Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO6_Dobrogea_Litoral_2019.pdf

alia (2500 ha) și Costinești (7 ha). Adâncimea acestor lacuri este variabilă ajungând și până la 17 m (Siutghiol). Resursele totale de apă de suprafață la nivelul Fluviului Dunărea (sectorul Chiciu – Isaccea), Deltei Dunării și spațiului hidrografic Dobrogea însumează cca. 404.136,4 mil.m3/an, din care resursele utilizabile sunt cca. 51.380,8 mil.m3/an. 9  În spațiul hidrografic Dobrogea resursele subterane sunt estimate la 2.090,818 mil.m3, din care 372,27 mil.m3 provin din surse freatice și 1.718,548 mil.m3 din surse de adâncime. 3.4. Zone protejate În conformitate cu cerințele Directivei Cadru Apă și a Legii Apelor (107/1996, modificată și completată prin Legea 310/2004) s-a elaborat registrul zonelor protejate care au strânsă legătură cu mediul acvatic. Registrul include următoarele categorii de zone protejate:  zone protejate pentru captările de apă destinate potabilizării. La nivelul A.B.A.- Dobrogea - Litoral în anul 2013 au fost inventariate: 14 captări de apă din sursele de suprafață pentru potabilizare toate captările fiind pentru alimentarea cu apă a populației și 230 captări de apă din sursele subterane pentru potabilizare (din care 208 pentru alimentarea cu apă a populației si 22 pentru alimentarea cu apă a industriei alimentare).  zone pentru protecția speciilor acvatice importante din punct de vedere economic - lungimea zonelor cu specii pescuite în scop comercial este de 1265 km. În ceea ce privește zonele marine pentru creșterea și exploatarea moluștelor, având în vedere condițiile specifice zonei costiere românești, respectiv existența habitatelor naturale care asigură îndeplinirea cerințelor ecologice ale moluștelor, au fost delimitate 4 zone cu suprafața de aproximativ 567 km2.  zone destinate pentru protecția habitatelor și speciilor unde apa este un factor important - ariile naturale protejate care au legătură cu apa, identificate, au fost grupate în 18 zone pentru protecția habitatelor și speciilor dependente de apă cu suprafața totală de 10103,39 kmp.  zone vulnerabile la nitrați și zone sensibile la nutrienți - Programul de Acțiune privind implementarea Directivei Nitrați se aplică fără excepție pe întreg teritoriul României începând cu luna iunie 2013. România a declarat întregul său teritoriu ca zonă sensibilă la nutrienți;  Zone naturale amenajate pentru îmbăiere - au fost identificate un număr de 50 zone din care 49 sunt la Marea Neagră, iar 1 zonă de îmbăiere este localizată în orașul Tulcea fiind reprezentată de Lacul Ciuperca. 10  3.5. Context socio-economic Modul de utilizare a terenului aferent spațiului hidrografic Dobrogea este influențat de condițiile fizico-geografice, cât și de factorii antropici, și prezintă următoarea distribuție: 20,33% păduri, 1,02% pășuni, 71,09% terenuri arabile, 2,49% luciu de apă, etc. Agricultura în județul Constanța se practică pe o suprafață de 565.737 ha, pe care se cultivă, în special, culturi cerealiere, iar în județul Tulcea suprafața cultivată ocupă 276.856 ha. Cultura plantelor cuprinde cultura grâului, porumbului, orzului, plantelor tehnice (floarea soarelui, soia, sfecla de zahăr), legume și leguminoase, pomicultura și viticultura (Murfatlar, Ostrov, Niculițel). În figura 3.5.1. se prezintă utilizarea terenului la nivelul A.B.A. Dobrogea – Litoral. Din punct de vedere administrativ, spațiul hidrografic Dobrogea – Litoral cuprinde teritoriul a două județe, respectiv: Constanța și Tulcea. Populația totală este de circa 966.922 locuitori, densitatea populației fiind de 62 loc./km2. Din punct de vedere al regiunilor de dezvoltare, spațiul hidrografic Dobrogea - Litoral inlcude teritorii administative din regiunea de dezvoltare Sud – Est. Dintre aglomerările urbane importante enumerăm: Constanța, Tulcea, Medgidia și Mangalia. Spațiul hidrografic Dobrogea - Litoral are o rețea de căi rutiere,feroviare, navigabile și aeriene foarte dezvoltată. La nivelul spațiului hidrografic Dobrogea - Litoral situația principalelor căi rutiere și feroviare se prezintă astfel: drumurile publice însumează aproximativ 3.600 km, iar căile feroviare circa 800 km. Infrastructura aeriană este reprezentată de aeroportul internațional „Mihail Kogălniceanu” și aeroportul „Delta Dunării” în județul Tulcea. Lungimea rețelei de transport fluvial este de 1.779 km, din care 1.075 km pe fluviul Dunărea cale navigabilă internațională, 524 km brațele navigabile ale Dunării și 91 km căi navigabile artificiale (canalele Dunărea – Marea Neagră și Poarta Albă – Năvodari). Pe rețeaua de căi navigabile interioare și la Marea Neagră sunt integrate 35 de noduri (porturi) din care 3 porturi maritime, 6 porturi fluvio – maritime și 26 porturi fluviale. 