Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO1000_Dunarea_2019.pdf

inundații presupune identificarea inundațiilor istorice semnificative care au avut consecințe semnificative asupra: activității umane, mediului, patrimoniului cultural și activității economice, dar și delimitarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații A.P.S.F.R. (Areas with Potential Significant Flood Risk). E.P.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2018, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2019. Elaborarea H.H. și H.R. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2019, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2020. Elaborarea P.M.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2021, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2022. Raportul de față are în vedere evaluarea preliminară a riscului la inundații în bazinul hidrografic Jiu conform articolului 4 al Directivei; pe baza acesteia urmează să se realizeze (tot în cadrul acestei prime etape de implementare) identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații. Mai departe, zonele cu risc potențial semnificativ la inundații vor deveni subiectul următoarelor două etape de implementare a Directivei, respectiv elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații și întocmirea Planului de management al riscului la inundații. În esență, la nivelul Fluviului Dunărea, evaluarea preliminară a riscului la inundații a presupus parcurgerea următoarelor etape:  Colectarea informațiilor referitoare la inundațiile istorice din perioada 2010 - 2016 și asamblarea informațiilor în fișiere unitare de tip spreadsheet create de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.); informațiile înregistrate în fișierele excel reprezintă baza informațiilor ce urmează să fie raportate la C.E.;  Corectarea informațiilor la nivelul Fluviului Dunărea transmise către Administrația Națională ”Apele Române” (A.N.A.R.) / Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.), identificarea evenimentelor istorice și selectarea evenimentelor istorice semnificative pe baza criteriilor propuse de I.N.H.G.A. și agreate la nivel național;  Cartografierea în mediu GIS a zonelor afectate de inundațiile istorice semnificative realizată la nivelul Fluviul Dunărea de către I.N.H.G.A. și adaptată ulterior cerințelor de raportare WISE;  Identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații pe baza datelor, studiilor și rezultatelor proiectelor disponibile și cartografierea acestora în mediu GIS, realizată la nivelul A.N.A.R. - I.N.H.G.A. 2  2. Cadrul legal și instituțional Aderarea României la Uniunea Europeană impune, printre altele, orientarea politicii naționale în domeniul apelor în direcția conformării cu strategiile și politicile europene pe termen mediu și lung. Astfel, România ca Stat Membru al Uniunii Europene și-a asumat implementarea Directivei 2007/60/C.E. privind evaluarea și managementul riscului la inundații. Transpunerea în legislația națională a acestei directive s-a realizat prin:  OUG 3/2010 pentru modificarea și completarea Legii Apelor 107/1996 - transpune integral prevederile Directivei 2007/60/C.E.;  HG 846/2010 privind aprobarea Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung. Secţiunea 51 din Legea Apelor 107/1996 Art. 761 (1) Pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin. (6) se realizează o evaluare preliminară a riscului la inundaţii, în conformitate cu alin. (2). Art. 761 (4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură evaluarea preliminară a riscului la inundaţii şi raportarea către Comisia Europeană, până la data de 22 decembrie 2011. Art. 762 (1) Pe baza evaluării preliminare a riscului la inundaţii, prevăzută la art. 76 , pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin.