Raportul anual al Consiliului Fiscal

iveşte cheltuielile de capital, România a avut în perioada 2006-2009 cea mai mare alocare (atât ca procent din PIB cât şi ca procent din veniturile bugetare, standarde ESA 95) pentru investiţii publice în comparaţie cu ţările din UE27 (Graficul 31) Cu toate acestea, rezultatele în termeni de îmbunătăţire a calităţii infrastructurii au fost modeste. Deşi România a avut în perioada 1995-2009 printre cele mai mari cheltuieli de capital în cadrul ţărilor europene, cu cheltuieli de capital mai mici, ţări precum Polonia, Ungaria, Bulgaria au o calitate a infrastructurii mai bună, ceea ce demonstrează eficienţa scăzută a acestor cheltuieli în cazul României.(Graficul 32) Graficul 31: Ponderea cheltuielilor de capital in PIB si in veniturile bugetare in tarile UE27 (medie pe perioada 2006-2009) Sursa: Eurostat Graficul 32: Cheltuielile de capital si calitatea infrastructurii Sursa: World Competitiveness Report, 2010 41 În plus, starea financiară a sistemului de pensii este foarte dificilă, cheltuielile bugetare cu pensiile fiind nesustenabile în raport cu contribuţiile încasate. De asemenea, raportul de dependentă contributori/beneficiari este cel mai nefavorabil din Uniunea Europeană, iar proiecţiile demografice arată o deteriorare a acestui raport. Prin urmare, creşterea numărului de contributori la sistemul de pensii, creşterea vârstei de pensionare şi alte măsuri de reformă sunt absolut necesare pentru creşterea sustenabilităţii sistemului de pensii. Trebuie menţionat că estimările Comisiei Europene referitoare la situaţia pe termen lung sunt anterioare aprobării noii legi de reformare a sistemului public de pensii, care va contribui la îmbunătăţirea sustenabilităţii fiscale pe termen lung. Graficul 33: Numarul de contributori la 100 de pensionari Sursa: Eurostat, Comisia Europeană V.5 Companiile de stat – arierate, eficienţă şi impact bugetar Un risc potenţial pe termen mediu la adresa sustenabilităţii fiscal-bugetare este reprezentat de acumularea de pierderi şi de arierate în sectorul companiilor în care statul este acţionar majoritar. În cazul în care aceste companii nu vor reuşi să îşi eficientizeze activitatea, Guvernul va fi obligat să intervină mai devreme sau mai târziu, ceea ce poate conduce la o deteriorare a situaţiei finanţelor publice. Astfel, conform metodologiei bugetare europene, o serie de companii de stat au fost reclasificate în sectorul bugetar cu ocazia notificării către Eurostat din octombrie 2010, pierderile acestora fiind principala cauza pentru revizuirea ascendentă a deficitului bugetar în bază ESA95 aferent anului 2009 la 8,6% din PIB faţă de 8,3% din PIB iniţial raportat. La finalul anului 2009, erau 722 de companii cu capital majoritar de stat care au raportat situaţii financiare la Ministerul de Finanţe, totalizând o cifră de afaceri agregată de aproape 50 mld RON. Se poate remarca disproporţia dintre contribuţia la cifra de afaceri totală din economie şi partea care revine acestor companii în totalul plăţilor restante la nivelul agregat al economiei naţionale. Astfel, deşi contribuţia acestor companii la cifra de afaceri totală era de 6%, plăţile restante acumulate de acestea reprezentau 27,1% din totalul de arierate înregistrat la nivelul întregii economii. 