Vezi raport RO

G (Coaliția Anti-Discriminare din România) (18.11.2021) în cauza MC și AC v. România (Cererea nr. 12060/12). 33 În primul rând, în cauza MC și AC, citată mai sus, Curtea a constatat că ancheta care a durat 6 ani a fost prea lungă, compromițând șansele de a fi finalizată vreodată: „120. …Curtea nu poate ignora faptul că în timpul anchetei au existat perioade semnificative de inactivitate din partea autorităților. Întregul proces a durat până la 9 august 2012, adică o perioadă totală de peste șase ani, o trecere a timpului care nu numai că este de natură să submineze o anchetă, ci și să compromită definitiv șansele acesteia de a fi încheiată vreodată ... ” De asemenea, Curtea a identificat mai multe neajunsuri în anchetă, răspunsul forțelor de ordine în ceea ce privește identificarea și pedepsirea celor responsabili de incident fiind considerat nepotrivit: „121. … În special, trebuie remarcat faptul că, pe parcursul anchetei, poliția nu a ascultat decât mărturiile unui martor, RAS, precum și a asistat la 29 de meciuri de fotbal și a efectuat verificări aleatorii la stațiile de metrou de cinci ori (a se vedea paragrafele 25 și 27 de mai sus). Nu rezultă că aceștia au folosit în mod semnificativ probele prezentate de reclamanți, în special declarații, fotografii și identificarea unor persoane din grupul de atacatori (a se vedea paragrafele 18 și 19 de mai sus). Curtea observă în special că, deși reclamanții au identificat unii dintre atacatori, autoritățile interne (a se vedea paragraful 28 de mai sus) și Guvernul în memoriile lor în fața Curții (a se vedea paragraful 90 de mai sus) au continuat să afirme imposibilitatea de a conduce o anchetă în cazul de față din cauza neidentificării autorilor violenței (vezi Membrii Congregației Martorilor lui Iehova Gldani și alții, citat mai sus, § 118). Mai mult, Curtea nu poate accepta ca acțiunile de investigație întreprinse de autoritățile interne să poată fi considerate pași adecvați în vederea identificării și pedepsirii celor responsabili de incident, în condiţiile în care aceste măsuri au avut loc la atât de mult timp după evenimentele inițiale.” În al doilea rând, în cauza Asociația ACCEPT și alții, citată mai sus,149 Curtea a mers mai departe și a subliniat prejudecățile împotriva homosexualilor drept motiv pentru care autoritățile nu au intervenit pentru a proteja participanții la evenimentul cultural și nu au efectuat o anchetă penală corectă și eficientă: „112. Mai mult decât o lipsă de intervenție, atitudinea și decizia autorităților de a rămâne deoparte, în ciuda faptului că erau conștienți de conținutul insultelor rostite împotriva reclamanților, par să indice o anumită părtinire împotriva homosexualilor, care a pătruns și în raportările lor ulterioare cu privire la fapte. În acest sens, Curtea reține că procesele-verbale întocmite de poliție și jandarmi nu conțineau nicio referire la insultele homofobe suferite de reclamanții individuali și descriu incidentul în termeni care ignoră complet orice astfel de manifestări de homofobie (a se vedea paragrafele 13 și 15 de mai sus).” „121. Curtea nu poate decât să constate că autoritățile s-au referit în mod constant la abuzul verbal care i-a vizat pe reclamanții individuali ca fiind simple „discuții” sau „schimb de opinii” (a se vedea paragrafele 15 și 24 de mai sus). Făptașii au fost descriși drept „simpatizanți” ai extremei drepte, organizațiile și victimele ca „adepți” ai relațiilor între persoane de același sex (a se vedea paragraful 28 de mai sus). Acest limbaj, departe de a fi neutru sau accidental, poate sugera prejudecăți din partea autorităților față de solicitanții individuali, ceea ce poate fi văzut ca indicând faptul că autoritățile 149 Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Asociația ACCEPT și alții împotriva României, cererea nr.19237/16, hotărâre din 1 iunie 2021. 