Vezi raport RO

t de vedere procedural, cât și din punct de vedere material, atunci când abordează astfel de infracțiuni. Paragrafele de mai jos explică modul în care Curtea a dezvoltat îndatorirea pozitivă a autorităților statului de a investiga motivele părtinitoare ale unei infracțiuni atunci când există indicii ale existenței acesteia, modul în care această îndatorire a fost apoi aplicată în cazurile în care sunt implicate persoane LGBT,6 inclusiv cazurile de infracțiuni comise de persoane particulare. Se discută cazurile în care motivul discriminatoriu este prin asociere și când sunt implicate motive mixte și prejudecăți care se intersectează. Această secțiune acoperă, de asemenea, obligația statului de a proteja împotriva infracțiunilor motivate de ură împotriva LGBTI în centrele de detenție. a) Obligaţia pozitivă a statului de a demasca motivația părtinitoare a unei infracțiuni, inclusiv infracțiunile comise de persoane particulare și de poliție și necesitatea unui răspuns judiciar adecvat 5Deși catalogul de criterii protejate în temeiul dreptului internațional al drepturilor omului poate să nu menționeze în mod expres orientarea sexuală și identitatea de gen, este în general acceptat că dreptul internațional al drepturilor omului se aplică persoanelor discriminate pe baza criteriilor SOGI. Această aplicare s-a bazat pe interpretarea dată criteriului sex de către organele care veghează la aplicarea tratatelor şi pe includerea unora dintre criteriile SOGI în cadrul dispozițiilor prevăzute de sintagma „alt statut” conținute în DUDO, ICCPR și ICESCR . 6 Trimiterile la „LGB”, „LGBT” sau „LGBTI” urmează formularea hotărârilor Curții. 7 Curtea a stabilit în mod clar că, în temeiul articolului 2 din CEDO (dreptul la viață), autoritățile statului au obligația procedurală de a efectua o urmărire penală efectivă „în măsură să stabilească cauza (...) și identificarea responsabililor în vederea pedeapsirii lor".7 În Nachova și alții împotriva Bulgariei (2005), Curtea a mers mai departe: pentru prima dată, a derivat din articolul 14 din CEDO (nediscriminarea) o obligație separată a statului de a investiga și de a demasca motivaţia bazată pe prejudecată a unei infracțiuni, în cazul în care ar fi indicii că aceasta există (motivație rasială în cazul respectiv).8 Acest „principiu al obligaţiei pozitive”, concentrat inițial pe motivația rasistă a infracţiunii, a fost extins la alte motivații bazate pe prejudecată, inclusiv faţă de orientarea sexuală. Acest principiu nu a fost aplicat numai în legătură cu articolul 2 din CEDO, ci se extinde și la articolul 3 (interzicerea torturii și a tratamentelor inumane și degradante) și, în unele cazuri, la articolul 8 (dreptul la respectarea vieții private și de familie9), contribuind astfel la identificarea în continuare a sferei de aplicare a obligaţiilor statelor cu privire la infracţiunile motivate de ură în temeiul CEDO. În mai multe hotărâri cheie, Curtea s-a ocupat de eșecul organelor de aplicare a legii de a „demasca” prejudecăţile în cazul infracțiunilor motivate de ură atunci când există indicii de violență motivată sau determinată de orientarea sexuală a victimei.10 În aceste cazuri, obligaţia autorităților de a oferi protecție împotriva violenței motivate de ură și de a o combate nu intră numai în aspectele procedurale ale articolului 3, ci face parte şi din obligațiile autorităților de a asigura dreptul cuprins în articolul 3, fără discriminare în temeiul articolului 14. În Identoba v. Georgia (2015), treisprezece reclamanți individuali au susținut că autoritățile nu i-au protejat de atacurile violente în contextul unei demonstrații pașnice la Tbilisi din mai 2012 pentru a marca Ziua Internațională Împotriva Homofobiei (IDAHO). Autoritățile au fost, de asemenea, raportate că nu au investigat efectiv incidentul și posibilul său motiv discriminatoriu. Concluzionând că a existat o încălcare a articolului 3 coroborat cu articolul 14, Curtea s-a referit la atitudini negative larg răspândite împotriva membrilor comunității LGBTI din partea unor părți ale societății georgiene, așa cum este detaliat în diferite rapoarte, în special din partea Comisarului pentru Drepturile Omului al CoE. Curtea s-a referit și la avertismentele adresate de organizatorii marșului poliției cu privire la posibilitatea unor conflicte. În