Directiva Inundații 2007/60/CE Ciclul II / Raport EPRI_RO6_Dobrogea_Litoral_2019.pdf

și a consecințelor negative pe care le au inundațiile în Statele Membre. Directiva 2007/60/C.E. privind evaluarea și gestionarea riscului la inundații, cunoscută sub denumirea generică de Directiva Inundații 2007/60/C.E., are drept scop reducerea consecințelor negative pentru sănătatea umană, mediu, patrimoniul cultural și activitatea economică asociate inundațiilor. Implementarea Directivei Inundații 2007/60/C.E. se realizează la nivel de bazin hidrografic sau Unitate de Management, respectiv în cazul României la nivel de Administrație Bazinală de Apă (A.B.A.). Directiva Inundații 2007/60/C.E. presupune parcurgerea a trei etape de implementare, după cum urmează: 1. evaluarea preliminară a riscului la inundații (E.P.R.I.); 2. elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații (H.H. și H.R.); 3. elaborarea Planurilor de Management al Riscului la Inundații (P.M.R.I). Pentru ciclul II de implementare a Directivei Inundații 2007/60/C.E. fiecare etapă de implementare trebuie revizuită și dacă este necesar actualizată și raportată la C.E. conform recomandărilor legislative. Termenele de finalizare și de raportare ale Directivei Inundații 2007/60/C.E. sunt redate în figura 1.1. Figura 1.1 Etapele de implementare ale Directivei Inundații 2007/60/C.E. și termenele de finalizare 1  Evaluarea preliminară a riscului la inundații presupune identificarea inundațiilor istorice semnificative care au avut consecințe semnificative asupra: activității umane, mediului, patrimoniului cultural și activității economice, dar și delimitarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații A.P.S.F.R. (Areas with Potential Significant Flood Risk). E.P.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2018, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2019. Elaborarea H.H. și H.R. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2019, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2020. Elaborarea P.M.R.I. are drept termen de finalizare 22 decembrie 2021, cu termen de raportare la Comisia Europeană 22 martie 2022. Raportul de față are în vedere evaluarea preliminară a riscului la inundații în spațiul hidrografic Dobrogea - Litoral conform articolului 4 al Directivei Inundații 2007/60/C.E.; pe baza acesteia urmează să se realizeze (tot în cadrul acestei prime etape de implementare) identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații. Mai departe, zonele cu risc potențial semnificativ la inundații vor deveni subiectul următoarelor două etape de implementare a Directivei, respectiv elaborarea hărților de hazard și a hărților de risc la inundații și întocmirea Planului de management al riscului la inundații. În esență, la nivelul A.B.A. Dobrogea - Litoral, evaluarea preliminară a riscului la inundații a presupus parcurgerea următoarelor etape:  Colectarea informațiilor referitoare la inundațiile istorice din perioada 2010 - 2016 și asamblarea informațiilor în fișiere unitare de tip spreadsheet create de Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.); informațiile înregistrate în fișierele excel reprezintă baza informațiilor ce urmează să fie raportate la C.E.;  Corectarea informațiilor transmise de A.B.A. Dobrogea - Litoral către Administrația Națională ”Apele Române” (A.N.A.R.) / Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (I.N.H.G.A.), identificarea evenimentelor istorice și selectarea evenimentelor istorice semnificative pe baza criteriilor propuse de I.N.H.G.A. și agreate la nivel național;  Cartografierea în mediu GIS a zonelor afectate de inundațiile istorice semnificative realizată la nivelul A.B.A. Dobrogea - Litoral de către I.N.H.G.A. și adaptată ulterior cerințelor de raportare WISE;  Identificarea zonelor cu risc potențial semnificativ la inundații pe baza datelor, studiilor și rezultatelor proiectelor disponibile și cartografierea acestora în mediul GIS, realizată la nivelul A.N.A.R. - I.N.H.G.A. 2  2. Cadrul legal și instituțional Aderarea României la Uniunea Europeană