Raportul anual al Consiliului Fiscal

rezolvată prin extinderea eşantionului cu previziuni pentru seria filtrată.

Metoda funcţiei de producţie33

Această metodologie constă în estimarea unei funcţii de producţie agregată şi în utilizarea, în cadrul acestei funcţii, a nivelului potenţial al factorilor de producţie. Se consideră că PIB-ul potenţial este nivelul producţiei asociat unei utilizări “normale” a forţei de muncă şi a capitalului fizic, deci se acceptă existenţa unei rate naturale a şomajului şi a unei anumite capacităţi de producţie neutilizată.

Specificaţia funcţiei de producţie este de forma Cobb-Douglas: [3] unde FTP este factorul total de productivitate (măsoară eficienţa cu care input-urile sunt transformate în output), L – input-ul munca şi K, stocul de capital; α reprezintă elasticitatea PIB-ului faţă de factorul munca şi, analog, 1-α este elasticitatea PIB-ului faţă de capital34. Aceşti coeficienţi pot fi interpretaţi ca reprezentând contribuţia fiecărui factor de producţie la PIB.

Se presupune că oferta de forţă de muncă este funcţie de mărimea populaţiei cu vârsta de muncă (POP – “working age population”), trendul ratei de participare la forţa de muncă (PART*) şi rata structurală a

W

şomajului (NAWRU – “non-accelerating wage rate of unemployment”35):

[4] L* = POPW PART* (1-NAWRU)

unde L*= Populaţia ocupată potenţială.

Input-urile necesare acestei metode se determină astfel:

 Trend-ul privind factorul total de productivitate (         ) este cuantificat prin aplicarea filtrului HP pentru
  reziduul Solow ( ), care este determinat cu ajutorul relaţiei:
  [5]
 Atât stocul de capital, cât şi populaţia cu vârsta de muncă, sunt presupuse a se situa mereu la nivelurile
  lor potenţiale; aşadar, aceste variabile nu necesită ajustare ciclică, chiar dacă fluctuează de-a lungul
  ciclului economic.
 Pentru obţinerea trendului ratei de participare, se foloseşte filtrarea HP.
 Pentru estimarea NAWRU, se utilizează filtrul Kalman: rata şomajului se descompune într-o componentă
  structurală (NAWRU) şi o componentă ciclică care poate fi interpretată ca fiind gap-ul şomajului.
  Modificarea ratei inflaţiei (salariilor) este conectată cu gap-ul de şomaj prin intermediul unei curbe de tip
  Phillips. Componenta ciclică a ratei şomajului este modelată prin intermediul unui proces staţionar de tip
  AR(2) cu medie zero.

33 Abordarea descrisă aici este cea implementată de către CE.

34 În abordarea CE, acești parametri sunt aceeasi petru toate tarile: α=0.63 și, corespunzător, 1-α=0.37.

35 Rata şomajului corespunzătoare unei rate constante a inflaţiei salariilor. OECD utilizează NAIRU (“non- accelerating inflation rate of unemployment”).

58