Raportul anual al Consiliului Fiscal

Menținerea caracterului expansionist al politicii fiscale, în condițiile unei deviații PIB pozitive începând cu anul 2017, precum și eludarea deliberată a regulilor instituite de TSCG și LRFB privind respectarea țintei de deficit structural au contribuit la deteriorarea rapidă a poziției finanțelor publice. Execuția bugetară a anului 2019 s-a încheiat cu un deficit ESA de 4,3% din PIB, peste limita admisă de 3% din PIB, și cu un deficit structural de aproape 4,5% din PIB. Astfel, România a intrat sub incidența procedurii de deficit excesiv din martie 2020.

Declanșarea pandemiei de COVID-19 a amplificat deficitul bugetar, anul 2020 consemnând un deficit bugetar ESA de 9,2% din PIB, respectiv un deficit structural de 7,4% din PIB potențial. În condițiile evoluției ciclice adverse32, cauzate de pandemie, politica fiscal-bugetară din anul 2020 a fost anticiclică, având un caracter puternic stimulativ (impuls fiscal de 2,9 pp), pe fondul măsurilor de sprijinire a economiei, populației și sectorului de sănătate, la care s-au adăugat creșteri de cheltuieli (majorări ale punctului de pensie și ale alocațiilor pentru copii) și reduceri de taxe și impozite decise anterior declanșării pandemiei (eliminarea supra-accizei și a taxei pe activele bancare).

Anii 2021 și 2022 au consemnat o reducere a deficitului bugetar ESA și a celui structural. Acesta din urmă a scăzut de la 7,4% în 2020, la 6,4% în 2021, și la aproape 6,3% în 2022. Ajustarea fiscală din 2021 a fost determinată de redresarea cadrului macroeconomic și de recuperarea peste așteptări a obligațiilor bugetare aferente anului 2020, care fuseseră amânate la plată de agenții economici. Anul 2022 a consemnat o revizuire ascendentă substanțială a veniturilor bugetare, față de proiecțiile inițiale, pe seama inflației peste așteptări și a încasărilor suplimentare din suprataxarea producătorilor de energie electrică și gaze naturale. Însă, acest surplus de venituri a avut echivalent în suplimentarea cheltuielilor bugetare, în special a celor cu asistența socială, dobânzi, alte transferuri, bunuri și servicii, fapt care a implicat o ajustare de numai 0,1 pp a deficitului structural.

Anii 2023 și 2024 au adus o inversare a tendinței de consolidare bugetară. Măsurile fiscal-bugetare discreționare, adoptate prin derogări de la regulile fiscale naționale și accentuate de contextul politic și electoral, au condus la deviații substanțiale ale deficitului de la țintele asumate. Această tendință s-a manifestat mai ales în anul 2024, când deficitul bugetar structural a ajuns la 8,8% din PIB potențial, de la 6,4% în 2023. Cu toate că proiectul de buget pe anul 2024 programase o țintă de deficit ESA de 4,9% din PIB, execuția bugetară a indicat un deficit ESA de 9,3% din PIB, cu 90% mai mare decât proiecția inițială. Această diferență reflectă o construcție bugetară profund nerealistă, atât în ceea ce privește veniturile, cât și în ceea ce privește cheltuielile. Veniturile bugetare au fost supraevaluate pe seama considerării ex ante a unor sume suplimentare estimate a fi obținute din digitalizare și din creșterea eficienței colectării. Concomitent, în cazul majorității categoriilor de cheltuieli (personal, bunuri și servicii, asistență socială și capital), alocările inițiale au fost depășite semnificativ. A avut loc și o reformă a pensiilor, care a complicat starea bugetului public.

32 Conform CE, de la un exces de cerere de 0,9% din PIB potențial în 2019, la un deficit de cerere de 5,6% în 2020.

46