impune, printre altele, orientarea politicii naționale în domeniul apelor în direcția conformării cu strategiile și politicile europene pe termen mediu și lung. Astfel, România ca Stat Membru al Uniunii Europene și-a asumat implementarea Directivei 2007/60/C.E. privind evaluarea și managementul riscului la inundații. Transpunerea în legislația națională a acestei directive s-a realizat prin:  OUG 3/2010 pentru modificarea și completarea Legii Apelor 107/1996 - transpune integral prevederile Directivei 2007/60/C.E.;  HG 846/2010 privind aprobarea Strategiei Naționale de Management al Riscului la Inundații pe termen mediu și lung. Secţiunea 51 din Legea Apelor 107/1996 Art. 761 (1) Pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin. (6) se realizează o evaluare preliminară a riscului la inundaţii, în conformitate cu alin. (2). Art. 761 (4) Autoritatea publică centrală din domeniul apelor asigură evaluarea preliminară a riscului la inundaţii şi raportarea către Comisia Europeană, până la data de 22 decembrie 2011. Art. 762 (1) Pe baza evaluării preliminare a riscului la inundaţii, prevăzută la art. 76 , pentru fiecare district de bazin hidrografic prevăzut la art. 6 alin.(6) se identifică arealele unde există risc potenţial semnificativ de inundare sau unde materializarea acestui risc este probabilă. Art. 769 (1) Evaluarea preliminară a riscului la inundaţii este revizuită şi, dacă este necesar, actualizată până la data de 22 decembrie 2018 şi apoi reactualizată la fiecare 6 ani. În prezent autoritatea publică centrală din domeniul apelor este Ministerul Apelor și Pădurilor (M.A.P.), autoritate cu personalitate juridică din subordinea Guvernului și care își desfășoară activitatea în domeniile: planificare strategică, managementul fondului forestier și cinegetic, gospodărirea apelor, hidrologie, hidrogeologie, protecția, conservarea și refacerea capitalului natural din domeniul apelor și pădurilor. Ministerul Apelor și Pădurilor a fost înființat în baza OUG nr. 1/2017 și a HG Astfel, managementul riscului la inundații în România este asigurat, în principal, de către Ministerul Apelor și Pădurilor, la nivel central, și de către Administrația Națională „Apele Române” prin cele 11 Administrații Bazinale de Apă prezentate în figura 2.1 (A.B.A. Someș-Tisa, A.B.A. Crișuri, A.B.A. Mureș, A.B.A. Banat, A.B.A. Jiu, A.B.A. Olt, A.B.A. Argeș-Vedea, A.B.A. Buzău-Ialomița, A.B.A. Siret, A.B.A. Prut-Bârlad, A.B.A. Dobrogea-Litoral) și Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor. 3  Figura 2.1 Delimitarea teritorială la nivel național a Administrațiilor Bazinale de Apă Ministerul Afacerilor Interne prin Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, la nivel central, și prin Inspectoratele pentru Situații de Urgență, la nivel local (la nivelul celor 41 de județe și a municipiului București), coordonează intervenția în caz de situații de urgență generate de inundații care afectează siguranța publică. Pe lângă instituțiile cu rol primordial în managementul riscului la inundații, mai sunt implicate și alte autorități la nivel central (ministere) precum și o serie de instituții la nivel național, județean și local, care au responsabilități și sarcini specifice, etc. În România funcționează Sistemul național de management al situațiilor de urgență generate de inundații cu următoarea structură:  Comitetul Național pentru Situații de Urgență condus de ministrul afacerilor interne sub coordonarea primului-ministru;  Comitete Ministeriale pentru situații de urgență - conduse de ministrul de resort aferent, între acestea o importanță deosebită revenind Comitetului Ministerial pentru situații de urgență din cadrul Ministerului Apelor și Pădurilor;  Comitete județene pentru situații de urgență, conduse de prefecți;  Comitete locale pentru situații de urgență, conduse de primari;  Administrația Națională „Apele Române” și unitățile sale teritoriale - care asigură intervenția la lucrările hidrotehnice din administrare, precum și asistența tehnică de specialitate pentru celelalte cazuri de intervenție; 4   Ceilalți deținători de lucrări cu rol de protecție împotriva inundațiilor;  Persoanele fizice sau juridice care au în proprietate acumulări mici. Conform legislației naționale, E.P.R.I. este în responsabilitatea M.A.P. și A.N.A.R. (prin A.B.A.