Raportul anual al Consiliului Fiscal

Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului se pot aloca, pe bază de hotărâri ale Guvernului, sume şi pentru suplimentarea cheltuielilor bugetului fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate pe anul 2013.

În plus, pe baza Ordonanței de urgență nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare, prin derogare de la prevederile art. 30 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, din fondul de rezervă bugetară pot fi alocate sume pentru finanțarea unor cheltuieli de investiții ale regiilor autonome aeroportuare cu specific deosebit, de interes local, prin majorarea transferurilor de la bugetul de stat către bugetele locale, prevăzute în bugetul Ministerului Transporturilor, până la data de 31 decembrie 2014. Tot pe baza ordonanței de urgență nr. 107/2013, din fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului, prin hotărâre a Guvernului, pot fi alocate sume Ministerului Educaţiei Naţionale pentru instituţiile de învăţământ universitar de stat pentru plata titlurilor executorii având ca obiect drepturi salariale.

Se remarcă astfel apelul repetat al Guvernului la derogări de la legea finanțelor publice prin care se stabilesc utilizări ale fondului de rezervă care nu pot fi catalogate drept cheltuieli urgente sau neprevăzute. Deși reducerea stocului de arierate sau plata titlurilor executorii reprezintă obiective valide, acestea ar trebui cuprinse în proiectul de buget sau cu ocazia rectificărilor bugetare la capitolele de cheltuieli corespunzătoare și nu ar trebui să afecteze fondul de rezervă bugetară.

Utilitatea unui fond de rezervă (engl. contingency reserve fund) constă în flexibilitatea pe care o conferă guvernului în executarea bugetului anual, în special pentru acoperirea unor cheltuieli neprevăzute sau urgente. Oportunitatea includerii în buget a unui fond de rezervă este confirmată de literatura de specialitate privind programarea bugetară care subliniază însă totodată necesitatea identificării unui echilibru în legătură cu dimensiunea unui astfel de fond. Astfel, un nivel prea scăzut al rezervei ar putea fi insuficient pentru a acoperi în mod operativ cheltuielile neprevăzute, în timp ce un fond de rezervă supradimensionat ar putea conferi o autoritate prea mare executivului în angajarea unor cheltuieli în exces, fără aprobarea Parlamentului.

Potrivit unui studiu al FMI privind transparența fiscală30, utilizarea excesivă a fondului de rezervă reduce transparența fiscală. Reglementările legale în vigoare la nivel național ar trebui să precizeze condiții clare și stringente privind accesarea acestui fond, natura cheltuielilor care pot fi aprobate, precum și să impună necesitatea raportărilor periodice către legislativ și către public a gradului de utilizare a fondului de rezervă.

30 Manual on Fiscal Transparency (2007), International Monetary Fund, Fiscal Affairs Department.

69