Vezi raport RO

În primul rând, în cauza MC și AC, citată mai sus, Curtea a constatat că ancheta care a durat 6 ani a fost prea lungă, compromițând șansele de a fi finalizată vreodată: „120. …Curtea nu poate ignora faptul că în timpul anchetei au existat perioade semnificative de inactivitate din partea autorităților. Întregul proces a durat până la 9 august 2012, adică o perioadă totală de peste șase ani, o trecere a timpului care nu numai că este de natură să submineze o anchetă, ci și să compromită definitiv șansele acesteia de a fi încheiată vreodată ... ”

De asemenea, Curtea a identificat mai multe neajunsuri în anchetă, răspunsul forțelor de ordine în ceea ce privește identificarea și pedepsirea celor responsabili de incident fiind considerat nepotrivit: „121. … În special, trebuie remarcat faptul că, pe parcursul anchetei, poliția nu a ascultat decât mărturiile unui martor, RAS, precum și a asistat la 29 de meciuri de fotbal și a efectuat verificări aleatorii la stațiile de metrou de cinci ori (a se vedea paragrafele 25 și 27 de mai sus). Nu rezultă că aceștia au folosit în mod semnificativ probele prezentate de reclamanți, în special declarații, fotografii și identificarea unor persoane din grupul de atacatori (a se vedea paragrafele 18 și 19 de mai sus). Curtea observă în special că, deși reclamanții au identificat unii dintre atacatori, autoritățile interne (a se vedea paragraful 28 de mai sus) și Guvernul în memoriile lor în fața Curții (a se vedea paragraful 90 de mai sus) au continuat să afirme imposibilitatea de a conduce

o anchetă în cazul de față din cauza neidentificării autorilor violenței (vezi Membrii Congregației Martorilor lui Iehova Gldani și alții, citat mai sus, § 118). Mai mult, Curtea nu poate accepta ca acțiunile de investigație întreprinse de autoritățile interne să poată fi considerate pași adecvați în vederea identificării și pedepsirii celor responsabili de incident, în condiţiile în care aceste măsuri au avut loc la atât de mult timp după evenimentele inițiale.”

În al doilea rând, în cauza Asociația ACCEPT și alții, citată mai sus,149 Curtea a mers mai departe și a subliniat prejudecățile împotriva homosexualilor drept motiv pentru care autoritățile nu au intervenit pentru a proteja participanții la evenimentul cultural și nu au efectuat o anchetă penală corectă și eficientă: „112. Mai mult decât o lipsă de intervenție, atitudinea și decizia autorităților de a rămâne deoparte, în ciuda faptului că erau conștienți de conținutul insultelor rostite împotriva reclamanților, par să indice o anumită părtinire împotriva homosexualilor, care a pătruns și în raportările lor ulterioare cu privire la fapte. În acest sens, Curtea reține că procesele-verbale întocmite de poliție și jandarmi nu conțineau nicio referire la insultele homofobe suferite de reclamanții individuali și descriu incidentul în termeni care ignoră complet orice astfel de manifestări de homofobie (a se vedea paragrafele 13 și 15 de

mai sus).” „121. Curtea nu poate decât să constate că autoritățile s-au referit în mod constant la abuzul verbal care i-a vizat pe reclamanții individuali ca fiind simple „discuții” sau „schimb de opinii” (a se vedea paragrafele 15 și 24 de mai sus). Făptașii au fost descriși drept „simpatizanți” ai extremei drepte, organizațiile și victimele ca „adepți” ai relațiilor între persoane de același sex (a se vedea paragraful 28 de mai sus). Acest limbaj, departe de a fi neutru sau accidental, poate sugera prejudecăți din partea autorităților față de solicitanții individuali, ceea ce poate fi văzut ca indicând faptul că autoritățile

149 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Asociația ACCEPT și alții împotriva României, cererea nr.19237/16, hotărâre din 1 iunie 2021.

34