42 Tabelul 13: Ponderea companiilor de stat in total economie Indicator 2009 Companii de stat Valoare % din total economie Numar de companii de stat 722 0,1 Valoarea adaugata (RON mld) 40 10,4 Cifra de afaceri (RON mld) 49,9 6,0 Arierate (RON mld) 23 27,1 Numar de angajati 363.011 8,9 Sursa: Calcule Consiliul Fiscal pe baza bilanţurilor contabile depuse la MFP Persistenţa arieratelor în sectorul companiilor de stat indică o cultură a întârzierii sau neefectuării plăţilor către buget şi către sectorul privat, ce subminează astfel alocarea eficientă a resurselor şi creează condiţii competitive inegale între întreprinderi. Există mai mulţi factori explicativi pentru creşterea arieratelor companiilor de stat. În primul rând, bugetele întreprinderilor publice sunt deseori aprobate fără ca autorităţile să se asigure că întreprinderea în cauză va fi capabilă să îşi plătească obligaţiile bugetare. În al doilea rând, anumite prevederi legislative favorizează lipsa de disciplină financiară în special în raport cu furnizorii de utilităţi. În al treilea rând, compensările şi ştergerile frecvente de datorii creează motivaţii slabe pentru companiile de stat să îşi plătească obligaţiile restante. Astfel, între 2006 şi 2010, reducerile de arierate prin măsuri administrative în cazul primelor 150 companii de stat au totalizat 6 miliarde lei, principalii beneficiari fiind SC CFR SA (1,5 mld lei în anul 2007), Termoelectrica (2,2 miliarde lei în anul 2007) şi Compania Naţională a Huilei (1,3 miliarde lei în anul 2006). Companiile de stat au o pondere mult mai ridicată a arieratelor acumulate în cifra de afaceri decât companiile private şi cea mai mare parte a arieratelor lor sunt către bugetul general consolidat, în special către bugetul de asigurări sociale. Spre deosebire de acestea, companiile private au arierate în cea mai mare parte către furnizori. Companiile de stat sunt cei mai mari datornici la bugetele de asigurări sociale ale statului, totalul datoriilor restante către bugetul general consolidat însumând peste 2% din PIB în iunie 2010. Graficul 34: Ponderea arieratelor in cifra de afaceri, companii publice si private 43 Graficul 35: Structura arieratelor pe tipuri de creditori (%) Companii de stat Companii private Sursa: Calcule Consiliul Fiscal pe baza bilanţurilor contabile depuse la MFP Datele aferente perioadei 2006-2010 arată o creştere constantă a stocul de arierate ale primelor 150 de companii de stat până la nivelul de 4,2% din PIB în anul 2010. Arieratele tuturor companiilor cu capital majoritar de stat totalizau în iunie 2010 circa 4,8% din PIB. Dincolo de consecinţele fiscal-bugetare directe pe care aceste arierate le generează – prin privarea bugetului general consolidat de veniturile datorate –acumularea de plăţi restante către sectorul privat este de natură să creeze acestuia probleme de lichiditate şi să frâneze revenirea economică. Primele 10 companii de stat clasate din punct de vedere al plăţilor restante însumează aproximativ 73% din totalul arieratelor companiilor de stat, creşterea arieratelor fiind pronunţată în special în sectoarele feroviar şi minier. Tabelul 14: Evoluția arieratelor companiilor de 2006 2007 2008 2009 2010 stat (Mld RON) Total arierate companii de stat 15,8 14,0 16,9 23,1 24,9 Arierate primele 150 de companii de stat 8,7 10,1 12,1 18,0 21,5 Compania Nationala de Cai Ferate "CFR" S.A. 1,8 1,1 1,6 3,2 5,2 Compania Nationala a Huilei SA 1,3 3,2 3,5 4,1 4,8 Termoelectrica SA 3,0 2,1 2,4 3,2 3,0 Oltchim SA 0,5 0,7 0,8 1,1 CNADR 0,5 1,1 1,0 SN de Transport Feroviar de Marfuri 1,8 1,1 1,6 0,7 0,9 SN de Transport Feroviar de Calatori 0,2 0,3 0,2 0,5 0,6 SC Electrocentrale Bucuresti 0,1 0,0 0,4 0,6 0,5 Electrificare CFR 0,4 0,5 Societatea Nationala a Carbunelui SA 0,3 0,4 0,1 0,5 0,5 Sursa: Ministerul Finanţelor Publice 44 Tabelul 15 prezinta distributia celor 722 de companii cu capital majoritar de stat identificate in functie de solvabilitate, determinata ca raport intre capitalurile proprii si active totale la finalul primului semestru 