-uri și I.N.H.G.A.), care au următoarele responsabilități:  M.A.P. - autoritatea publică centrală din domeniul apelor elaborează strategia și concepția de apărare împotriva inundațiilor; asigură evaluarea preliminară a riscului la inundații și raportarea către Comisia Europeană.  A.N.A.R. - instituție publică de interes național, în coordonarea autorității publice centrale din domeniul apelor; asigură aplicarea politicii naționale de management al riscului la inundații, coordonează colectarea datelor necesare raportărilor.  A.B.A. - instituții publice, unități subordonate direct Administrației Naționale "Apele Române"; oferă datele necesare raportărilor periodice către C.E. privind implementarea Directivei Inundații.  I.N.H.G.A. - instituție publică, subordonată Administrației Naționale "Apele Române"; realizează studii ce stau la baza elaborării metodologiilor necesare și coordonează, într-o manieră unitară, raportarea către C.E. a informațiilor primite de la A.N.A.R. și A.B.A. 5  3. Prezentare generală a spațiului hidrografic Dobrogea - Litoral 3.1. Context fizico-geografic Suprafața totală aferentă A.B.A. Dobrogea-Litoral este de 15469,65 km2 reprezentând o pondere de 6,49% din suprafața țării și este alcătuită din suprafața Spațiului Hidrografic Dobrogea de 10712,65 km2 la care se adaugă suprafața Deltei Dunării de 4757 km2, exclusiv suprafața apelor costiere și tranzitorii marine. Relieful Spațiului Hidrografic Dobrogea este caracterizat de următoarele forme geomorfologice: Masivul Dobrogei de nord și Podișul Dobrogei de sud. Grupa Măcinului, din Masivul Dobrogei de nord reprezintă cea mai înalta formă de relief, atingând 467 m în culmea Pricopan. În partea de sud a Dobrogei se delimitează ca unitate morfologică semnificativă Podișul Tortomanului, care ocupă o fâșie lată de cca. 30 km, delimitat la vest de culoarul Dunării, iar la est de Marea Neagră. Înălțimile acestuia sunt cuprinse între 10 m și 200 m. Circa 20,5% din arealul Deltei Dunării se află situat sub nivelul mediu al Mării Negre. Restul arealului deltei cuprinde suprafețe cu altitudini pozitive între 0 și 1 m, în proporție de 54,5% și respectiv cu altitudini între 1 și 2 m, pe circa 18 % din areal. Altitudinea medie a reliefului Deltei Dunării, este de circa 0,52 m. Diferențele teritoriale ale spațiului deltaic sunt reflecția particularităților circulației apei. Litoralul românesc al Mării Negre se întinde pe o lungime de 244 km (între brațul Musura și Vama Veche) reprezentând 6% din lungimea totală a țărmului Mării Negre, cuprinzând 128 km de apă tranzitorie marină și 116 km de apă costieră. Țărmul românesc prezintă cca. 80% țărmuri cu altitudine joasă - plaje și cca. 20% țărmuri înalte – faleze, sectorul nordic reprezentând 68%, iar cel sudic 32%. În figura 3.1.1. se prezintă harta hipsometrică la nivelul A.B.A. Dobrogea – Litoral. 6 Figura 3.1.1 Harta hipsometrică la nivelul A.B.A. Dobrogea – Litoral 7  Din punct de vedere geologic zona Dobrogei este unică în țara noastră prin faptul că aici se întâlnesc structurile cele mai vechi (Munții Măcin orogeneza hercinică) și cele mai noi Delta Dunării (aluviuni). Dobrogea este constituită din trei blocuri structurale importante și anume: Dobrogea de Sud, Dobrogea Centrală și Dobrogea de Nord separate prin faliile Capidava - Ovidiu și Peceneaga - Camena. Pe mai mult de 80 % din teritoriul Dobrogei apar la zi rocile silicioase. Dobrogea de nord constituie o unitate tectonică, ce prezintă o structură complexă formată din Munții Măcin (zona triasică) a Tulcei și bazinul Babadagului. La zi apar roci predominant silicioase, calcarele corespunzând zonei triasice a Tulcei și bazinului Babadag. În Dobrogea Centrală, apare la zi fundamentul alcătuit din roci silicioase, (seria șisturilor verzi) peste care s-au depus depozite jurasice și cretacice de calcare (aliniament sudic). În Dobrogea de Sud apar la suprafață predominant roci silicioase, reprezentate de roci de vârstă sarmațiană și loessuri cuaternare, iar pe văi se întâlnesc roci calcaroase Barremian – Jurasice. 