Raportul anual al Consiliului Fiscal

ntractare de doar 56% şi Programul Operaţional Sectorial pentru Transport, cu o rată de 60%, acestea înregistrând de asemenea și plăți efective foarte reduse (20%, respectiv 9%). Totuși, în cazul Programului Operaţional Sectorial Transporturi se înregistrează o îmbunătățire a performanţei, contractările crescând în 2012 la 60% din fondurile alocate, comparativ cu doar 38% în anul precedent. În ceea ce priveşte distribuţia fondurilor structurale şi de coeziune necontractate (Graficul 35), cea mai mare sumă, de aproximativ 1,8 miliarde euro se regăseşte în cazul Programului Operaţional Sectorial pentru Transporturi (41% din total), urmată de suma aferentă Programului Operaţional Sectorial pentru Creşterea Competitivităţii Economice (1,11 miliarde euro, respectiv 26% din total). Graficul 35: Fonduri structurale necontractate pe programe operaţionale Sursa: Autoritatea de Coordonare a Instrumentelor Structurale, calcule Consiliul fiscal Necesitatea îmbunătățirii absorbției fondurilor UE devine mult mai stringentă în contextul schimbării fundamentale de abordare în politica fiscală. În anii următori, ca urmare a noului pact fiscal, spațiul de manevră la nivelul politicii fiscal-bugetare va fi mult mai mic ca în trecut, deficitele bugetare maxime permise fiind mult mai mici. Mai mult, eficiența redusă a stabilizatorilor automați reprezintă o constrângere suplimentară pentru România, iar în aceste condiţii, absorbția fondurilor UE apare ca o soluție de stimulare a economiei. Potențialul de multiplicare al cheltuielilor bugetare proprii în cazul proiectelor finanțate din fonduri UE este mult mai mare decât în cazul proiectelor finanțate integral din resurse proprii. Dată fiind cofinanțarea de 15% în cazul proiectelor cu finanțare UE, la 1 leu resurse proprii - 58 deficit bugetar - se pot efectua cheltuieli bugetare de 6,67 lei (absorbția fondurilor UE are impact pe deficitul bugetar doar cu partea de cofinanțare, banii primiți de la UE fiind reflectați și pe venituri și pe cheltuieli), față de o echivalență de 1:1 în cazul proiectelor finanțate integral din resurse proprii. Din păcate, până acum, performanța României în termeni de absorbție a fondurilor UE este foarte slabă. De altfel, ținta de deficit bugetar potrivit metodologiei cash a fost ratată, în principal ca urmare a nerealizării prognozei privind veniturile din fonduri UE în condițiile în care cheltuielile finanțate din fonduri externe nerambursabile nu au fost ajustate în aceeași măsură. Consiliul fiscal recunoaște constrângerile legate de necesitatea asigurării finanțării pentru proiectele aflate în derulare, dar consideră că angajarea cheltuielilor ar trebui să se facă într-o mai mare măsură în funcție de sumele rambursate efectiv de către Comisia Europeană. România trebuie să aibă ca prioritate zero creșterea urgentă și substanțială a absorbției fondurilor UE, fiind amenințată cu pierderea unor sume importante în cadrul procedurii dezangajării automate chiar și în contextul prelungirii cu un an a termenului limită de contractare și cheltuire a fondurilor. IV. Poziţia fiscală structurală Stabilitatea finanțelor publice ocupă un loc privilegiat în asigurarea unei bune funcționări a Uniunii Economice și Monetare (UEM). Pactul de Stabilitate și Creștere (PSC) statuează cadrul de reglementare pentru coordonarea politicilor fiscale naționale în cadrul UEM. Astfel, asigurarea disciplinei financiare reprezintă o condiție obligatorie pentru atingerea unui nivel stabil al prețurilor pe termen mediu și a unei creșteri economice sustenabile. În contextul renunțării la cursul de schimb ca instrument de politică monetară, politicii fiscale, prin intermediul stabilizatorilor automați şi măsurilor fiscale discreţionare, îi revine un rol fundamental în atenuarea fluctuațiilor economice generate de șocurile asimetrice care pot afecta țările membre ale UEM. Pactul de stabilitate și creștere stabilește ca obiectivul pe termen mediu al pozițiilor bugetare din statele zonei euro să fie aproape de echilibru sau în surplus, situație care ar trebui să le permită să gestioneze fluctuațiile ciclice normale fără depășirea nivelului de referință 3% din PIB pentru deficitul bugetar efectiv. De asemenea, atingerea obiectivului pe termen mediu ar trebui să asigure evoluția rapidă către o situație sustenabilă, generând totodată spațiu fiscal suficient pentru unele măsuri discreționare de politică fiscală, de exemplu creșterea investițiilor în infrastructură. Prin urmare, nivelul maximal de 3% pentru deficitul bugetar efectiv din PSC nu reprezintă un nivel care poate fi atins în fiecare an, ci doar un plafon care nu poate fi depășit nici