plus, Curtea a remarcat că autoritățile georgiene nu au investigat motivul homofob al atacului, în ciuda legislației sale naționale care prevede că discriminarea pe motive de orientare sexuală și identitate de gen ar trebui tratată ca o circumstanță agravantă.11 Eșecul autorităților de a efectua o investigație oportună și obiectivă asupra atacurilor asupra comunității 7 Menson și alții împotriva Regatului Unit (Cererea nr. 47916/99), decizie privind admisibilitatea, 6 mai 2003. În acea cauză, Curtea a constatat că au existat defecte grave în gestionarea atacului rasist asupra lui Michael Menson. Cu toate acestea, reținând că vinovații au fost condamnați și pedepsiți, Curtea a reținut că „sistemul de drept al statului pârât a demonstrat cu îndemânare (…) capacitatea sa de a aplica legea penală împotriva celor care au luat în mod ilegal viața altuia, indiferent de originea rasială a victimei”. Având în vedere acest aspect şi alte motive, Curtea a declarat cauza inadmisibilă. 8Nachova și alții împotriva Bulgariei (cererile nr. 43577/98 și 43579/98 , CtEDO) , 6 iulie 2005. În acest caz, Curtea a concluzionat că autoritățile nu și-au îndeplinit obligația conform articolului 14, luat împreună cu articolul 2, de a lua toate măsurile posibile pentru a investiga dacă discriminarea ar fi putut juca sau nu un rol în împușcarea de către poliţie a doi militati fugari romi în timpul tentativei de arestare. Cu alte cuvinte, această concluzie se bazează pe încălcarea de către autoritățile bulgare a obligației lor procedurale de a investiga, mai degrabă decât pe găsirea unui motiv rasist care ar fi implicat o încălcare pe motive de fond. 9 A se vedea, de exemplu, RB c. Ungaria (Cererea nr. 64602, aprilie 2016) cu privire la eșecul de a investiga hărțuirea și violența unei persoane de etnie romă de către demonstranți în timpul unui miting anti-romi. Curtea a concluzionat că faptele cauzei nu au avut nivelul minim de severitate necesar pentru a fi calificate drept tratament degradant (articolul 3), dar a existat o încălcare a dreptului la respectarea vieții private și de familie în temeiul articolului 8 : din moment ce abuzul suferit a fost îndreptat împotriva reclamantei pentru apartenența acesteia la o minoritate etnică, acest comportament a afectat în mod necesar viața privată a reclamantei, în sensul identității etnice, în sensul articolului 8 din CEDO. 10 După cum a explicat Curtea în cauzele Nachova și alții împotriva Bulgariei (a se vedea mai sus) și Bekos și Koutropoulos împotriva Greciei, cererea nr. 15250/02 ) , 13 decembrie 2005 , în contextul violenței rasiste: „ Obligația statului pârât de a investiga posibilele tensiuni rasiste care au stat la baza unui act violent este o obligație de a depune toate eforturile și nu o obligaţie absolută. Autoritățile trebuie să facă ceea ce este rezonabil în circumstanțele cauzei, pentru a colecta și asigura probele, să exploreze toate mijloacele practice de descoperire a adevărului și să emită decizii pe deplin motivate, imparțiale și obiective, fără a omite faptele suspecte care pot indica o violență indusă rasial. 11 Identoba și alții împotriva Georgiei (Cererea nr. 73235/12 , CtEDO ), 12 august 2015. 8 LGBT în cazul Identoba a fost din nou menționat într-un caz în care demonstranții LGBTI care participau la demonstrația IDAHO din anul următor au fost atacați de o gloată dezlănţuită (vezi Women's Initiatives Supporting Group and Others c. Georgia (2021).12 Curtea a concluzionat că a existat o încălcare a articolului 3 coroborat cu articolul 14, precum și o încălcare a articolului 11 pentru că statul nu a luat măsuri pentru a proteja demonstranții LGBT de gloata dezlănţuită care striga insulte homofobe, amenințări fizice, în ciuda faptului că era conștient de riscurile asociate evenimentului.