Vezi raport RO

10 constatat că „făptuitorii pot avea motive mixte, fiind influențați de factori situaționali la fel sau mai puternic decât de atitudinea lor discriminatorie față de grupul din care face parte victima” (para. 70). d) Obligația statului de a oferi protecție împotriva infracțiunilor motivate de ură împotriva LGBTI în centrele de detenție În jurisprudența sa, Curtea a stabilit responsabilitatea statului de a preveni și combate eventualele riscuri de infracțiuni motivate de ură în locurile de detenție, inclusiv în contextul violenței în rândul deținuților (articolul 3 din CEDO). În special, Curtea a analizat dacă administrația centrelor de detenție a luat măsuri rezonabile pentru a elimina aceste riscuri și pentru a-l proteja pe reclamant de acel abuz, ca parte a obligației statelor de a proteja o persoană de rele tratamente. Aceasta include lansarea unei anchete prompte și eficiente asupra acuzațiilor de rele tratamente săvârşite asupra sa de către alţi deținuți și de către gardieni.22 Paragrafele de mai jos se concentrează pe presupusa lipsă sau măsurile de protecție inadecvate luate împotriva riscurilor de infracțiuni motivate de ură anti-LGBTI în centrele de detenție. În Stasi împotriva Franței (2011) 23, reclamantul, un deținut homosexual, s-a plâns că a fost victima unor rele tratamente din partea altor deținuți, în special din cauza homosexualității sale și a susținut că autoritățile nu au luat măsurile necesare pentru a-i asigura protecția. Cu toate acestea, în acest caz, Curtea nu a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 3: Curtea a constatat că dispozițiile penale în vigoare au oferit reclamantului o protecție efectivă și suficientă împotriva vătămării fizice. În plus, Curtea a reținut că, în circumstanțele cauzei, autoritățile au luat toate măsurile rezonabile pentru a-l proteja pe reclamant, cum ar fi transferarea într-o altă celulă, permisiunea de a face duș singur și însoțirea sistematică de un supraveghetor (para. 96). Curtea a examinat, de asemenea, măsura în care măsurile luate pentru a proteja siguranța și demnitatea unui reclamant aflat în pericol în închisoare sunt adecvate. De exemplu, în cauza X împotriva Turciei (2012)24, Curtea a considerat că plasarea unui deținut gay de sex masculin într-o izolare totală și în condiții inadecvate pentru mai mult de opt luni pentru a-l proteja de colegii deținuți nu era justificată și constituia o încălcare exclusiv a articolului 3. În acea cauză, Curtea nu a fost, de asemenea, convinsă că justificarea excluderii deținutului din viața închisorii era întemeiată pe protecția bunăstării fizice a reclamantului, ci pe orientarea sa sexuală și a concluzionat că reclamantul a suferit fost discriminat pe criteriul orientării sexuale din partea autorităților penitenciare (para. 57). 2. Alte instrumente internaționale relevante a) Legislația privind infracțiunile motivate de ură: circumstanțe agravante și sancțiuni disuasive Mai multe documente ale CoE au recomandat ca motivaţia bazată pe prejudecată a unei infracțiuni să fie considerată o circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei. Când vine vorba de motivaţia discriminatorie legată de orientarea sexuală și identitatea de gen, Recomandarea CM/Rec (2010)5 22 A se vedea, de exemplu, Premininy c. Rusiei ( Cererea nr . 44973/04 , 10 februarie 2011). Cazul se referă la presupusa maltratare a unui deținut, suspectat că ar fi pătruns în sistemul de securitate online al unei bănci, de către colegii săi de celulă și de către paznicii închisorii. Curtea a considerat că autoritățile știau sau ar fi trebuit să știe că un reclamant suferea sau risca să fie supus unor rele tratamente din partea colegilor săi de celulă , dar nu au luat măsuri rezonabile pentru a elimina aceste riscuri și pentru a-l proteja pe reclamant de acest abuz. Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 3 în ceea ce privește neîndeplinirea de către autorități a obligației lor pozitive de a asigura în mod adecvat integritatea fizică și psihologică a domnului Preminin și în legătură cu ancheta ineficientă asupra acuzațiilor domnului Preminin de rele tratamente sistematice din partea altor deținuți și de către paznici. De asemenea, a concluzionat la o încălcare a articolului 5 § 4 (dreptul la libertate și securitate). 