în condiții economice adverse. Soldul bugetar efectiv este afectat de fluctuațiile ciclice ale economiei, 59 componentele bugetare fiind influențate de poziția în cadrul ciclului economic. Astfel, în perioadele de expansiune, veniturile bugetare sunt mai mari, micșorând deficitul bugetar, fără ca acest lucru să însemne neapărat o modificare în conduita politicii fiscale ori o îmbunătățire a gradului de colectare. În contextul pactului de stabilitate și creștere, identificarea unei poziții fiscale fundamentale, care să nu depindă de fluctuațiile ciclice ale economiei și care să asigure respectarea plafonului de 3% din PIB pentru deficitul bugetar și în caz de recesiune, devine fundamentală pentru respectarea prevederilor pactului și asigurarea unei poziții fiscale sustenabile pe termen mediu și lung. În anul 2011, a fost semnat Pactul de Stabilitate şi Creştere revizuit prin care s-au adus completări cu privire la obiectivul bugetar pe termen mediu (OTM, engl. medium term objective - MTO) şi la evaluarea conformării față de acesta. Astfel, OTM are în vedere un deficit structural de maxim 1% din PIB pentru ţările din zona euro, iar deviaţia observată este considerată importantă (pentru un stat membru care nu a realizat obiectivul său pe termen mediu) atunci când se încalcă simultan criteriul deficitului structural și cel al cheltuielilor totale, acesta din urmă evaluând derapajele poziției finanțelor publice ca urmare a evoluției necontrolate a cheltuielilor totale. Obiectivul de deficit structural pe termen mediu la care România trebuie să se alinieze conform statutului său de țară membră a UE este determinat pornind de la nivelul deficitul care stabilizează ponderea în PIB a stocului de datorie publică la care se adaugă o ajustare datorată încorporării unei porțiuni din costurile pe termen lung ale îmbătrânirii populației. Acesta a fost reevaluat ascendent pentru România de către Comisia Europeană la 1,25% din PIB (de la 0,7% din PIB anterior), ca urmare a impactului favorabil al reformelor structurale implementate în domeniul pensiilor în ultimii ani asupra costurilor îmbătrânirii populației, reevaluate în contextul elaborării raportului Ageing Report 2012 de către Comisia Europeană. Cu toate acestea, având în vedere faptul că Tratatul privind Stabilitatea, Coordonarea și Guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare, ratificat de România, stabilește o limită maximă de 1% din PIB pentru deficitul structural pentru țările cu un nivel redus al datoriei publice (semnificativ sub 60% din PIB), nivelul operațional al obiectivului pe termen mediu pentru România este stabilit la acest din urmă nivel. Respectarea pe termen lung a obiectivului pe termen mediu va impune un control foarte strict asupra finanţelor publice în România, acest lucru având avantaje clare, dar şi dezavantaje. Un avantaj important este reprezentat de imposibilitatea practicării unor politici fiscale prociclice şi de o disciplină fiscală pronunţată, în condițiile în care România are o experienţă istorică negativă în acest domeniu. Dezavantajul noii reguli fiscale europene pentru România constă în faptul că spaţiul de manevră existent pentru a putea stimula economia în perioadele de recesiune va fi foarte redus. În România, limita de deficit structural de 1% din PIB va fi cel mai 60 probabil atinsă înainte ca deficitul public efectiv să ajungă la 3% din PIB, fiind astfel semnificativ mai constrângător decât aplicarea criteriului de la Maastricht per se. Cu scopul de a consolida supravegherea poziţiilor bugetare şi a întări coordonarea politicilor economice, 25 de țări ale UE au semnat în martie 2012 Tratatul privind Stabilitatea, Coordonarea și Guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare. Cea mai importantă componentă, Compactul fiscal, vizează consolidarea disciplinei fiscale la nivel european prin introducerea unor sancțiuni aplicate într-un mod mai automat și a unei supravegheri mai stricte a statelor membre. În esență, noul tratat include cerința ca bugetele naționale să fie echilibrate sau în surplus, cerință ce va fi îndeplinită dacă deficitul structural anual nu va depăși 0,5% din PIB. Statele membre vor avea obligația de a introduce această „normă privind un buget echilibrat” în sistemele lor juridice naționale, de preferință la nivel constituțional, iar termenul pentru îndeplinirea acestei obligații este de cel mult un an de la intrarea în vigoare a tratatului. Dacă o ţară membră are datoria publică semnificativ sub 60% din PIB şi riscurile la adresa sustenabilităţii finanţelor publice pe termen lung sunt reduse, ea poate avea un deficit structural mai mare de 0,5% din PIB, dar nu mai mare de 