11 Figura 3.5.1 Utilizarea terenului la nivelul A.B.A. Dobrogea - Litoral 12  3.6. Patrimoniu cultural În spațiul hidrografic Dobrogea - Litoral există un număr mare de obiective culturale, din care amintim aici câteva exemple: Mozaicul roman de la Constanța, Tropaeum Traiani de la Adamclisi, vestigiile antice de la Histria, Callatis, Tomis, muntele de cretă de la Basarabi, peșterile de la Gura Dobrogei, mănăstirile (Cilic-Dere, Saon, Niculițel), centrele pescărești (Ceamurlia, Jurilovca), construcții musulmane (la Babadag, Medgidia, Constanța), zona istorică a orașului Constanța. 3.7. Infrastructura de protecție împotriva inundațiilor Spațiul hidrografic Dobrogea-Litoral deține un sistem complex de lucrări hidrotehnice cu rol de gestionare cantitativă a resurselor de apă, conținând mai multe derivații de tranzitare a volumelor de apă dintr-un curs de râu în altul. În spațiul hidrografic Dobrogea au fost raportate un număr de 57 lucrări de apărări și consolidări de maluri care însumează cca. 54 km. și un număr de 18 puncte în care s-au realizat și lucrări de regularizare, care însumează cca. 170 km. Lucrările mai importante din interiorul spațiului Dobrogei (Dobrogea continentală) sunt următoarele:  Regularizare și îndiguire v. Taița – 25,5 km;  Regularizare și îndiguire v. Telița – 34,8 km;  Regularizare și îndiguire p. Ciucurova - 22 km;  Regularizare p. Slava – 35,0 km;  Regularizare p. Hamangia – 19,0 km. Lacurile nepermanente care au rol de apărare împotriva inundațiilor sunt în număr de 41, au o vechime mai mare de 30-35 ani, sunt în mare măsură colmatate și sunt realizate în spatele unor baraje de pămînt cu înălțimi cuprinse între 4 -12 m (înalțimea medie a acestor baraje este de 7,5 m). Se face precizarea că pe teritoriul spațiului hidrografic Dobrogea-Litoral se află în exploatare un numar de 57 baraje de categorie C și D (conform REBAR 2014). În figura 3.7.1. sunt reprezentate amenajările hidrotehnice existente la nivelul A.B.A. Dobrogea – Litoral. 13 Figura 3.7.1 Amenajările hidrotehnice existente la nivelul A.B.A. Dobrogea – Litoral 14  Schema de gospodărire a apelor existentă în spațiul hidrografic Dobrogea-Litoral este prezentată schematic în figura 3.7.2. Sistemul actual de avertizare - alarmare a populației în aval de construcțiile hidrotehnice din administrarea A.B.A. Dobrogea - Litoral permite o alarmare preventivă a populației în cazul apariției unei situații de urgență. Un rol important în gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații, fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcțiile hidrotehnice, poluări accidentale pe cursurile de apă și poluări marine în zona costieră îl constituie sistemul informațional meteorologic și hidrologic. Informațiile de bază necesare sistemului informațional hidrometeorologic al gospodăririi apelor pe suprafața spațiului hidrografic Dobrogea-Litoral provin de la: radarul meteorologic Medgidia; informațiile necesare în fluxul hidrometeorologic referitoare la precipitații potențiale se primesc de la sistemul național integrat S.I.M.I.N.; stații hidrometrice ale A.B.A. Dobrogea-Litoral; stații pluviometrice ale A.B.A. Dobrogea-Litoral; stații meteorologice ale C.M.R. / A.N.M. și stații pluviometrice ale C.M.R. / A.N.M. 15 Figura 3.7.2 Schema de gospodărire a apelor existentă în spațiul hidrografic Dobrogea - Litoral 16  4. Aspecte metodologice privind revizuirea și actualizarea E.P.R.I. 4.1. Actualizarea procesului de identificare a evenimentelor istorice semnificative si a zonelor