Raportul anual al Consiliului Fiscal

În practica internațională31, bugetele naționale includ un fond de rezervă al cărui nivel este limitat, aflându-se de regulă, între 1% și 3% din cheltuielile publice totale, nivelul acestuia fiind stabilit de Parlamentele naționale care sunt informate periodic de către Guvern cu privire la utilizarea fondului, dimensiunea și destinația cheltuielilor angajate din acesta. Astfel, în Marea Britanie, utilizarea fondului de rezervă este reglementată prin intermediul United Kingdom’s Contingency Fund Act 1974, iar nivelul acestuia este limitat la 2% din cheltuielile publice înregistrate în anul precedent. În Spania, sunt definite în mod explicit tipurile de cheltuieli care pot fi accesate din fondul de rezervă, printre care se numără cheltuielile de personal, serviciul datoriei, transferurile și cheltuielile de investiții; fondul de rezervă nu poate să depășească 2% din cheltuielile publice totale. De asemenea, și în alte țări europene există prevederi legislative privind utilizarea fondului de rezervă: în Suedia se stabilește anual o sumă fixă pentru cheltuielile care pot fi accesate din acest fond, în Danemarca există o lege care reglementează

accesarea fondului de rezervă. De altfel, în țările nordice (Danemarca, Suedia, Finlanda, Norvegia) sunt definite explicit tipurile de cheltuieli care pot fi angajate din acest fond, precum și condițiile privind raportarea ex-post către Parlament32.

Curtea de Conturi, în Raportul public aferent anului 2012, a constatat următoarele aspecte privind alocările din fondul de rezervă: inexistența unor criterii clare și formalizate de clasificare a cheltuielilor care au fost finanțate din fondul de rezervă bugetară, funcționarea necorespunzătoare a sistemelor de control intern, absența unui control din partea MFP pentru verificarea gradului de atingere a obiectivului final prevăzut în actul normativ prin care au fost alocate. De asemenea, s-a constatat că nu au existat modificări semnificative în desfășurarea procesului legislativ prin care se alocă fondurile, repartizarea și utilizarea acestor fonduri fiind realizate, la fel ca și în perioada anterioară prin lăsarea la latitudinea inițiatorilor de proiecte de hotărâri ale Guvernului a evaluării și încadrării cheltuielilor ce urmează a fi finanțate din aceste fonduri. Concluzia raportului Curții de Conturi este că „fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost creat, fapt ce a dat posibilitatea ca, în anumite situații, acest fond să poată fi utilizat și ca o modalitate de a suplimenta bugetele unor

ordonatori de credite, fără a fi nevoie ca alocările să fie cuprinse în buget și aprobate de Parlament”.

Prezentul raport studiază utilizarea fondului de rezervă la dispoziția Guvernului pe parcursul anului 2013, pe baza hotărârilor de Guvern publicate în Monitorul Oficial al României prin care

31 Ian Lienert (2010), „Role of the Legislature in Budget Processes”, Fiscal Affairs Department, International Monetary Fund. 32 OECD Journal on Budgeting Vol. 4 No. 3 (2004), The Legal Framework for Budget Systems – An International Comparison.

70