Raportul anual al Consiliului Fiscal

care se obține în condițiile în care economia se află la nivelul său potențial. Astfel, acesta poate fi utilizat pentru a identifica cât din modificările intervenite la nivelul poziţiei fiscal-bugetare (impozite, transferuri, cheltuieli) se datorează condiţiilor economice şi cât deciziilor discreționare de politică fiscal-bugetară adoptate. În practică, poziția bugetară efectivă este descompusă în două categorii de factori - temporari și permanenți. Schematic, determinarea deficitului ajustat ciclic se bazează pe identitatea:

Deficit bugetar efectiv = Deficit bugetar ciclic (stabilizatori automați) + Deficit bugetar ajustat

ciclic (politici discreționare)

Obiectivele de politică fiscală se pot defini mult mai bine în termeni de sold bugetar ajustat ciclic, asigurând sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice și permițând în același timp stabilizatorilor automați să diminueze fluctuațiile economice. În esență, stabilizatorii automați reflectă faptul că veniturile bugetare și, într-o mai mică măsură, cheltuielile sunt afectate de poziția în cadrul ciclului economic și contribuie la atenuarea fluctuațiilor ciclice. De exemplu, în caz de expansiune, veniturile bugetare provenite din taxa pe valoare adăugată, accize, contribuțiile la asigurări sociale, impozitul pe venit, impozitul pe profit şi altele se majorează, diminuând veniturile disponibile ale agenților economici și populației, contribuind astfel la temperarea creșterii economice şi la revenirea PIB la nivelul său potenţial. În caz de recesiune, veniturile colectate scad, iar cheltuielile cu indemnizațiile de șomaj cresc, cu impact pozitiv asupra veniturilor firmelor și populaţiei, favorizând astfel revenirea economiei şi întoarcerea PIB la nivelul său potenţial. Eficacitatea stabilizatorilor automați depinde de

dimensiunea sectorului guvernamental, precum și de elasticitatea veniturilor și cheltuielilor bugetare la variațiile ciclice ale economiei. Cu cât este mai amplă dimensiunea sectorului guvernamental şi cu cât este mai mare modificarea veniturilor și cheltuielilor bugetare la fluctuațiile ciclice ale economiei, cu atât efectul de estompare a acestor fluctuații ca urmare a acţiunii stabilizatorilor automați va fi mai puternic.

Criza economică globală a arătat faptul că, în condițiile unor șocuri de cerere importante, politica monetară nu este în măsură să ofere un răspuns suficient de puternic dacă mecanismul de transmisie este obturat de condițiile de pe piețele financiare. Politica fiscală discreționară expansionistă poate fi utilizată în acest caz, în condițiile existenței unui spațiu fiscal adecvat, dar prezintă câteva dezavantaje: necesită un timp relativ îndelungat de implementare, influențat inclusiv de considerente politice, și nu este în mod automat inversată atunci când poziția în cadrul ciclului economic se schimbă. Stabilizatorii automați nu au aceste dezavantaje, dar eficienţa acestora este dependentă de alegerile în materie de politici fiscal-bugetare și instituționale. Spre exemplu, literatura de specialitate arată că eficiența stabilizatorilor

92