cu risc potential semnificativ la inundatii Pentru revizuirea inundațiilor istorice semnificative si definirea zonele cu risc potențial semnificativ la inundații au fost parcurse în principal etapele menționate în Raportul - Evaluarea preliminară a riscului la inundații A.B.A. Dobrogea - Litoral – ciclul I, http://www.rowater.ro/EPRI%20Rapoarte/RO6_%20PFRA_Report_%2020130531%20bun.p df, metodologia utilizată în acest ciclu fiind menținută în termeni generali (la nivel de principii de analiză), dar cu o detaliere și o îmbunătățire a metodologiei impusă de disponibilitatea informațiilor mult mai detaliate referitoare la consecințele negative produse de inundații, a rezultatelor unor proiecte și studii realizate în perioada 2010-2017, precum și a unor surse de date spațiale cu acuratețe mai mare și actualizate (spre exemplu ortofotoplanuri în loc de imagini SPOT). Principalele etape parcurse în elaborarea E.P.R.I. în cadrul ciclului I au fost următoarele:  Colectarea informațiilor referitoare la inundațiile istorice, respectiv identificarea evenimentelor istorice și selectarea evenimentelor istorice semnificative;  Structurarea informațiilor în fișiere spreadsheet; informațiile înregistrate în fișierele excel reprezintă baza informațiilor ce urmează să fie raportate la C.E.;  Cartografierea în mediul GIS a zonelor afectate de inundații istorice, realizată la nivelul A.B.A., verificată/corectată la nivelul I.N.H.G.A. și adaptată cerințelor de raportare WISE;  Identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații (A.P.S.F.R.) pe baza datelor, studiilor, rezultatelor proiectelor disponibile. Se menționează alte două surse de date (documentații, rapoarte și rezultate GIS), respectiv două proiecte, care au fost intens utilizate în ciclul I de raportare, în special pentru definirea A.P.S.F.R.-urilor, nemaifiind necesare în ciclul II:  Proiectul PHARE 2005/017-690.01.01 - Contribuții la dezvoltarea strategiei de management al riscului la inundații (beneficiar – M.M.P. și A.N.A.R.);  Proiectul DANUBE FLOODRISK - Stakeholder oriented flood risk assessment for the Danube floodplains (South - East Europe Transnational Cooperation Programme). Sinteza etapelor parcurse pentru a răspunde cerințelor E.P.R.I. din ciclul I se prezintă schematic în figura 4.1.1. 17  Figura 4.1.1 Sinteza etapelor parcurse pentru a răspunde cerințelor E.P.R.I. din ciclul I Referitor la prima etapă de implementare a Directivei Inundații 2007/60/C.E. în România, Comisia Europeană a analizat acest aspect și a prezentat rezultatele în Raportul special Directiva privind inundațiile: s-au realizat progrese în evaluarea riscurilor, însă este nevoie de ameliorări în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare, punctând următoarele aspecte:  buna coordonare la nivel național (abordare similară în toate cele 11 subunități) și la nivel internațional (sub îndrumarea ICPDR - Comisiei Internaționale pentru Protecția Fluviului Dunărea, existența acordurilor bilaterale);  România a raportat evaluarea riscului de inundații pentru toate tipurile de inundații care se pot produce: fluvială, pluvială, din ape subterane, din accidente/ avarii ale infrastructurii de apărare la inundații, în funcție de condițiile specifice ale sub- bazinelor;  Nu a fost luat în considerare impactul schimbărilor climatice asupra dezvoltării pe termen lung, tendințele impactului schimbărilor climatice asupra apariției și magnitudinii inundațiilor la nivel național nu sunt clar descrise. Spre deosebire de ciclu I, când au fost identificate inundații istorice semnificative din sursă fluvială, în ciclu II a fost luată în considerare și analizată și sursa pluvială a inundațiilor, identificând zonele urbane afectate în perioada 2010-2016 de ploi abundente de scurtă / lungă durată. Într-o primă etapă, s-a realizat o analiză a inventarului de inundații istorice la nivel de evenimente istorice, prin aplicarea criteriului hidrologic (probabilitatea de depășire a debitului viiturii) și cel privind cele patru categorii de consecințe (stabilite în cadrul 18 Directivei Inundații 2007/60/C.E.: sănătate umană, activitate economică, mediu