34  au închis ochii la nuanțele homofobe ale actelor săvârșite, punând astfel în pericol acuratețea și eficacitatea procedurilor interne în ansamblu.” „126. Considerațiile de mai sus sunt suficiente pentru a permite Curții să concluzioneze că autoritățile nu și-au îndeplinit obligația pozitivă de a investiga în mod efectiv dacă abuzul verbal îndreptat împotriva reclamanților individuali a constituit o infracțiune motivată de homofobie (a se vedea, mutatis mutandis, Beizaras și Levickas, citat mai sus, § 129). Făcând acest lucru, autoritățile și-au arătat propria părtinire față de membrii comunității LGBT”. C. Politica de urmărire penală și de condamnare a) Sesizarea din oficiu Infracțiunile motivate de ură de sine stătătoare precum Tortura, Abuzul în serviciu prin limitarea anumitor drepturi bazat pe discriminare și Incitarea la ură, violență și discriminare pot fi urmărite penal din oficiu, fără a fi nevoie ca victima să depună o plângere, pentru restul infracțiunilor care au o circumstanță agravantă săvârșirii din motivul discriminării, aceasta depinde de infracțiunea respectivă – de exemplu violul săvârșit ca infracțiune motivată de ură nu poate fi urmărit din oficiu, ceea ce înseamnă că victima trebuie să depună plângere şi doar atunci oamenii legii pot să demareze urmărirea penală privind fapta. b) Modelul agravării pedepsei Pe lângă cele trei infracțiuni motivate de ură autonome menționate mai sus, modelul predominant este modelul agravării pedepsei, atunci când motivul legat de orientarea sexuală este luat în considerare ca circumstanță agravantă. În ceea ce privește identitatea de gen, rămâne neclar dacă acest motiv este protejat de lege, subiect care a fost detaliat în Secțiunea I.A. Nu există cazuri de infracțiuni motivate de ură împotriva persoanelor LGBTI care au fost urmărite penal in personam, astfel încât nu putem spune cum funcționează acest sistem în practică și dacă există sau nu o majorare generală a pedepsei pentru infracțiunile săvârșite cu un motiv de prejudecată anti-LGBTI. Cu toate acestea, există deficiențe deosebite care rezultă din alegerea modelului agravării pedepsei în locul modelului infracțiunii speciale de sine stătătoare, pe care le vom detalia mai jos. În cazul constatării vinovăției inculpatului cu aplicarea circumstanței agravante de la articolul 77.h, instanța are opțiunea de a dispune pedeapsa maximă sau, dacă aceasta nu este suficientă, instanța poate adăuga la această pedeapsă maximă un supliment de până la 2 ani, dar nu mai mult de o treime din pedeapsa maximă, în cazul pedepsei închisorii și un supliment de până la o treime din maxim, în cazul amenzii penale.150 Faptul că circumstanța agravantă este relevantă doar la finalul procesului penal, pentru decizia judecătorului privind întinderea pedepsei, nu ar trebui să facă poliția și procurorii mai puțin implicați în stabilirea circumstanței agravante deoarece rolul lor este esențial în culegerea de probe care ilustrează motivul infracţiunii. Totodată, regula este că majorarea limitelor speciale ale pedepsei nu este obligatorie pentru instanță și se poate face o singură dată, indiferent de numărul de circumstanțe agravante care se aplică în cauză.151 Acest lucru conferă judecătorului o mare putere de apreciere în aplicarea legii – judecătorul poate alege dacă să sublinieze sau nu faptul că a fost o infracțiune motivată de ură și să o sancționeze 150România, Codul penal din 2009 (Legea 286/2009) (Codul Penal din 2009 (Legea nr. 286/2009)), din 17 iulie 2009, articolul 78.(1), publicat în Monitorul Oficial nr.510 din 24.07.2009. 151România, Codul penal din 2009 (Legea 286/2009) (Codul Penal din 2009 (Legea nr. 286/2009)), din 17 iulie 2009, articolul 78.(2), publicat în Monitorul Oficial nr.510 din 24.07.2009. 