Raportul anual al Consiliului Fiscal

semnificativă, iar problema se menține precară, deficitului structural al sistemului public de pensii nu este înregistrându-se însă o rezolvată. Astfel, cheltuielile bugetare cu pensiile sunt ușoară îmbunătățire față nesustenabile în raport cu contribuţiile încasate, chiar dacă s-au de anul trecut. luat unele măsuri în vederea ameliorării acestei deficienţe pe termen mediu şi lung, cum ar fi cele prevăzute de noua lege a pensiilor (Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice). Comparativ cu anul 2012, cheltuielile cu pensiile s-au majorat cu 4,06% în 2013, însă ponderea în PIB a acestora s-a diminuat cu 0,3 pp, respectiv până la un nivel de 9,3%, în condițiile unui avans al PIB nominal de 7,12%. În ciuda progreselor înregistrate în anul 2013, pe termen mediu și lung există riscuri importante cu privire la sustenabilitatea bugetului de asigurări sociale de stat, iar oportunitatea unor eventuale majorări suplimentare de cheltuieli sau reduceri de contribuții trebuie analizată numai în contextul identificării unor soluții alternative de reducere a deficitului, în special prin lărgirea bazei de impozitare. Eficiența cheltuielilor de În ultimii zece ani, România s-a clasat pe primul loc între statele investiții publice în membre UE din perspectiva ponderii investițiilor publice atât în România este foarte PIB, cât şi în veniturile bugetare totale, dar calitatea scăzută. În acest context, infrastructurii ne plasează pe ultimul loc în cadrul aceluiași grup în anul 2013 a fost inițiat de țări, ceea ce demonstrează eficienţa scăzută a acestor un proces de reformă cu cheltuieli. privire la managementul Comparativ cu anul 2012, se poate aprecia că s-au făcut unele investițiilor publice. progrese în sensul creării cadrului legal asociat reformei managementului investiţiilor publice prin aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului (OUG) 88/2013 şi a normelor aferente care au în vedere o mai bună prioritizare a proiectelor de investiţii, dar obținerea beneficiilor scontate rămâne deocamdată un deziderat. Evaluarea rezultatelor trebuie să aibă în vedere obligatoriu o perioadă mai lungă, ori până în prezent efectele noului cadru legal nu s-au materializat, România aflându-se la început în ceea ce privește implementarea reformei în domeniul 16  managementului investițiilor publice şi adoptarea bunelor practici de la nivel european. Performanța slabă în Performanța României în termeni de absorbție a fondurilor UE domeniul atragerii rămâne în continuare scăzută, aceasta situându-se pe ultimul loc fondurilor europene, în rândul statelor membre UE, cu un grad al absorbției de doar concomitent cu riscul 36,9%, valoarea fiind însă cu 15,05 pp mai mare decât la sfârșitul dezangajării automate anului 2012. impun o îmbunătățire Performanța slabă în domeniul atragerii fondurilor europene, urgentă a absorbției concomitent cu riscul dezangajării automate (fondurile aferente fondurilor UE. alocărilor din perioada 2007-2013 pot fi atrase doar până la sfârșitul anului 2015) impun acțiuni hotărâte în sensul demarării procedurilor de atragere a fondurilor aferente noului exercițiu financiar simultan cu măsurile adoptate în vederea diminuării riscurilor de pierdere a sumelor alocate pentru perioada 2007-2013. Situația din acest moment ridică semne de întrebare în legătură cu atingerea țintelor privind absorbția de fonduri europene și în anul 2014. Având în vedere faptul că în perioada 2014-2015 se suprapun două exerciții financiare (2007-2013 și respectiv 2014-2020), România dispune de o oportunitate în plus de a realiza mai multe proiecte finanțate din fonduri UE. În bugetul iniţial pentru 2014 se intenţiona o creştere a ponderii absorbţiei fondurilor UE în total cheltuieli de investiţii, o abordare corectă şi binevenită în opinia Consiliului fiscal, însă, execuţia bugetară pe primele 6 luni arată până acum un eşec din acest punct de vedere. 