2010, si de capacitatea lor de a genera cash-flow-uri pozitive, determinata ca raport intre profitul inainte de taxe, depreciere si amortizare si cifra de afaceri, ambele fiind cumulate pe perioada 2005-2010S1. Datele relevă faptul că aproximativ 28% din numărul de angajaţi, respectiv 18% din cifra de afaceri produsă la nivelul companiilor de stat sunt aferente unor companii aflate de facto în insolvenţă (au capitaluri proprii negative). În plus, aceste companii concentrează circa 67% din totalul arieratelor companiilor de stat, beneficiază de circa 37% din subvenţiile totale acordate acestora şi produc peste 66% din pierderile companiilor de stat. Chiar şi companiile de stat care au solvabilitate pozitivă beneficiază de subvenţii mari (circa 63% din subvenţiile totale acordate companiilor de stat) care îmbunătăţesc artificial situaţia lor financiară şi o parte semnificativă a lor au cash-flow-uri negative care le erodează solvabilitatea. 45 Tabelul 15: Distributia celor 722 de companii cu capital majoritar de stat in functie de solvabilitate si de capacitatea de a genera cash-flow-uri pozitive *Cash-flow operational = EBTDA/Cifra de afaceri (Profit inainte de taxe, depreciere si amortizare, cumulat pe perioada 2005-2010S1/Cifra de afaceri cumulata pe perioada 2005-2010S1) ** Solvabilitate=Capitaluri proprii/Active (2010S1) 46 V.6 Arieratele bugetului general consolidat Una dintre problemele recurente pe parcursul anului 2010 a fost cea legată de arieratele bugetului general consolidat către mediul privat. În pofida plăţilor semnificative în contul arieratelor efectuate pe tot parcursul anului precedent (de ex. 1,9 miliarde RON la sfârşitul lui septembrie pentru sectorul de sănătate publică, 900 milioane lei sume alocate din fondul de rezervă bugetară), toate ţintele trimestriale de reducere a stocului de plăţi restante convenite cu FMI au fost depăşite. Cu toate că plăţile restante la nivelul bugetului de stat s-au diminuat considerabil ca urmare a eforturilor autorităţilor, continuă să existe presiuni la nivelul bugetelor locale, ale căror plăţi restante deţin 81% din totalul arieratelor totale, au avut o tendinţa constantă de creştere până în trimestrul III al anului. Tabelul 16: Evolutia trimestriala a arieratelor bugetului general consolidat in anul 2010 Trim IV Trim I Trim II Trim III Trim IV 2009 2010 2010 2010 2010 Buget de stat 638,9 664,9 733,1 267,2 57,4 Peste 90 zile 152,2 116,9 130,7 81,0 21,6 Peste 120 zile 335,9 337,1 354,7 145,4 24,1 Peste 360 zile 150,7 210,9 247,7 40,9 11,7 Bugete locale 925,7 1.035,2 1.003,2 1.123,6 910,0 Peste 90 zile 304,9 399,0 336,4 336,4 247,4 Peste 120 zile 326,0 357,7 390,1 485,0 342,2 Peste 360 zile 294,8 278,6 276,7 302,2 320,4 Bugete asigurari sociale 14,1 61,8 110,7 125,0 159,3 Peste 90 zile 9,5 45,3 87,1 64,5 109,9 Peste 120 zile 4,1 15,9 23,1 59,2 39,9 Peste 360 zile 0,5 0,7 0,5 1,3 9,6 Total 1.578,6 1.762,0 1.847,0 1.515,9 1.126,7 Peste 90 zile 466,6 561,1 554,2 481,8 378,8 Peste 120 zile 666,0 710,7 768,0 689,6 406,1 Peste 360 zile 446,0 490,1 524,9 344,4 341,7 Tinta FMI 910 1.270,0 1.090,0 810 480 Depasire 668,6 492,0 757,0 705,9 646,7 Sursa: Ministerul Finantelor Publice 47 VI. Anul 2011 – Perspective şi riscuri VI.1 Cadrul macroeconomic Procesul de recuperare economică la nivelul economiei globale este în plină desfăşurare, iar indicatorii de încredere în afaceri sugerează o continuare a revenirii economice şi în trimestrele următoare. Există însă evoluţii divergente semnificative între diverse regiuni geografice şi diverse ţări. În prognoza interimară de primăvară 2011, Comisia Europeană a revizuit în sens crescător creşterea economică