Raportul anual al Consiliului Fiscal

bugetare. Astfel, acţiunea automată, benefică şi stabilizatoare a deficitului ciclic (stabilizatorii automaţi) a fost anulată de politica discreţionară prociclică.

Graficul 37: Deficitul structural, impulsul fiscal şi excesul de cerere

Sursa: AMECO, calcule proprii

În perioada 2009-2013, deficitul bugetar structural s-a redus de la 9,5% din PIB la 1,7%, ritmul mediu de ajustare de 1,56 pp pe an fiind unul foarte rapid (vezi Graficul 37); în același timp trebuie avut în vedere și faptul că nivelul de pornire a fost unul ridicat, care a impus adoptarea rapidă a unor măsuri decisive pentru asigurarea sustenabilității politicii fiscale. Este de menționat faptul că această ajustare s-a făcut preponderent în anii 2010 și 2011 când deficitul bugetar structural s-a redus în medie cu 2,7 pp anual, fiind realizată, în principal pe partea de cheltuieli prin intermediul reformelor în domeniul salarizării personalului bugetar, al sistemului public de pensii și al programării bugetare. Totodată, pe partea de venituri, cea mai importantă măsură a fost reprezentată de majorarea cotei standard de TVA de la 19% la 24% începând cu iulie 2010. Potrivit datelor CE, anul 2013 a consemnat o ajustare structurală de 0,8 pp din PIB, nivel semnificativ inferior celui de 1,4 pp din PIB aferent anului 2012, dar important în termeni absoluți. Pentru perioada 2014-2015, CE prognozează o variație redusă a deficitului structural,

în intervalul 1,7-1,8% din PIB, în condițiile în care deficitul efectiv este proiectat să se reducă cu 0,4 pp din PIB la finalul anului 2015, exclusiv pe seama îmbunătățirii componentei ciclice. Este de remarcat faptul că, prognozele CE diferă de cele ale autorităților române incluse în

96