Raportul anual al Consiliului Fiscal

ani la sfârșitul anului 201235. Creșterea ponderii finanțării statului pe termene mai lungi a fost favorizată atât de randamentele în scădere, cât și de îmbunătățirea percepției de risc asociată României.

Structura pe valute relevă o ușoară creștere a ponderii aferentă împrumuturilor în monedă națională la 43,4% în 2013 de la 41,1% în 2012, în timp ce finanțările în euro au înregistrat o ușoară diminuare la 46,8% din total în 2013 de la aproximativ 47,5% în 2012. Împrumuturile contractate de stat de pe piața americană au determinat creșterea ponderii finanțărilor în dolari de la 5,5% în 2012 la 6,6% în 2013, în condițiile materializării intenției de diversificare a surselor de finanțare a datoriei publice.

Evoluția datoriei publice în anii următori, din perspectiva exprimării acesteia ca procent în PIB poate fi previzionată pornind de la următoarea relaţie, derivată din identitatea bugetară:

                                     (       )

unde este stocul datoriei publice în momentul t,            desemnează PIB nominal la momentul t,
    – reprezintă deficitul primar al perioadei t,            - ajustarea stoc-flux în perioada t, iar

                                             (        ) (         )

unde - rata de creștere a PIB real în perioada t ,           - rata dobânzii la momentul t, iar      -
inflaţia în perioada t.

În esență, relația ne arată faptul că ponderea datoriei publice în PIB la momentul t depinde de
ponderea din perioada precedentă ajustată cu diferența dintre rata reală a dobânzii și creșterea
economică, la care se adaugă deficitul primar al bugetului general consolidat exprimat ca
procent din PIB. În condițiile unei rate de creștere economică superioară ratei reale a dobânzii
la datoria publică, aceasta din urmă exprimată ca procent din PIB va avea o tendință de scădere
chiar și în condițiile unui deficit primar egal cu 0. Prin urmare, este posibilă reducerea datoriei
publice ca procent din PIB și în situația în care soldul bugetului general consolidat înregistrează
un surplus primar inferior nivelului cheltuielilor cu dobânzile dacă rata de creștere economică
este mai mare decât rata reală a dobânzii aferentă datoriei publice. Coeficientul          poate fi
interpretat astfel ca rată reală a dobânzii ajustată cu creșterea economică.

35 Conform datelor disponibile în Strategia de Administrare a Datoriei Publice Guvernamentale 2014- 2016, Direcția Generală Trezorerie și Datorie Publică.

75