Raportul anual al Consiliului Fiscal

Structura pe valute relevă o diminuare ușoară a ponderii aferentă împrumuturilor în monedă națională la 41,2% în 2012 de la 42,3% în 2011, în timp ce finanțările în euro și-au menținut importanța relativă la aproximativ 47,5% din total. Împrumuturile contractate de stat de pe piața americană au determinat creșterea ponderii finanțărilor în dolari de la 2,9% în 2011 la 5,5% în 2012.

Costul atragerii de resurse noi în monedă națională a cunoscut o evoluție pozitivă, randamentele titlurilor de stat coborând la aproximativ 6% la sfârșitul lui 2012, față de nivelul de 7% înregistrat cu un an în urmă, pe fondul atingerii țintelor fiscale, reducerii primei de risc și a unei lichidități excedentare pe piețele financiare.

Pentru a putea previziona evoluția datoriei publice în anii următori, dinamica acesteia ca procent în PIB poate fi descrisă de următoarea relaţie, derivată din identitatea bugetară.

                                      (      )

unde este stocul datoriei publice în momentul t,        desemnează PIB-ul nominal la momentul
t,  – reprezintă deficitul primar al perioadei t,       - ajustările stoc-flux în perioada t, iar

                                             (        ) (       )

unde - rata de creștere a PIB-ului real în perioada t ,      - rata dobânzii la momentul t, iar     -
inflaţia în perioada t.

În esență, relația ne arată faptul că ponderea datoriei publice în produsul intern brut la momentul t depinde de ponderea din perioada precedentă ajustată cu diferența dintre rata reală a dobânzii și creșterea economică, la care se adaugă deficitul primar al bugetului general consolidat exprimat ca procent din PIB. În condițiile unei rate de creștere economică superioară ratei reale a dobânzii la datoria publică, aceasta din urmă exprimată ca procent din PIB va avea o tendință de scădere chiar și în condițiile unui deficit primar egal cu 0. Prin urmare, este posibilă reducerea datoriei publice ca procent din PIB și în situația în care soldul deficitului bugetului general consolidat înregistrează un surplus primar inferior nivelului cheltuielilor cu dobânzile numai dacă rata de creștere economică este mai mare decât rata reală a dobânzii aferentă datoriei publice. Coeficientul poate fi interpretat ca rată reală a dobânzii ajustată cu creșterea economică.

52