23Stasi împotriva Franței (Cererea nr . 25001/07 , 20 octombrie 2011). 24 X împotriva Turciei (Cererea nr . 24626/09 , 9 octombrie 2012). 11 afirmă în mod explicit că „Statele membre ar trebui să se asigure că, atunci când stabilesc sancțiuni, poate fi luat în considerare ca circumstanță agravantă un motiv bazat pe prejudecată în legatură cu orientarea sexuală sau identitatea de gen” (a se vedea alin. 2). În urma adoptării CM/Rec (2010)5, Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței (ECRI) a început să examineze discriminarea și intoleranța față de persoanele LGBT în al cincilea ciclu de monitorizare (2012-201825) și față de persoanele intersexuale în al șaselea ciclu de monitorizare (2019). În acest context, ECRI a analizat legislația penală a statelor membre CoE și punerea în aplicare a acesteia, inclusiv în ceea ce privește criminalitatea LGBT-fobă, în special în lumina Recomandării sale de politică generală (GPR) nr. 7 privind legislația națională de combatere a rasismului și a discriminării (revizuită în 2017)26: Această recomandare evidențiază faptul că statele membre ar putea interzice, pe lângă discriminarea rasială, și alte forme de discriminare, cum ar fi cele bazate pe gen, orientare sexuală și alte criterii (a se vedea expunerea de motive, pagina 12). După cum a subliniat însăși ECRI, recomandările „nu ar trebui luate separat de standardele relevante ale Consiliului Europei și de alte standarde internaționale” 27. Principiile Yogyakarta+10 (2017), deși nu sunt obligatorii, au evidențiat, de exemplu, necesitatea de a „ține cont de evoluțiile (…) dreptului și de aplicarea acestuia la viețile și experiențele particulare ale persoanelor cu diverse orientări sexuale și identități de gen de-a lungul timpului și în regiuni diverse”. Ei recunosc, de asemenea, „motivele distincte și intersecționale ale expresiei de gen și ale caracteristicilor sexuale”.28 Alte organisme ale Consiliului Europei au abordat recent problemele legate de infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI, în special în ceea ce privește necesitatea ca legislația privind infracțiunile motivate de ură să includă criteriile: caracteristici sexuale și expresia de gen. Acesta este cazul Adunării Parlamentare, care prin Rezoluția 2417 (2022) Combaterea urii în creștere împotriva persoanelor LGBTI în Europa solicită statelor membre, în special: „14.1 să modifice legislația penală după cum este necesar pentru a se asigura că dispozițiile acesteia cu privire la infracțiunile motivate de ură acoperă în mod clar toate infracțiunile comise împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe baza sexului, orientării sexuale, identității de gen, expresiei de gen și caracteristicilor sexuale, includ sancțiuni proporționale și disuasive, protejează drepturile victimelor și prevăd ca acestea să primească despăgubiri; și 14.2 să facă din motivațiile bazate pe sex, orientare sexuală, identitate de gen, expresie de gen și caracteristici sexuale o circumstanță agravantă pentru toate infracțiunile obișnuite”. În prezent, legislația UE incriminează infracțiunile motivate de ură și discursurile instigatoare la ură numai dacă sunt legate de un set limitat de caracteristici protejate, cum ar fi etnia (a se vedea Decizia- cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii de rasism și xenofobie prin mijloace a sancțiunii penale). Directiva privind drepturile victimelor solicită statelor UE să-i trateze pe cei care sunt victimele infracțiunilor motivate de ură anti-LGBTI ca persoane care au nevoie de protecție specială (a se vedea și mai jos). Cu toate acestea, se așteaptă acum un pas suplimentar pentru îmbunătățirea protecției împotriva infracțiunilor motivate de ură LGBTI, cu o inițiativă29 de extindere a listei „infracţiunilor UE” la discursurile motivate de ură și infracțiunile 25 A se vedea compilația de recomandări ale rapoartelor de țară ale ECRI referitoare la persoanele LGBT, al cincilea ciclu de monitorizare disponibil la: https://rm.coe.int/5th-cycle-ecri-recommendations-on-lgbt-issues/16809e7b66 26 Vezi GPR-ul ECRI nr . 7 : https://rm.coe.int/ecri-general-policy-recommendation-no-7-revised-on-national-legislatio/16808b5aae . 27 Consultați fișa informativă ECRI despre problemele LGBTI disponibilă aici: https://rm.coe.int/ecri-factsheet-lgbti-issues/1680a1960a (pagina 4). 