Raportul anual al Consiliului Fiscal

Ajustarea s-a realizat preponderent pe partea de cheltuieli, reforme structurale fiind promovate în special în domeniul salarizării personalului bugetar, sistemului public de pensii şi programării bugetare. În cazul veniturilor, cea mai importantă măsură a fost reprezentată de creşterea cotei standard a TVA de la 19 la 24% începând cu iulie 2010. La nivelul ajustării cumulate estimate pentru perioada 2009-2012, cea întreprinsă de România este a doua cea mai ambițioasă din Uniunea Europeană – graficul de mai jos relevă însă că dimensiunea acesteia este direct proporțională cu dimensiunea dezechilibrului fiscal structural inițial (din 2008).

Graficul 37: Dimensiunea efortului de consolidare 2009-2012

Efort de consolidare cumulat 2009-2012 (% în PIB) Sold bugetar structural 2008 (% în PIB)

Noua limită pentru deficitul structural, respectiv de 0,7% din PIB (României, având în vedere dimensiunea redusă a stocului datoriei publice, Pactul fiscal european îi va permite fixarea unui obiectiv pe termen mediu – MTO, superior nivelului de 0.5%37), va impune un control foarte strict asupra finanţelor publice în România, acest lucru având avantaje clare, dar şi dezavantaje. Un avantaj important este reprezentat de imposibilitatea practicării unor politici fiscale

37 Compactul fiscal permite statelor semnatare cu niveluri reduse ale datoriei publice și care nu se confruntă cu probleme severe de sustenabilitate pe termen lung a finanțelor publice (costul îmbătrânirii populației) stabilirea unui obiectiv pe termen mediu superior reperului de 0,5% din PIB pentru deficitul bugetar structural, dar nu mai mare de 1% din PIB. Programul de convergență stipulează un MTO de -0,7% din PIB pentru poziția fiscală structurală, care încorporează o parte din costul îmbătrânirii populației și are avantajul de a fi fost deja asumat ca obiectiv în varianta din 2010 a Programului de Convergență 2009-2012 (din martie 2010).

60