Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO7_Mures_2019.pdf

anumit curs de apă va fi alocat celulei respective. În acest mod, caracteristicile bazinelor hidrografice pot fi utilizate în evaluarea susceptibilităţii cursurilor de apă. Indicatorii dezvoltaţi care permit caracterizarea susceptibilităţii de producere a viiturilor rapide sunt:  Indicatorul ECNASp (I1). Acesta are la bază factorii cauzali (altitudinea - E, suprafaţa bazinului – A, textura solului şi utilizarea terenului – CN, panta bazinului – S şi coeficientul de împădurire - Cp) ai debitelor maxime cu probabilitatea de 1% sau 2 % (o dată la 100 de ani sau la 50 de ani), exprimat ca scurgere specifică (l/s/km2);  Indicatorul Tc (I2) definit ca cel mai mare interval de timp în care o picătură de apă care cade în bazin ajunge la punctul de închidere a acestuia sau timpul care trece între sfârşitul ploii şi producerea punctului de inflexiune pe curba descendentă a hidrografului. Acesta a fost determinat pe baza relaţiilor din modelul SCS (Soil

Conservation Service). Determinarea timpului de concentrare se bazează pe lungimea cursului principal (m), panta medie a bazinului (%), Curve Number şi capacitatea maximă de retenţie a apei.  Indicatorul Suprafaţă-Pantă (I3). Un prim element care dimensionează potenţialul de producere a viiturilor este suprafaţa bazinului hidrografic. Mărimea zonei care contribuie prin aport de precipitaţii are o influenţă directă asupra volumului de apă care se scurge dintr-un bazin. Însă, pe de altă parte, cele mai rapide şi mai intense viituri se produc în bazinele mici, deoarece acestea pot fi acoperite integral de evenimente pluviale extreme. De asemenea, se observă că cele mai intense fenomene se produc în bazine caracterizate de valori reduse ale raportului S/P.  Coeficientul de formă (I4). Forma bazinului prezintă o deosebită importanţă pentru modul de formare a viiturilor şi desfăşurarea acestora în timp. Forma circulară a

bazinului determină, în general, debite maxime instantanee mai mari la închiderea acestuia deoarece există o probabilitate mai mare ca volumul de apă format în diferite tronsoane ale bazinului să ajungă la ieşirea din bazin în acelaşi timp. În schimb, un bazin alungit va avea un caracter torenţial mai accentuat datorită distanţelor reduse între cumpăna de apă şi albia minoră (lungimi ale versanţilor mai mici). În plus, aceste tipuri de bazine sunt caracterizate de pante mari ale talvegului şi ale versanţilor, ceea ce favorizează transportul de material grosier în timpul viiturilor. Pentru fiecare din cei patru indicatori au fost stabilite praguri ce definesc cinci clase de susceptibilitate la viituri rapide: nesemnificativă, mică, medie, mare şi foarte mare. În integrarea celor patru indicatori s-a ţinut seama de faptul că parametrul de formă are un rol semnificativ de accentuare a fenomenelor hidrologice periculoase doar în cazul în care bazinele prezintă valori mari ale celorlalţi trei parametri.

       Ecartul valoric de variaţie a indicelui IFF este de la 0 la cca. 100, fiind stabilite praguri
de valori pentru clasele de susceptibilitate (figura 4.4.1.2) astfel:
            nesemnificativă (<2);
            mică (2 - 10) ;
            medie (10 - 30);
            mare (30 - 60);
            foarte mare (>60).

60