În continuare, Curtea a explicat că nu poate exclude posibilitatea ca amploarea fără precedent a violențelor să fi fost influențată de neefectuarea de către autorități în timp util și obiectiv a unei anchete asupra atacurilor asupra comunității LGBTI din timpul evenimentului din anul precedent, care a făcut obiectul hotărârii sale în cauza Identoba v. Georgia. Într-un alt caz similar privind violența homofobă în urma unui marș anual de tip gay pride (MC și AC împotriva României (2016)), Curtea a constatat că autoritățile nu numai că au tergiversat ancheta, ci nici nu au luat „măsuri rezonabile”13 pentru a examina rolul jucat de posibile motive homofobe din spatele atacului. Acest lucru a determinat Curtea să concluzioneze că a existat o încălcare a articolului 3 coroborat cu articolul 14.14 Curtea a examinat, de asemenea, lipsa anchetei și a măsurilor pentru demascarea motivelor homofobe ale comportamentului forțelor de poliție în Aghdgomelashvili și Japaridze v. Georgia (2020).15 Cazul se referă la un raid al poliției în biroul unei organizații de lesbiene, gay, bisexuali și transsexuali din Tbilisi, în timpul căruia poliția i-a insultat și amenințat pe reclamanți, supuși unor abuzuri fizice și psihice cu nuanțe clare homofobe și/sau transfobe și i-a supus unor percheziții umilitoare. Constatând că ancheta a fost tergiversată, Curtea a stabilit că statul pârât nu a investigat în mod adecvat cazul, evidențiind „incapacitatea sau lipsa de voință a autorităților georgiene de a examina rolul jucat de motivele homofobe și/sau transfobe în presupusul abuz al poliției” și a reținut că conduita polițiștilor nu a fost compatibilă cu respectarea demnității umane a reclamanţilor. Curtea a reținut că a existat o încălcare a articolului 3 (interzicerea tratamentelor inumane sau degradante) din Convenție sub aspectul său material, coroborat cu articolul 14 (interzicerea discriminării) și o încălcare a articolului 3 sub aspectul său procedural coroborat cu articolul 14. În jurisprudența sa, Curtea a extins, de asemenea, obligaţia pozitivă a statelor de a efectua o investigație eficientă a posibilelor motivații bazate pe prejudecată în cauzele care implică persoane particulare, mai degrabă decât autoritățile de stat (a se vedea Šečic ́ împotriva Croației (2007)16, Angelova și Iliev împotriva Bulgariei (2007)17 pentru cazurile privind neinvestigarea adecvată a unui atac rasist al persoanelor fizice, această obligaţie pozitivă în cauzele care implică persoane particulare 12 Women's Initiatives Supporting Group and Others c. Georgia (Cererea nr. 73204/13 și 74959/13), 16 decembrie 2021. 13 Cu privire la ceea ce implică „măsurile rezonabile”, a se vedea în MC și AC c. România parag. 103: „ La investigarea incidentelor violente, cum ar fi relele tratamente, autoritățile statului au datoria să ia toate măsurile rezonabile pentru a descoperi orice posibile motive discriminatorii, ceea ce Curtea recunoaște că este o sarcină dificilă. Obligația statului pârât de a investiga posibilele motive discriminatorii pentru un act violent este o obligație de a depune toate eforturile pentru a face acest lucru și nu este o obligaţie absolută. Autoritățile trebuie să facă tot ce este rezonabil în circumstanțele cauzei pentru a colecta și asigura probele, pentru a explora toate mijloacele practice de descoperire a adevărului și pentru a lua decizii pe deplin motivate, imparțiale și obiective, fără a omite faptele suspecte care pot indica violența indusă de, de exemplu, intoleranța rasială sau religioasă sau violența motivată de discriminarea pe criterii de gen (a se vedea Nachova și alții împotriva Bulgariei [GC] , nr. 43577/98 și 43579/98 , § 160, CEDO 2005 -VII; Membrii Gldani Congregația Martorilor lui Iehova și alții , §§ 138-42, citată mai sus și Mudric împotriva Republicii Moldova , Nr. 74839/10 , §§ 60-64, 16 iulie 2013, reiterate recent în Hotărârea Identoba și alții , citată mai sus , § 67).” 14 MC și AC împotriva României (Cererea nr. 12060/12 , CtEDO) 12 aprilie 2016. 15 Aghdgomelashvili și Japaridze împotriva Georgiei (Cererea nr . 7224/11 , CEDO) , 8 octombrie 2020. 16Šečić împotriva Croației, (Cererea nr. 40116/02, 31 mai 2007 , alin. 67). Cazul Šečić se referă la un atac al unui grup skinhead asupra reclamantului care a dus la vătămare corporală gravă și spitalizare. Reclamantul a susținut că autoritățile croate nu au întreprins o investigație amănunțită a acestui atac și că acest eșec se referea la originea sa romă. Curtea, reamintind hotărârea sa din Nachova, a subliniat că atunci când investighează incidente violente, autoritățile statului au datoria suplimentară de a lua toate măsurile rezonabile pentru a demasca orice motiv rasist și a afirmat că acest lucru este „ adevărat și în cazurile în care tratamentul contrar articolului 3 din Convenție este aplicat de persoane particulare”. 