şi de solidaritate şi protejarea infrastructurilor critice. În acest sens, Comisia va revizui dispoziţiile şi va controla punerea în aplicare a regulamentului privind securitatea aprovizionării cu gaze naturale. Creşterea producţiei autohtone de energie: Această creştere include utilizarea sporită a surselor de energie regenerabile şi producţia durabilă de combustibili fosili. Îmbunătăţirea coordonării politicilor energetice naţionale şi adoptarea unei viziuni unitare în materie de politică energetică externă. Comisia doreşte să participe, într-o fază timpurie, la negocierea acordurilor interguvernamentale avute în vedere cu ţări terţe, care ar putea avea un impact asupra securităţii aprovizionării. În plus, Comisia se va asigura că toate aceste acorduri şi toate proiectele de infrastructură de pe teritoriul UE vor respecta pe deplin legislaţia UE aplicabilă în acest sens. Îmbunătăţirea eficienţei energetice. Întrucât clădirile reprezintă 40 % din consumul de energie din UE şi o treime din utilizarea gazelor naturale, acest sector joacă un rol crucial. 12 Raport anual 2014 Reguli comune şi infrastructură – cerinţe pentru finalizarea pieţei interne În data de 13 octombrie 2014 Comisia Europeană a publicat comunicarea privind piaţa internă de energie. O piaţă integrată de energie a UE poate asigura o aprovizionare sigură şi la preţuri accesibile pentru cetăţenii UE şi poate interveni în atenuarea schimbărilor climatice. O piaţă internă a energiei finalizată ar putea aduce beneficii economice nete între 16 şi 40 de miliarde de euro în fiecare an. Integrarea pieţelor de energie ale UE a contribuit la obţinerea unor rezultate concrete în principal pe pieţele angro. Preţurile energiei electrice pe aceste pieţe au scăzut în perioada 2008-2012 cu o treime, iar preţurile gazelor naturale au rămas stabile. Consumatorii au avut mai multe opţiuni printre furnizorii de energie concurenţi. Multe interconexiuni între ţări au fost finalizate sau sunt în curs de construcţie, iar comerţul transfrontalier între majoritatea ţărilor europene a crescut. În cazul gazelor naturale, conductele transfrontaliere sunt utilizate mai eficient datorită unor norme comune privind utilizarea reţelelor. Măsuri suplimentare sunt necesare însă pentru a permite buna funcţionare a pieţei interne. Este esenţial ca numărul investiţiilor în infrastructură să crească, inclusiv în reţele inteligente. În sectorul gazelor naturale, investiţiile ar trebui să se concentreze asupra încetării izolării statelor baltice şi diversificarea ofertei în zona Centrală şi Est Europeană. În sectorul energiei electrice, întărirea infrastructurii este o prioritate. Până în 2020 ar trebui să fie finalizate trei sferturi din proiectele de interes comun ale UE. Un rol hotărâtor în dezvoltarea pieţei interne îl va avea adoptarea regulilor comune, armonizate la nivel European privind operarea, accesul la reţea şi întreţinerea acestora. Gaze naturale – teste de stres Raportul privind testele de stres constituie prima acţiune con