(6) se identifică arealele unde există risc potenţial semnificativ de inundare sau unde materializarea acestui risc este probabilă. Art. 769 (1) Evaluarea preliminară a riscului la inundaţii este revizuită şi, dacă este necesar, actualizată până la data de 22 decembrie 2018 şi apoi reactualizată la fiecare 6 ani. În prezent autoritatea publică centrală din domeniul apelor este Ministerul Apelor și Pădurilor (M.A.P.), autoritate cu personalitate juridică din subordinea Guvernului și care își desfășoară activitatea în domeniile: planificare strategică, managementul fondului forestier și cinegetic, gospodărirea apelor, hidrologie, hidrogeologie, protecția, conservarea și refacerea capitalului natural din domeniul apelor și pădurilor. Ministerul Apelor și Pădurilor a fost înființat în baza OUG nr. 1/2017 și a HG nr. 20/2017. Astfel, managementul riscului la inundații în România este asigurat, în principal, de către Ministerul Apelor și Pădurilor, la nivel central, și de către Administrația Națională „Apele Române” prin cele 11 Administrații Bazinale de Apă prezentate în figura 2.1. (A.B.A. Someș-Tisa, A.B.A. Crișuri, A.B.A. Mureș, A.B.A. Banat, A.B.A. Jiu, A.B.A. Olt, A.B.A. Argeș-Vedea, A.B.A. Buzău-Ialomița, A.B.A. Siret, A.B.A. Prut-Bârlad, A.B.A. Dobrogea-Litoral) și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. 3  Figura 2.1 Delimitarea teritorială la nivel național a Administrațiilor Bazinale de Apă Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la nivel central, și prin Inspectoratele pentru Situații de Urgență, la nivel local (la nivelul celor 41 de județe și a municipiului București), coordonează intervenția în caz de situații de urgență generate de inundații care afectează siguranța publică. Pe lângă instituțiile cu rol primordial în managementul riscului la inundații, mai sunt implicate și alte autorități la nivel central (ministere) precum și o serie de instituții la nivel național, județean și local, care au responsabilități și sarcini specifice, etc. În România funcționează Sistemul național de management al situațiilor de urgență generate de inundații cu următoarea structură:  Comitetul Național pentru Situații de Urgență condus de ministrul afacerilor interne sub coordonarea primului-ministru;  Comitete Ministeriale pentru situații de urgență - conduse de ministrul de resort aferent, între acestea o importanță deosebită revenind Comitetului Ministerial pentru situații de urgență din cadrul Ministerului Apelor și Pădurilor;  Comitete județene pentru situații de urgență, conduse de prefecți;  Comitete locale pentru situații de urgență, conduse de primari;  Administrația Națională „Apele Române” și unitățile sale teritoriale - care asigură intervenția la lucrările hidrotehnice din administrare, precum și asistența tehnică de specialitate pentru celelalte cazuri de intervenție; 4   Ceilalți deținători de lucrări cu rol de protecție împotriva inundațiilor;  Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate acumulări mici. Conform legislației naționale, E.P.R.I. este în responsabilitatea M.A.P. și A.N.A.R. (prin A.B.A.-uri și I.N.H.G.A.), care au următoarele responsabilități:  M.A.P. - autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează strategia și concepția de apărare împotriva inundațiilor; asigură evaluarea preliminară a riscului la inundații și raportarea către Comisia Europeană.  A.N.A.R. - instituție publică de interes național, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor; asigură aplicarea politicii naționale de management al riscului la inundații, coordonează colectarea datelor necesare raportărilor.  A.B.A. - instituții publice, unități subordonate direct Administrației Naționale "Apele Romane"; oferă datele necesare raportărilor periodice către C.E. privind implementarea Directivei Inundații.  I.N.H.G.A. - instituție publică, subordonată Administrației Naționale "Apele Romane"; realizează studii ce stau la baza elaborării metodologiilor necesare și coordonează, într-o manieră unitară, raportarea către C.E. a informațiilor primite de la A.N.A.R. și A.B.A. 5  3. Prezentare generală a bazinului hidrografic al Dunării 3.1. Context fizico-geografic Fluviul Dunărea (F = 805.300 Km2), izvorăşte din munţii Pădurea Neagră (Germania) şi se varsă în Marea Neagră (prin delta formată), curgând prin 10 ţări şi adunând afluenţii de pe teritoriul altor 6 state. Traseul său este împărţit în trei părţi: cursul superior (izvor - Viena), cursul mijlociu (Viena – Baziaş) şi cursul inferior (Baziaş – Marea Neagră). De la Baziaş, la intrarea pe teritoriul ţării, până la vărsarea în Marea Neagră, este definit cursul inferior al fluviului care este gestionat pe teritoriul României de 7 Administraţii Bazinale de Apă respectiv Banat, Jiu, Olt, Argeş-Vedea, Buzău-Ialomiţa, Prut-Bârlad şi Dobrogea-Litoral. Cursul inferior al fluviului (inclusiv gurile sale), cu o lungime de 1.075 km (38% din lungimea fluviului), se situează pe teritoriul României formând graniţă cu Serbia (235,5 km), Bulgaria (469,5 km), Republica Moldova (0,6 km) şi Ucraina (53,9 km) şi este partea cea mai importantă ca debit şi navigaţie. Ţinând cont de multitudinea de regiuni naturale pe care cursul inferior al fluviului le traversează, acesta este împărţit în 5 sectoare (după Ujvari, 1972) după cum urmează:  Defileul carpatic (144 km) între Baziaş şi Gura Văii şi primeşte contribuţia a două bazine hidrografice de ordinul 1: Nera şi Cerna, precum şi a afluenţilor direcţi dintre acestea. Formează graniţa cu Iugoslavia;  Sectorul sud-pontic (566 km) între Gura Văii şi depresiunea Braţului Borcea. În această porţiune confluează cu patru râuri importante, care creează bazine hidrografice de ordinul 1 - Jiu, Olt, Vedea şi Argeş. În cea mai mare parte formează graniţa cu Bulgaria;  Sectorul pontic oriental cu bălţi (195 km) cuprinde Balta mare a Ialomiţei şi Balta mare a Brăilei, deci până la Brăila - Smârdan. Acest sector traversează teritoriul ţării, despărţind Dobrogea de Muntenia. Confluează doar cu un singur râu important care formează un bazin de ordinul 1 şi anume râul Ialomiţa;  Sectorul predobrogean (80 km) cuprinde porţiunea dintre Brăila şi intrarea în Delta Dunării, la Ceatal Chilia, în amonte de Tulcea. Sunt colectate apele din două bazine hidrografice de ordinul 1 - Siret şi Prut;  Sectorul deltaic (90 km) cu cele trei braţe principale - Chilia, Sulina şi Sfântul Gheorghe - totalizează 5.500 km2, din care aproape 80% situată pe teritoriul României. În zona de vărsare Dunărea se ramifică formând o deltă largă; cu lungimea, de la est la vest, de 75 km şi lăţimea, de la nord la sud, de 65 km. Analiza realizată în cadrul acestui capitol se referă la suprafaţa unităţilor administrativ teritoriale riverane fluviului Dunărea. 6 Figura 3.1.1 Harta hipsometrică a sectorului românesc al fluviului Dunărea 7  În România, Fluviul Dunărea şi delta sa străbat toate formele principale de relief de la intrarea în ţară şi până la vărsarea în Marea Neagra, respectiv zona de munte, de deal şi de câmpie. De la intrarea în ţară (confluenta râul Nera altitudine 67 m) şi până la municipiul Orşova (aval de confluenta cu râul Cerna, altitudine 69 m), fluviul Dunărea străbate Carpaţii Banatului prin Defileul Dunării (subunităţile de relief Depresiunea Moldova Nouă, Depresiunea Liubcova, Depresiunea Orşova). De la municipiul Orşova până aval de localitatea Gura Văii, fluviul Dunărea străbate Podişul Mehedinţi şi continuă prin Culoarul Drobeta – Bala, din Podişului Getic, până în aval de localitatea Crivina. De aici fluviul Dunărea străbate, de la vest la est, Câmpia Română până la municipiul Călăraşi prin subunităţile de relief Câmpia Punghinei, Lunca Bistreţului, Lunca Jiu – Jieţ, Lunca Potelului, Lunca Suhaei, Lunca Pasărea, Lunca Greaca, Lunca Călăraşului şi Lunca Sălciei. Pe aceasta porţiune fluviul Dunărea colectează apele din patru bazine hidrografice de ordinul 1, respectiv Jiu, Olt, Vedea, Argeş. De la localitatea Călăraşi şi până la Galaţi, Dunărea îşi schimbă direcţia de curgere către nord traversează teritoriul ţării prin Câmpia Română, prin subunităţile de relief Balta Borcei şi Balta Brăilei, despărţind Dobrogea de Muntenia. Pe aceasta porţiune fluviul Dunărea colectează apele din trei bazine hidrografice de ordinul 1, respectiv Ialomiţa, Siret şi Prut. De la Galaţi şi până la Tulcea fluviul Dunărea îşi schimba iar direcţia de curgere către est străbătând în continuare Câmpia Română, prin Balta Isaccei iar de aici, continuă sa curgă până la Marea Neagra prin Delta Dunării formata în Câmpia Deltaică şi Lagunară a Dobrogei. Din punct de vedere geologic, zona de studiu aparţine de la vest la est:  Orogenului