17 Angelova și Iliev împotriva Bulgariei (Cererea nr. 55523/00, 26 iulie 2007). 9 a fost reiterată și în cazurile de violență homofobă (a se vedea cauza sus-menționată, MC și AC c. România (2016) para.109). Pe lângă examinarea dacă motivul bazat pe prejudecată al unei infracțiuni motivate de ură a fost demascat, Curtea a abordat și răspunsul juridic dat de instanțele interne. În Sabalić c. Croației (2021),18 Curtea a reținut că statul nu și-a îndeplinit obligațiile procedurale în temeiul articolului 3 din Convenție coroborat cu articolul 14 în ceea ce privește atacul violent împotriva reclamantei motivat de orientarea ei sexuală. Curtea a reținut că procedura pentru infracțiunile cu pericol social redus declanşată împotriva agresorului reclamantului nu a abordat elementul motivaţiei discriminatorii a infracțiunii de ură și a dus la o amendă derizorie. Potrivit Curții, autoritățile naționale au acționat contrar obligației lor de a combate impunitatea pentru infracţiunile motivate de ură, care sunt deosebit de distructive la adresa drepturilor fundamentale ale omului. Într-o cauză privind o ucidere bazată pe homofobie, a fiului reclamantului, în vârstă de 26 de ani, de către elevi de liceu (Stoyanova c. Bulgaria (2022))19, Curtea a recunoscut că autoritățile au stabilit în mod clar motivația homofobă din spatele atacului, cu toate acestea a statuat că a existat o încălcare a articolului 14 împreună cu articolul 2 din cauza consecințelor juridice inadecvate în urma procesului desfăşurat în faţa instanțelor bulgare. Acest lucru, potrivit Curții, se datorează faptului că dreptul penal bulgar nu a echipat în mod corespunzător instanțele pentru a răspunde în astfel de cazuri. Curtea a subliniat că, potrivit legii menționate, omorul motivat de ostilitate față de victimă din cauza orientării sale sexuale reale sau presupuse nu a fost agravat sau tratat în alt mod ca o infracțiune mai gravă. Curtea a indicat în temeiul articolului 46 din Convenție (forța obligatorie și executarea hotărârilor) că Bulgaria ar trebui să se asigure că atacurile violente motivate de ostilitate față de victima bazată pe reala sau presupusa orientare sexuală sunt tratate ca circumstanțe agravate în termeni de drept penal (a se vedea, de asemenea, mai jos, Legislația privind infracțiunile motivate de ură: circumstanțe agravante și sancțiuni disuasive, pagina 9). b) Discriminarea prin asociere Curtea a dezvoltat în continuare datoria pozitivă a autorităților statului de a investiga și de a demasca motivaţia bazată pe prejudecată a unei infracțiuni în cazurile de discriminare prin asociere. În Škorjanec împotriva Croației (2017)20, Curtea a explicat în continuare că datoria de a investiga și de a urmări în mod eficient posibile motivații bazate pe prejudecată se aplică și în cazurile în care victima unei infracțiuni este vizată nu din cauza statutului sau a caracteristicilor personale reale sau percepute ale persoanei, ci din cauza asocierii sau afilierii presupuse cu o altă persoană cu acest statut personal real sau perceput. c) Motiv mixt și prejudecăți care se intersectează Demascarea motivației bazate pe prejudecată a unei infracţiuni motivate de ură poate fi complicată de faptul că mulți făptuitori vor avea motivații mixte și dețin prejudecăți care se intersectează. Curtea a stabilit că pentru ca o faptă să fie calificată drept „infracțiune motivată de ură”, nu este necesar ca aceasta să se fi bazat exclusiv pe caracteristicile victimei. În Balázs c. Ungariei (2015)21, Curtea a 18Sabalić împotriva Croației (Cererea nr . 50231/13) , 14 ianuarie 2021. 19Stoyanova împotriva Bulgariei (Cererea nr . 56070/18) , 14 iunie 2022. 20Škorjanec împotriva Croației (Cererea nr. 25536/14) 28 martie 2017: Cazul se referă la doi autori ai unui atac rasist care au fost urmăriți penal și condamnați pentru o infracțiune motivată de ură împotriva partenerului reclamantului, care era de origine romă. Cu toate acestea, deși reclamanta a fost și ea bătută și a suferit vătămări corporale, făptuitorii nu au fost acuzați pentru o infracțiune cu motivație rasială împotriva ei, întrucât autoritățile de urmărire penală au susținut că, nefiind ea însăși romă, nu exista niciun indiciu că ar fi atacat-o pe motiv de ură rasială. 21 Balázs împotriva Ungariei (Cererea nr. 15529/12), 20 octombrie 2015.