Vezi raport RO

care a avut loc în același an, referitor la declarațiile publice făcute de un reprezentant local cu privire la sterilizarea femeilor de origine romă ca propunere de politică publică, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a trimis dosarul la parchet, care a retrimis cazul către NCCD. Cel din urmă a pedepsit reprezentantul local pentru contravenție, în loc de infracțiune.123 Un dialog sistematic între procurori și CNCD ar putea duce la o mai bună înțelegere a fenomenelor de rasism, homofobie, transfobie, mai ales cu condiția ca CNCD să-și consolideze expertiza și capacitatea internă în ultimele două domenii. Cu toate acestea, în timp, serviciile de urmărire penală, inclusiv poliția ar trebui să-și dezvolte propria expertiză și capacitatea de a investiga infracțiunile motivate de ură și de a le trimite în judecată în instanță, în loc să le trimită la CNCD, unde pedeapsa cea mai mare poate să nu fie proporțională cu gravitatea faptei. În ceea ce privește infracțiunile motivate de ură împotriva comunității LGBTI, nu există un dialog similar între organismul național de egalitate și organele de cercetare penală, iar procurorii nu au deschis nicio urmărire penală împotriva unei persoane (in

personam), ci numai urmăriri penale privind fapta (in rem)a, care au fost întrerupte după mai mulţi ani de la săvârşirea faptelor, ceea ce denotă un model de investigație ineficientă din cauza prejudecăţilor privind persoanele LGBTI, aspect constatat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în două hotărâri din ultimii 6 ani – MC și AC împotriva României124 și Asociația ACCEPT și alții împotriva României125 (discutat mai sus în Secțiunea I.A.2) .

                                 d)         Subraportare

Subraportarea, despre care organizațile societății civile au menționat că există din cauza reticenței victimelor de a raporta incidentele de ură la poliție,126 nu este o preocupare pentru autorități. Acest lucru a fost subliniat în Concluziile pentru România din 2021 ale ECRI.127 Organizația și-a exprimat îngrijorarea că autoritățile nu au făcut progrese în ceea ce privește nivelul de cooperare dintre comunitățile afectate și oamenii legii, aşa cum rezultă de lipsa unor măsuri specifice privind consolidarea cooperării dintre poliție și grupurile vulnerabile, în special comunitățile de romi și LGBT, care să se concentreze pe îmbunătățirea raportării infracțiunilor motivate de ură.128

           B.         Investigarea

În 16 ani de la adoptarea primelor prevederi legale relevante pentru infracțiunile motivate de ură și în 7 ani de la adoptarea versiunilor actuale, nu a existat nicio condamnare a unei persoane pentru săvârșirea de infracțiuni motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI și nicio urmărire penală deschisă împotriva unei persoane (doar cercetări preliminare). Această situație a determinat Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei să declare, la cinci ani de la procesul de executare a hotărârii CEDO în MC și AC, că prevederile legale referitoare la infracțiunile motivate de ură „au fost rareori aplicate, iar răspunsul justiției penale faţă de astfel de infracțiuni rămâne, deocamdată, inadecvat”.129 Vom sublinia mai jos câteva dintre deficiențele răspunsului justiţiei la infracțiunile motivate de ură.

                                 a)         La nivelul poliţiei

Cercetarea penală în cazurile de presupuse infracțiuni motivate de ură se efectuează de regulă de către polițiști, care adună toate probele și înaintează dosarul procurorului, cu propunere de începere sau nu a urmăririi penale, hotărâre care revine procurorului. În anul 2021, Inspectoratul General al

123România, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Raport anual 2013, p.24. 124Curtea Europeană a Drepturilor Omului, MC și AC împotriva României, cererea nr.1260/12, hotărârea din 12 aprilie 2016. 125 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Asociația ACCEPT și alții împotriva României, cererea nr.19237/16, hotărâre din 1 iunie 2021. 126ECRI, Concluzii privind implementarea recomandărilor cu privire la România Sub rezerva urmăririi interimare, 3.03.2022, CRI(2022)04. 127Ibid. 128Ibid. 129 Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei, a 1419 - a reuniune (30 noiembrie – 02 decembrie 2021), CM/Notes/1419/H46-27.

30