35 corespunzător sau nu. Mai mult, în cazurile în care infracțiunea motivată de ură a fost săvârșită de un grup de persoane (Art.77.a) sau prin supunerea victimei la tratamente crude și degradante (Art.77.b), ceea ce este adesea cazul la infracțiunile motivate de ură anti-LGBTI, regula sus-menționată, care ține judecătorul să aplice majorarea pedepsei o singură dată, creează impresia de impunitate întrucât legea instituie un fel de „concurență” între circumstanțele agravante. c) Probleme de implementare privind discursul instigator la ură În ceea ce privește politica de investigare penală și condamnare a infracțiunii de Incitare la ură, violență sau discriminare, două analize publicate în ultimii șapte ani conduc la concluzia că organele de drept și justiția nu iau în serios cazurile de discurs la ură, minimalizând pericolului social al acestei infracțiuni comparativ cu alte infracțiuni. În primul rând, o analiză a unei organizaţii neguvernamentale efectuată în 2015 a criticat justiția pentru abordarea de minimalizare a pericolului social al actelor care intră sub incidența Instigării la ură sau discriminare.152 Această concluzie a rezultat din hotărârile procurorului de a nu urmări multe dintre dosarele semnalate în anii 2014 și 2015 și din cauzele care au fost soluționate de instanțe în perioada 2007-2015, în care judecătorii au constatat că nu era prezent pericolul social necesar angajării răspunderii penale – fie impactul presupusului discurs de ură nu a fost suficient de larg, fie actul de ură a fost spontan și nu s-a bazat pe o ideologie sau pe tensiuni interetnice.153 În al doilea rând, șase ani mai târziu, o analiză tematică efectuată de Parchetul General cu privire la cercetările penale efectuate în perioada 2017-2020 privind infracțiunea de Instigare la ură sau discriminare (art. 369 din Codul penal) și prevederile specifice ale Ordonanței de Urgență 31/2002 nu a identificat nicio urmărire penală pentru Instigare la ură sau discriminare față de comunitatea LGBTI și o activitate limitată privind aceste infracţiuni în legătură cu alte criterii protejate. Pentru a rezolva această situație, raportul a recomandat următoarele măsuri: introducerea unor obiective privind investigarea infracțiunilor motivate de ură în programul semestrial de activități al fiecărui parchet, introducerea unor subiecte privind discursul instigator la ură din perspectiva libertății de exprimare și a utilizării internetului în programul de formare profesională continuă a procurorilor, discutarea la nivelul fiecărui parchet a rezultatelor acestei analize și a prevederilor hotărârilor Înaltei Curți de Casație și Justiție privind înregistrarea unui dosar penal.154 Nu cunoaştem dacă Parchetul General are o imagine de ansamblu asupra modului în care se realizează activitatea de evaluare şi raportare internă a procurorilor la care se face referire în analiza tematică de mai sus, dar ne-a informat cu ocazia consultării pentru acest raport că a introdus unele obiective specifice vizând verificarea modului de instrumentare a categoriei de dosare privind infracțiunile vizate în programele de activitate ale unităților de parchet.155 De asemenea, analiza similară aferentă perioadei 2020-2021 este în curs de finalizare la Parchetul General.156 O astfel de abordare de a „închide ochii” la discursul instigator la ură și a minimaliza gravitatea abuzului verbal, criticată în cele două evaluări menționate mai sus, a fost calificată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Asociația ACCEPT și alții, citată mai sus: „poate sugera părtinire din partea autorităților împotriva reclamanților individuali” și a stat la baza constatării unei încălcări a articolului 14 din Convenția Europeană, împreună cu articolul 8.157 152Societatea Academică Română, Analiza comparativă a legislației și jurisprudenței în domeniul discursului discriminatoriu sau instigator la ură, septembrie 2015. 153Ibid. 154Consiliul Superior al Magistraturii, Inspecția Judiciară, Raport privind examinarea cauzelor cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 369 din Codul penal și infracțiunile prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului 31/2002, modificată prin Legea 157/2018, 14.05.2021, disponibil la http://www.inspectiajudiciara.ro/mix-content/assets/inspectia-judiciara/uploads/2021-05/raport-21424-1- 637565217578107374.pdf 155 Această precizare a fost oferită de Parchetul General, în urma Mesei rotunde de consultare asupra Analizei tematice preliminare, 4 octombrie 2022, Biblioteca Naţională, Bucureşti. 156 Ibid. 157Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Asociația ACCEPT și alții împotriva României, cererea nr.19237/16, hotărârea din 1 iunie 2021, alin.121. 