Carpaţilor Meridionali reprezentat de Domeniul Danubian (fundament metamorfic şi formaţiuni paleozoice, mezozoice şi Neogene, la care se adaugă depozite cuaternare), Pânza de Severin (formaţiuni de vârstă Jurasic superior - Cretacic inferior, reprezentate de gresii calcaroase, marnocalcare, şisturi argiloase, microconglomerate calcaroase, depozite flişoide), Pânza Getică şi Pânza Supragetică;  Platformei Moesice în care se disting două etaje structurale, fundamentul (soclul) format în principal din şisturi cristaline şi cuvertura, alcătuită din depozite sedimentare;  Orogenului Nord – Dobrogean cu structură diversificată, şi reprezentat de Promontoriul Nord - Dobrogean, Pânza de Măcin, Pânza de Niculiţel şi Pânza de Tulcea, între care există relaţii de încălecare de vârstă alpină;  Platforma Scitică reprezentată de unitatea geologică a Depresiunii Pre- Dobrogene unde este situată Delta Dunării. Construcţia actuală a Deltei Dunării s-a făcut în cursul Pleistocenului Superior şi în Holocen, în cursul mai multor faze de progradare şi regresiune, caracterizate prin formarea unor lobi succesivi (Panin, 1989). Lunca şi Delta Dunării includ cele mai noi formaţiuni la zi de pe teritoriul ţării. Au un fundament cristalin faliat peste care se suprapun depozite triasice, jurasice, apoi formaţiuni de luncă şi deltaice cuaternare. 8  3.2. Context climatic Clima fluviului Dunărea în cursul inferior are în ansamblu caracter temperat- continental, peste care se suprapun influenţele generate de anumite tipuri de circulaţie a maselor de aer: influenţe oceanice şi submediteraneene, determinate de ciclonii de pe Atlantic şi cei de pe Mediterană, cu frecvenţă mai mare în sectorul de defileu şi în sud-vestul Olteniei, dar şi în aval până aproape de Giurgiu; influenţe de ariditate, generate de anticiclonii euro- asiatici, resimţite, mai ales, în sectorul Turnu Măgurele-Tulcea, dar şi dincolo de acestea, spre cele două extremităţi (până la Drobeta-Turnu Severin spre vest şi până la Sulina, spre est); influenţe pontice, generate de ciclonii mediteraneeni şi de pe Marea Neagră cu evoluţie retrogradă, mai pregnante în Delta Dunării, dar şi mai spre vest, în sectorul de Bălţi. Valorile medii anuale ale radiaţiei solare globale totalizează circa 120 kcal/cm2 în Defileul Dunării fiind cele mai mici din tot cursul fluviului; >127,5 kcal/cm2 pe suprafaţa luciului apei, a luncii şi a teraselor (zona Câmpiei Române); >135 kcal/cm2 în sectorul fluvio– maritim, sub influenţa suprafeţelor de apă din Delta Dunării şi Marea Neagră, fiind cele mai mari din ţară. Fenomenul este în legătura directă cu durata mare de strălucire a Soarelui din cursul unui an, care în defileu este sub 2.100 ore (la Orşova ajunge la 1.911 ore) iar în sectorul cel mai sudic al fluviului este 2.250÷2.500 ore, fenomen specific zonelor de litoral, caracterizat prin descendenţa maselor de aer sub influenţa luciilor de apă. Contrastele termice dintre iarnă şi vară sunt mai atenuate (cu 2 – 3 0C) în sectorul vestic de defileu unde influenţa fluviului este dublată de influenţele submediteraneene (comparativ cu cel estic, de ariditate): ele cresc cu circa 2 – 3 0C în sectorul estic cu influenţe continentale de ariditate şi sunt din nou atenuate cu circa 2 0C în cel deltaic, datorită influenţelor pontice; de asemenea, fenomenele de îngheţ sunt mai întârziate toamna (până la 26 octombrie în sectorul Bălti, după 1 noiembrie în sectorul Bechet – Călăraşi şi după 6 noiembrie în sectorul Drobeta-Turnu Severin – Turnu Măgurele, şi între 1 şi 6 aprilie în aval; numai în defileu îngheţul mai persistă până la începutul decadei a doua din aprilie, sub influenţa muntelui). Diferenţele de încălzire dintre apă şi uscatul limitrof determină, în semestrul cald al anului, deplasarea pe orizontala a aerului sub forma de brize. Procesele de evaporaţie de pe suprafeţele de apă depăşesc în lunile mai-iunie 375 mm şi anual 675 mm, întreţinând deasupra fluviului şi în teritoriul limitrof o umezeală relativă ridicată a aerului (76% media anuală): vaporii de apă rezultaţi sunt difuzaţi, prin intermediul brizelor deasupra uscatului limitrof pe circa 4 - 5 km distantă în int