28 Vezi Principiile Yogyakarta +10 (2017) pagina 4, disponibil aici: https://yogyakartaprinciples.org/wp- content/uploads/2017/11/A5_yogyakartaWEB-2.pdf 29 A se vedea Comunicarea Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind „ O Europă mai incluzivă și mai protectoare: extinderea listei infracțiunilor UE la discursurile motivate de ură și infracțiunile motivate de ură”, disponibilă aici: https://ec.europa.eu/info /sites/default/files/1_1_178542_comm_eu_crimes_en.pdf 12 motivate de ură din alte motive decât rasismul și xenofobia, în special motivele de sex, orientare sexuală, vârstă și dizabilitate și combaterea acestora „pe o bază comună”. 30 b) Raportarea infracţiunilor motivate de ură și colectarea de date Standardele internaționale relevante subliniază necesitatea de a colecta date solide despre infracţiunile motivate de ură. Acestea includ Recomandarea CM/Rec (2010) 5 care prevede că „date relevante ar trebui colectate și analizate cu privire la prevalența și natura discriminării și intoleranței pe motive de orientare sexuală sau identitate de gen”. GPR nr.11 (2007) al ECRI se referă la necesitatea „de a dezvolta un sistem fiabil de înregistrare și monitorizare a incidentelor rasiste” (para. 68). În contextul UE, Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a standardelor minime privind drepturile, sprijinul și protecția victimelor infracțiunilor (denumită în continuare Directiva privind drepturile victimelor) a subliniat că „colectarea sistematică și adecvată a datelor statistice este recunoscută ca o componentă esențială a elaborării eficiente a politicilor în domeniul drepturilor stabilite în directivă” și solicită statelor membre „să comunice Comisiei datele statistice relevante legate de aplicarea procedurilor naționale privind victimele infracțiunilor” (pct. 64). Statele participante la OSCE și-au asumat un angajament specific de a colecta date privind infracțiunile motivate de ură și de a lua măsuri adecvate pentru a încuraja victimele să raporteze infracțiunile motivate de ură.31 Drept urmare, OSCE ODIHR păstrează informații de la statele participante OSCE, societatea civilă și organizațiile interguvernamentale despre infracţiunile motivate de ură, inclusiv în secțiunea sa dedicată privind infracțiunile motivate de ură împotriva LGBTI32. În 2020, 21 de state participante33 furnizau astfel de informații. Raportul privind infracţiunile motivate de ură din 2019, publicat de OSCE ODIHR, a arătat că „orientarea sexuală sau identitatea de gen” a fost al treilea cel mai frecvent motiv dintre infracțiunile motivate de ură raportate (18,35%), o creștere față de 2018 (14,61%). În același timp, subraportarea infracțiunilor motivate de ură a fost identificată de-a lungul anilor ca un obstacol persistent în combaterea eficientă a infracțiunilor motivate de ură.34 Doar un număr mic de victime raportează poliției incidente motivate de ură35. În plus, este posibil ca organele care aplică legea să nu recunoască anumite incidente ca având la bază prejudecăți sau să nu aibă instrumentul pentru a le semnala drept infracțiuni motivate de ură. Recomandarea CM/Rec (2010)5 abordează problema și recomandă statelor să se asigure că „structurile de aplicare a legii, inclusiv sistemul judiciar, au cunoștințele și abilitățile necesare pentru a identifica astfel de infracţiuni și incidente și 30 În comunicarea sa, Comisia a subliniat, printre altele, necesitatea de a aborda fragmentarea actuală a cadrului penal existent privind discursul instigator la ură și infracțiunile motivate de ură în rândul statelor membre UE. Potrivit Comisiei, o astfel de fragmentare duce la „lipsa unor condiții de concurență echitabile pentru persoanele care pot deveni victime ale discursului instigator la ură și ale infracțiunilor motivate de ură”. 31Decizia Consiliului Ministerial al OSCE nr.9/09 privind combaterea infracţiunilor motivate de ură, https://www.osce.org/cio/40695?download=true 32Consultați secțiunea dedicată infracţiunilor motivate de ură împotriva LGBTI aici: https://hatecrime.osce.org/anti-lgbti-hate-crime. 