1% din PIB. Neîndeplinirea cerinţei privind soldul structural va declanşa un mecanism automat de corecţie, mecanism stabilit de fiecare stat membru pe baza principiilor propuse de Comisia Europeană. Autoritatea responsabilă cu urmărirea implementării pe plan naţional a regulii privind un buget echilibrat este Curtea Europeană de Justiţie; deciziile acesteia sunt obligatorii şi pot fi urmate de amenzi de până la 0,1% din PIB pentru statele din zona euro, plătite către Mecanismul European de Stabilitate. Compactul fiscal a intrat în vigoare și a devenit obligatoriu pentru țările membre ale UEM după ce a fost ratificat de 12 state din zona euro. Celelalte țări ale Uniunii Europene vor intra sub incidența Tratatului la momentul adoptării monedei unice sau mai devreme, în măsura manifestării acestei intenții. Deosebirile şi asemănările dintre Pactul de Stabilitate şi Creştere revizuit şi Compactul Fiscal sunt evidenţiate în caseta de mai jos. 61  CASETA 2: Pactul de Stabilitate și Creștere revizuit vs. Compactul Fiscal Pactul de Stabilitate şi Creştere revizuit Compactul Fiscal Componenta preventivă Baza legală Legislaţia secundară a UE Legislaţia primară (nivel naţional şi interguvernamental) Obiectivul bugetar  Buget aproape echilibrat sau în  Buget echilibrat sau în surplus surplus  Obiectiv pe termen mediu (OTM)  Obiectiv pe termen mediu specific fiecărei ţări: deficit structural (OTM) specific fiecărei ţări: de maxim 1% din PIB pentru ţările deficit structural de maxim din zona euro 0,5% din PIB (sau cel mult 1% dacă ponderea datoriei în PIB este sub 60% şi riscurile pe termen lung legate de sustenabilitatea fiscală sunt reduse) Clauze derogatorii  Criză economică severă în zona euro  Identic cu Pactul de Stabilitate sau în întreaga UE şi Creştere revizuit (fără a face referinţă explicită la reformele structurale şi/sau a sistemului de pensii)  Circumstanţe excepţionale, aflate în afara controlului guvernului şi care au un impact financiar major  Implementarea de reforme structurale şi/sau reforma sistemului de pensii (în condiţii de supraveghere strictă) Convergenţa către  Evaluată pe baza balanţei  Convergenţa rapidă către obiectivul bugetar structurale şi a unor reguli privind obiectivul pe termen mediu cheltuielile bugetare (detaliile vor fi propuse de Comisie), luând în considerare riscurile de sustenabilitate  Punct de referinţă: îmbunătăţirea  Evaluarea progresului anuală a balanţei structurale de asemenea PSC revizuit 0,5% din PIB (mai ridicat în contextul unor evoluţii economice favorabile şi/sau dacă ponderea datoriei în PIB depăşeşte 60% sau dacă sunt riscuri pronunţate la adresa sustenabilităţii datoriei publice; poate fi mai redus în perioade economice nefavorabile) 62 Evaluarea conformării  Deviaţia observată este considerată  Evaluarea „deviaţiilor observate importantă (pentru un stat membru importante de la OTM sau de la care nu a realizat obiectivul său pe traiectoria de ajustare către termen mediu) în cazul încălcării acesta” urmează prevederile simultane a următoarelor două PSC revizuit criterii (sau încălcarea unuia şi o conformare limitată în cazul celui de- al doilea):  Criteriul deficitului structural:  Principii comune ale rolului şi depăşirea traiectoriei de ajustare independenţei instituţiilor către OTM cu cel puţin 0,5% pe un naţionale de monitorizare sunt an sau cu o medie de 0,25% pe stabilite de către Comisia durata a doi ani consecutivi Europeană  Criteriul cheltuielilor: soldul bugetar este afectat negativ cu mai mult de 0,5% din PIB într-un an sau cumulativ în doi ani consecutivi ca urmare a evoluției cheltuielilor totale nete de veniturile încasate prin noi măsuri discreţionare Mecanismul de  În cazul observării unor deviaţii  Se declanşează în mod automat corecţie importante de la traiectoria de în cazul observării unor deviaţii ajustare către OTM: avertisment din importante de la OTM sau de la partea Comisiei Europene traiectoria de ajustare către acesta (incluzând obligaţia de a implementa măsuri pentru corectarea devierilor pe durata unei perioade definite de timp)  Recomandări ale Consiliului  Implementat la nivel naţional European pentru măsuri de politici pe baza principiilor comune ce necesare, pe baza recomandărilor vor fi propuse de către Comisie Comisiei; termen limită de maxim 5 ce privesc, în particular, natura, luni (3 luni în cazuri particulare mărimea şi perioada de timp a grave) pentru a remedia deficiențele acţiunii corective ce urmează a fi luate în cazul unor circumstanţe excepţionale  Corectarea ar trebui să includă impactul cumulat al abaterilor din trecut asupra dinamicii datoriei guvernamentale Punerea în aplicare  Comisia poate propune sanc