prognozată la nivelul economiei globale, dar se aşteaptă însă că riscurile la adresa crestererii economice globale să rămână semnificative. Pentru economia Uniunii Europene, Comisia Europeană prognozează o creştere economică de 1,8%, cu 0,1 pp mai ridicată decât cea din prognoza de toamnă. La nivel statelor membre însă, se anticipează o evoluţie neuniformă a economiilor. Pe de o parte, Germania (2,4% creştere economică prognozată în 2011) este aşteptată să fie motorul creşterii economice în zona euro şi în Uniunea Europeană în ansamblu, urmată de Franţa (1,7%). Pe de altă parte, Comisia Europeană anticipează o creştere economică modestă în 2011 pentru Spania şi Irlanda, respectiv chiar negativă pentru ţări precum Grecia şi Portugalia. Presiunile inflaţioniste au început să crească recent atât în ţările dezvoltate cât şi în cele emergente, cauzele principale fiind legate de creşterea preţului petrolului şi a altor materii prime. Creşterea preţurilor materiilor prime la nivel global, în particular în cazul alimentelor, a contribuit substanţial la creşterea inflaţiei în mod special în ţările emergente, unde acestea au o pondere importantă în coşul de consum. În ţările dezvoltate însă, rata inflaţiei de bază (inflaţia excluzând impactul preţurilor alimentelor neprocesate şi energiei) rămâne încă sub control, însă se anticipează că aceasta va începe să crească, ceea ce va determină probabil băncile centrale să înceapă un nou ciclu de întărire a politicii monetare în trimestrele următoare. În Europa Centrală şi de Est (ECE), activitatea economică şi-a revenit, însă cu viteze diferite de la ţară la ţară. Recuperarea economică în această regiune a fost generată în principal de cererea externă, cererea internă fiind încă slabă în cea mai mare parte a ţărilor din ECE ca urmare a unor condiţii încă dificile în piaţa forţei de muncă, a unor preţuri în creştere la materiile prime, a efectelor consolidării fiscale şi a procesului de reducere a îndatorării la nivelul companiilor, populaţiei şi sectorului bancar. Există un consens în rândul analiştilor care coincide de altfel în mare parte şi cu aşteptările Comisiei Europene şi ale FMI ca activitatea economică a atins probabil punctul de minim în 2010 şi în 2011 se va înregistra în România o revenire graduală a economiei. Conform acestor 48 aşteptări, cererea externă va continua să rămână probabil consistentă şi în trimestrele următoare, iar cererea internă va rămâne probabil slabă şi îşi va reveni relativ încet. IV.2 Cadrul fiscal bugetar În cadrul acordurilor cu FMI şi Comisia Europeană, Guvernul s-a angajat să reducă deficitul bugetului general consolidat la 4,4% din PIB în acest an şi la 3% din PIB în 2012. Cea mai mare parte a măsurilor menite să asigure această ajustare sunt deja în vigoare. La finalul anului 2010, Parlamentul României a aprobat strategia fiscal-bugetară pentru perioadă 2011-2013, noua lege a pensiilor (care prevede îngheţarea pensiilor în acest an şi modificarea modalităţii de indexare a acestora în viitor), precum şi legea privind salarizarea unitară în sectorul bugetar. În aceste condiţii, reducerea deficitului bugetar la 4,4% în anul 2011 şi la 3% în 2012 poate fi realizată, însă este strict condiţionată de menţinerea sub control a cheltuielilor bugetare şi de absenţa unor măsuri discreţionare de politica fiscală care să afecteze semnificativ veniturile bugetare. În acest sens, eliminarea stocului de plăţi restante ale bugetului general consolidat către sectorul privat şi a cauzelor structurale care au generat acumularea acestora, împreună cu reducerea pierderilor şi arieratelor companiilor de stat reprezintă aspecte cheie pentru