33 Acestea sunt: Andorra, Belgia, Canada, Croația, Cipru, Danemarca, Finlanda, Franța, Georgia, Germania, Grecia, Islanda, Italia, Lituania, Țările de Jos, Polonia, Spania, Suedia, Ucraina, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii. 34 A se vedea, de exemplu, Înregistrarea infracțiunilor motivate de ură și practica de colectare a datelor în UE, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE, 2018. https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads /fra-2018-hate-crime-recording_en.pdf, a se vedea, de asemenea, Încurajarea raportării infracțiunilor motivate de ură - Rolul autorităților de aplicare a legii și a altor autorități, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE , https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2021-hate-crime-reporting_en.pdf. 35 Conform constatărilor sondajului FRA din 2019 privind persoanele LGBTI din UE și Macedonia de Nord și Serbia, frica sau lipsa de încredere în poliție se prezintă ca motiv proeminent al nedeclarării, în special în rândul respondenților LGBTI și evrei, și în special în ceea ce privește infracțiunile violente motivate de ură (24 % și, respectiv, 25 %). Victimele LGBTI ale atacurilor motivate de prejudecată au indicat, de asemenea, că teama lor de o reacție homofobă sau transfobă din partea poliției a fost un motiv pentru neraportare, cu diferențe substanțiale între țările chestionate (media UE, 25 %). A se vedea Un drum lung de parcurs pentru egalitatea LGBTI, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a UE, 2020, https://fra.europa.eu/sites/default/files/fra_uploads/fra-2020-lgbti-equality-1_en.pdf. 13 pentru a oferi asistență și sprijin adecvat victimelor și martorilor” (para.3).36 În activitatea sa de monitorizare, ECRI a evidențiat importanța cooperării cu organismele de promovare a egalității și cu comunitatea LGBTI în aceste cursuri și necesitatea evaluării impactului acestora.37 c) Drepturile Victimelor Mai multe instrumente au abordat importanța pentru victimele infracțiunilor (inclusiv infracțiunile motivate de ură) de a avea o oportunitate reală de a solicita despăgubiri. Au fost stabilite standarde minime în acest sens: La nivelul Consiliului Europei, Recomandarea Comitetului de Miniștri (2006)8 privind serviciile de sprijin pentru victime38 include câteva principii pentru a asigura recunoașterea efectivă și respectarea drepturilor victimelor fără discriminare. Aceasta prezintă măsuri în acest scop, cum ar fi înființarea și coordonarea unor servicii dedicate de sprijinire a victimelor și formarea personalului acestora, accesul victimelor la informații relevante pentru cazul lor și accesul la asistență juridică. La nivelul UE, Directiva privind drepturile victimelor39 urmărește „să se asigure că victimele infracțiunilor primesc informații, sprijin și protecție adecvate și că pot participa la procedurile penale” (articolul 1). Directiva privind drepturile victimelor se referă în mod egal la toate victimele infracțiunilor motivate de ură și le recunoaște ca fiind victime deosebit de vulnerabile, care necesită evaluări individuale pentru a identifica nevoile lor specifice de protecție și sprijin (articolul 22). De asemenea, încurajează statele să crească gradul de conștientizare cu privire la drepturile victimelor, astfel cum sunt prevăzute în prezenta directivă, în special prin cooperarea cu societatea civilă și alte părți interesate în campanii de sensibilizare, cercetare și programe de educație (articolul 26). În conformitate cu articolul 27, statele membre UE trebuiau să transpună cerințele directivei în ordinea lor juridică națională respectivă până la 16 noiembrie 2015. În 2020, Comisia a publicat un raport privind nivelul de transpunere a directivei în statele membre ale UE40 și în martie 2022, a lansat o consultare pentru a identifica posibile modalități de consolidare a drepturilor existente ale victimelor, ca parte a Strategiei UE privind drepturile victimelor (2020 – 2025).41 D. Metodologia și structura raportului Prezentul raport a fost întocmit de un expert național, în colaborare cu experți internaționali. Procesul de redactare a beneficiat de contribuția, sprijinul și îndrumarea Rețelei punctelor focale guvernamentale europene LGBTI, a Grupului de lucru pentru SOGI (GT-ADI-SOGI) al Comitetului director pentru anti-discriminare, diversitate și incluziune (CDADI) și ONG-urile care au statut de observator. 36Pe baza stand