și patrimoniu cultural), acestea păstrându-și pragurile de valori stabilite în ciclul I. Se face mențiunea că în cazul râurilor nemonitorizate hidrologic, specialiștii din cadrul A.B.A. au estimat magnitudinea evenimentelor istorice ținând cont de precipitațiile înregistrate și de alte informații avute la dispoziție (radarele meteorologice, avertizări de tip nowcasting). Spre deosebire de ciclul I de implementare a Directivei Inundații 2007/60/C.E., când au fost analizate inundații istorice petrecute într-o perioada mai îndepărtată față de momentul prezent, pentru care nu s-au indentificat informații foarte detaliate în legătură cu consecințele negative produse de acestea, în ciclul II, informațiile referitoare la consecințele din perioada analizată, respectiv 2010-2016, sunt mult mai bine documentate. Acest fapt a permis o analiză mai amănunțită cu privire la consecințele negative semnificative produse de inundațiile istorice. Astfel în ciclul II, ulterior identificării evenimentelor istorice semnificative preliminare, s-a urmărit o selecție a localităților și a sectoarelor / tronsoanelor de râu / afluenților afectați de evenimentul istoric semnificativ considerat prin aplicarea la nivel de tronson a aceluiași criteriu hidrologic și a unui nou set de criterii privind consecințele. Sinteza etapelor parcurse pentru a răspunde cerințelor E.P.R.I. din ciclul II, în ceea ce privește evenimentele istorice semnificative din sursă fluvială și pluvială, se prezintă schematic în figura 4.1.2. 19 Figura 4.1.2 Sinteza etapelor parcurse pentru a răspunde cerințelor E.P.R.I. din ciclul II, în ceea ce privește evenimentele istorice semnificative din sursă fluvială 20  4.2. Aspecte metodologice privind procesul de identificare a evenimentelor istorice semnificative În acest capitol se prezintă aspectele metodologice care au stat la baza identificării inundațiilor istorice semnificative din România, metodologie elaborată și aplicată unitar la nivel național, pentru a răspunde articolului 4 al Directivei Inundații, care “solicită tuturor statelor membre o descriere a inundațiilor care au survenit în trecut și care au avut impact negativ asupra sănătății umane, mediului, patrimoniului cultural și activității economice și pentru care probabilitatea de apariție a unor evenimente viitoare similare este încă relevantă, incluzând informații referitoare la zonele inundate precum și o evaluare a efectelor negative pe care acestea le-au produs”. De asemenea, având în vedere scopul evaluării inundațiilor istorice semnificative, și anume acela de a fundamenta decizii de management al riscului la inundații, este necesară analiza relevanței consecințelor negative semnificative produse de evenimente viitoare similare cu cele din trecut. Inundațiile istorice semnificative reprezintă unul din principalele criterii care stau la baza stabilirii zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații (A.P.S.F.R.). Astfel, se recomandă ca informațiile despre inundațiile semnificative să fie utilizate ca bază pentru identificarea tronsoanelor / zonelor / arealelor în care pot apărea inundațiile în viitor. În acest fel, o serie de informații de bază, relativ ușor de obținut cu costuri reduse, pot contribui la prioritizarea măsurilor de reducere a riscului la inundații. În vederea îndeplinirii obligațiilor pe care România și le-a asumat ca stat membru al Comisiei Europene, respectiv implementarea Directivei 2007/60/CE privind evaluarea și gestionarea riscului la inundații, s-a realizat un inventar al inundațiilor istorice produse în perioada 2010-2016 în vederea identificării evenimentelor istorice semnificative necesare în cadrul ciclului II de raportare. 4.2.1. Identificarea și evaluarea inundațiilor istorice semnificative din sursă fluvială România este predispusă în special inundațiilor provocate de revărsarea cursurilor de apă (inundații de tip fluvial), acestea producând pagubele cele mai importante. În continuare se prezintă metodologia care stă la baza procesului de identificare a inundațiilor istorice și de desemnare a celor semnificative atât din punct de vedere a consecințelor