3.2. Context climatic În cuprinsul Dobrogei se resimte influența climatului continental excesiv, a climatului submediteranean și a Mării Negre, pe o fâsie a litoralului. În ceea ce privește temperatura aerului, Dobrogea, se află sub influența nuanței continentale tipice a climatului temperat, este convențional delimitată de izoterma de 11ºC care indică cele mai ridicate temperaturi medii anuale din țară. Acestea se mai regăsesc doar în sudul Câmpiei Române și în sudul Bărăganului, areale în cuprinsul cărora nuanțele de excesivitate termică sunt reliefate prin numărul mare de zile tropicale (maxima depașește 30ºC) și intervale secetoase îndelungate. Cele mai scăzute temperaturi medii anuale (8-9ºC), se înregistrează în podișul Dobrogei de nord și Munții Măcinului. În ceea ce privește cantitățile anuale de precipitații, Dobrogea de est (litoralul maritim, complexul lagunal Razelm-Sinoe și jumătatea estică a Deltei Dunării) poate fi considerată regiunea cea mai săracă în precipitații de pe teritoriul României (< 400 mm.) În același timp, nuanța de excesivitate a climatului temperat continental tipic Dobrogei, se caracterizează prin torențialitate accentuată. În acest sens este necesar sa fie amintit faptul că la postul pluviometric C.A. Rosetti, în anul 1924, pe data de 30 August s-au înregistrat 690,6 mm care reprezintă maxima absolută de precipitații căzute în România. În restul teritoriului Dobrogei, cantitățile anuale de precipitații cresc spre 450 mm evidențiind influențele climatului marin. 8  3.3. Resursele de apă Rețeaua hidrografică a spațiului hidrografic Dobrogea - Litoral cuprinde 16 cursuri de apă permanente. Lungimea totală a cursurilor de apă permanente de pe întregul teritoriu este de 542 km. Repartiția pe bazine hidrografice este următoarea: 71% aparțin spaţiului Litoral și 29% bazinului Dunării. Repartiția pe zone indică faptul că 90% din lungimea totală a cursurilor de apă revine Dobrogei de Nord și 10% Dobrogei de Sud. Cele mai importante cursuri de apă ale Dobrogei sunt: Casimcea (S = 740 km 2, L = 69 km), Taița (S = 591 km2, L = 57 km), Slava (S = 356 km2, L = 38 km), Telița (S = 287 km2, L = 48 km) și Hamangia (S = 224 km2, L = 33 km), toate aparținând Dobrogei de Nord. În ceea ce privește țărmul românesc, lungimea cumulată este de 244 km și se întinde de la brațul Musura din Delta Chiliei (pe linia de graniță cu Ucraina) și până la Vama Veche (granița cu Bulgaria). Apele costiere românești ale Mării Negre sunt reprezentate de apele de suprafață situate între uscat și distanța de 1 milă marină față de cel mai apropiat punct al liniei de bază, fiind localizate între Chilia și Vama Veche. În componența rețelei hidrografice a Deltei Dunării intră: brațele principale prin care Dunărea traversează Delta și se varsă în Marea Neagră (Chilia, Tulcea, Sulina și Sfântul Gheorghe). În tabelul 3.3.1. se prezintă principalele stații hidrometrice de monitorizare și parametri hidrologici caracteristici ai spațiului hidrografic Dobrogea - Litoral. Tabelul 3.3.1. Principalele stații hidrometrice și parametri hidrologici caracteristici Parametri hidrologici Nr. F H Râul Stația hidrometrică Qmma Qmax 1% R Crt. (km2) (m) (m3/s) (m3/s) (kg/s) 1 Taița Satu Nou 565 151 0.434 455 0.34 2 Hamangia Baia 218 210 0.208 370 0.17 3 Casimcea Cheia 500 163 0.632 610 5.50 4 V. Topolog Saraiu 264 181 0.298 430 0.20 Principalele lacuri din bazinul hidrografic Dunăre sunt: Oltina (S = 2510 ha, V = 60 mil. m ), Bugeac (S = 1774 ha, V = 41 mil. m3) și Dunăreni (S = 620 ha,V = 52 mil. m3). 3 Principalele lacuri litorale care fac parte din categoria lagunelor (foste golfuri marine închise de cordoane de nisip) sunt Siutghiol (1900 ha) și Tăbăcăriei (98 ha), iar din categoria limanelor fluvio-maritime (foste guri de vărsare ale râurilor) lacurile: Tașaul (2300 ha), Corbu (500 ha.), Techirghiol (1200 ha.), Tatlageac (1500 ha.), Mang