Vezi raport RO

Nu au existat evoluții în ceea ce privește expunerea și contestarea homofobiei/bifobiei/transfobiei/ intersexfobiei instituționale care acționeză ca bariere în calea raportării, în ciuda constatării Curții Europene a Drepturilor Omului în ACCEPT Association și alții, la care ne referim mai jos, în Secțiunea

III. B.88

IV.          Secțiunea II: Colectarea datelor
CM/Rec (2010)5, Secțiunea IA5

5. „Statele membre ar trebui să se asigure că sunt colectate și analizate date relevante cu privire la prevalența și natura discriminării și intoleranței pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen și, în special, despre „infracțiuni motivate de ură” și incidente motivate de ură legate de orientarea sexuală sau identitate sexuală."

             A.         Înregistrarea cazurilor de infracțiuni motivate de ură

Potrivit celui mai recent sondaj FRA, în România, comunitatea LGBTI intervievată declară un nivel ridicat al ratelor atacurilor fizice sau sexuale motivate de faptul că victima este LGBTI (15%),89 în timp ce doar 4% dintre respondenți au raportat poliției aceste atacuri fizice sau sexuale.90 Este important de menționat că România se numără printre cele cinci țări din UE cu cel mai mare scor în ceea ce privește respondenții care se tem de o reacție homofobă și/sau transfobă din partea poliției ca motiv pentru care nu au raportat un atac fizic sau sexual (38%), comparativ cu media UE de 25%.91 Respondenții români au, de asemenea, mai puține șanse de a fi out și se tem să se exprime în public, având în vedere că 53% nu sunt aproape niciodată deschisi să fie LGBTI, în timp ce 40% indică că evită adesea sau întotdeauna anumite locuri sau locații de teamă să nu fie agresați, amenințați sau hărțuiţi.92 Cu excepția acestor informații colectate la nivelul UE, nu există alte anchete de victimizare care să măsoare nivelul de victimizare, subraportare și subînregistrare a infracțiunilor motivate de ură, ceea ce este problematic mai ales în contextul ratelor ridicate de atacuri fizice și sexuale împotriva

persoanelor LGBTI și a faptului că foarte puține cazuri au fost decise cu privire la infracţiunile motivate de ură, după cum se arată mai jos.

Până în 2022, poliția nu a înregistrat numărul de cazuri raportate în care s-a reţinut circumstanța agravantă, ci doar numărul de cazuri raportate în cadrul infracțiunii de Incitare la ură, violență sau discriminare (37 cazuri raportate în 2017, 60 cazuri raportate în 2018, 31 cazuri raportate în 2019, 96 cazuri raportate în 2020 și 66 cazuri raportate în 2021). Dintr-un total de 290 de cazuri raportate în 5 ani, polițiștii au efectuat urmărire penală in personam (în care au identificat o persoană-suspect) în mai puțin de 10% din cazuri (24 cazuri), în restul dosarelor au efectuat urmăriri penale in rem, în timp ce un număr de 21 de cazuri (cu 17 persoane) au fost declinate parchetului, în baza competenţei materiale sau după calitatea persoanei. În consecință, procurorii nu au primit de la poliţie probe minime esențiale pentru începerea cercetărilor penale, în peste 90% din cazurile raportate.93

88Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Asociația ACCEPT și alții împotriva României , cererea nr.19237/16, hotărâre din 1 iunie 2021. 89 Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, Un drum lung de parcurs pentru egalitatea LGBTI , 2020, p.39. 90Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, Un drum lung de parcurs pentru egalitatea LGBTI , 2020, p.46. 91Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, Un drum lung de parcurs pentru egalitatea LGBTI , 2020, p.48. 92Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale, Un drum lung de parcurs pentru egalitatea LGBTI , 2020, p.49 93 Inspectoratul General al Politiei Romane, Raspunsul nr.511.468/07.07.2022.

23