36 Spre deosebire de abordarea anterioară descrisă mai sus, în puținele cauze soluționate de instanțele de judecată în anii 2019-2022, judecătorii au constatat pericolul social necesar angajării răspunderii penale și i-au condamnat pe făptuitori pentru Instigare la ură sau discriminare, în cauze legate de alte criterii protejate decât orientarea sexuală și identitatea de gen. Aceste cazuri au constat în: mai multe comentarii pe Facebook de incitare la violență împotriva maghiarilor și de promovare a unei manifestări împotriva acestui grup într-un anumit moment și loc, într-un contextul unor dispute interetnice, la Cimitirul Internațional al Eroilor din Valea Uzului,158 un videoclip muzical numit „Curwa”, înfățișând femei în roluri supuse, portretizate ca sclave sexuale, purtând lesă ca un câine, supuse violenței fizice de către bărbați, în timp ce versurile vorbesc despre femei inferioare bărbaților și că ar trebui supuse la violență,159 vandalizarea unui cort, într-o piață centrală din București, la Ziua Internațională a Romilor și scrierea de mesaje ce conţineau insulte, înjurături la adresa romilor, „Moarte țiganilor” și „România nu vă vrea aici”,160 și publicarea pe Facebook a mai multor fotografii care înfățișează simboluri fasciste, inclusiv svastica, ameninţări cu moartea adresate persoanelor de etnie romă și insulte la adresa acestora.161 VI. Secțiunea IV: Drepturile victimelor CM/Rec (2010)5, Secțiunea IA3 3. „[…] în acest scop, statele membre ar trebui să ia toate măsurile necesare pentru a [...] oferi asistență și sprijin adecvat victimelor și martorilor.” A. Conținutul prevederilor legale și politicilor publice referitoare la drepturile victimelor Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii şi protecţiei victimelor infracţiunilor prevede servicii confidențiale și gratuite adresate victimelor infracțiunilor, inclusiv sesizări și evaluare, informare, sprijin și protecție, asistență juridică, compensaţie financiară.162 Prin victimă a infracțiunii, legea înțelege „persoana fizică ce a suferit un prejudiciu, de orice natură, inclusiv o vătămare a integrităţii sale fizice, mintale sau emoţionale sau un prejudiciu economic, cauzate în mod direct de o infracţiune, precum şi membrii familiei unei persoane decedate ca urmare a unei infracţiuni şi care au suferit prejudicii în urma decesului persoanei respective”.163 Nu există o definiție legală a „victimei vulnerabile” în Legea 211/2004164 sau în Metodologia din 2021 de evaluare și intervenție interinstituțională multidisciplinară a acordării de servicii de sprijin și protecție a victimelor infracțiunilor.165 Acest ultim document detaliază prevederile Legii 211/2004 cu privire la serviciile de sprijin și protecție a victimelor infracțiunilor, mandatul instituțiilor implicate și cooperarea dintre 158Romania, Judecatoria Miercurea Ciuc , Sentinta penala nr. 723/2021, din 10.11.2021. 159România, Judecătoria Piteşti, Sentinţa penală nr.669/2021, din 29.04.2021. 160România, Curtea de Apel București, Decizia nr.1430/2019, din 29.10.2019. 161România, Curtea de Apel București, Decizia nr.17/2021, din 18.01.2021. 162Legea 211/2004 privind anumite măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor (Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor), publicată în Monitorul Oficial nr.505 din 27.05. 2004. 163Legea 211/2005 privind anumite măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor (Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor), articolul 34 , publicată în Monitorul Oficial nr. 505 din 27.05.2004. 164Legea 211/2005 privind anumite măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor (Legea 211/2004 privind unele măsuri pentru asigurarea informării, sprijinirii și protecției victimelor infracțiunilor), publicată în Monitorul Oficial nr.505 din 27.05. 2004. 165Metodologia de evaluare și intervenție interinstituțională multidisciplinară a furnizării de servicii de sprijin și protecție a victimelor infracțiunilor (Metodologie din 12.02.2021 de evaluare și i