17 Evaziunea fiscală continuă Conform calculelor Consiliului fiscal pe baza datelor furnizate de să fie foarte ridicată în Institutul Național de Statistică (INS), evaziunea fiscală continuă România. să aibă o dimensiune foarte ridicată în România, reprezentând 16,2% din PIB în anul 2013, în pofida intenției și măsurilor de reducere a acesteia cuprinse în ultimele iterații ale strategiei fiscal-bugetare. Dacă România ar colecta impozitele şi taxele pe care le are la maxim, ar avea venituri bugetare ca procent din PIB peste media europeană. Aproximativ 75% din evaziunea fiscală este generată la TVA (12,21% din PIB), în timp ce contribuțiile sociale contribuie cu circa 15% la evaziunea fiscală totală, în principal prin intermediul fenomenului de „muncă la negru” (salariaţi în economia subterană). La nivelul anului 2012, în România erau circa 1,57 milioane salariaţi, patroni și întreprinzători individuali neînregistrați „la negru", reprezentând aproximativ 27,7% din totalul salariaţilor, patronilor și întreprinzătorilor individuali din economie. Reforma sistemului de colectare a taxelor apare absolut necesară în contextul actual, caracterizat de o eficiență scăzută a sistemului de taxe și impozite, iar Consiliul fiscal apreciază că acest proces are într-adevăr potențialul de a genera spațiu fiscal pe termen mediu. Totuși, o abordare prudentă impune considerarea veniturilor bugetare suplimentare provenite din reducerea evaziunii fiscale doar ex post, după ce acestea s-au și materializat, mai ales în contextul în care ultimii ani nu au consemnat o diminuare semnificativă a acestui fenomen, ba dimpotrivă, pe anumite segmente s-au înregistrat creșteri. Riscurile la adresa Riscurile la adresa îndeplinirii țintelor fiscale (riscul asociat îndeplinirii țintelor fiscale modificării cadrului macroeconomic, riscurile la adresa sunt evaluate parțial și sustenabilității finanțelor publice, riscurile asociate plăților disparat în documentele efectuate de MFP în calitate de garant pentru garanțiile emise de programatice ale MFP. stat și riscurile generate de parteneriatele public-private - PPP) sunt evaluate parțial și disparat în documentele programatice ale MFP („Programul de Convergență 2013-2016”, „Raportul privind situația macroeconomică pentru anul 2014 și Proiecția acesteia pentru anii 2015-2017” și „Strategia fiscal bugetară pentru anul 2014-2016 actualizată”). 18 În acest context, o analiză cuprinzătoare și integrată a riscurilor fiscale apare drept necesară în vederea gestionării adecvate a acestora, precum și în scopul îmbunătățirii programării bugetare. Consiliul fiscal recomandă includerea riscurilor asociate modificării cadrului macroeconomic în SFB, eventual cu determinarea unor traiectorii alternative pentru agregatele bugetare în ipoteza unor scenarii diferite de evoluție macroeconomică, dar și a celor generate de dezvoltarea PPP, iar analiza tuturor riscurilor fiscale menționate ar trebui să fie completată de un set de măsuri menite a conduce la diminuarea acestora. 19  II. Evoluţii macroeconomice în anul 2013 Anul 2013 a reprezentat pentru economia României al treilea an consecutiv de creștere economică, produsul intern brut avansând cu 3,5% în termeni reali, dinamică semnificativ superioară nivelului de 0,6% atins în 2012. Cu toate acestea, PIB real mai are de recuperat încă 1,68% față de maximul atins în 2008, creșterea cumulată din ultimii 3 ani de circa 6,5% fiind inferioară scăderii abrupte din perioada 2009-2010. Comparativ cu prognozele inițiale avute în vedere la elaborarea proiectului de buget pe anul 2013, dar și cu prognozele din toamna anului 2013 ale Comisiei Europene și ale Comisiei Naționale de Prognoză, creșterea economică a fost mai mare cu aproximativ 1,9 pp, în principal datorită evoluţiilor favorabile din sectorul industriei, care a avut o contribuţie la formarea PIB de 2,2% şi celor din sectorul agriculturii (contribuţie la formarea PIB de 1,1%). Graficul 1: Evoluția prognozelor de creștere economică pentru anul 2013 4.5 4 3.5 3 2.5 2 1.5 1 0.5 0 CE FMI CNP BERD Sursa: CE, FMI, CNP, BERD Din punct de vedere al utilizării PIB, contribuția principală la creșterea economică înregistrată în 2013 a revenit exporturilor nete (+4,4 pp), deși prognozele inițiale aveau în vedere o majorare superioară a importurilor comparativ cu cea a exporturilor în condițiile revenirii anticipate a cererii interne. În realitate, cererea externă a reprezentat principalul factor care a susținut creșterea producției în anul 2013, exporturile avansând cu o rată remarcabilă de 13,5%, în timp ce importurile s-au majorat doar cu 2,4% pe fondul unei cereri interne încă slabe. Majorarea în 20 termeni reali a cheltuielilor de consum final ale populației (+1,3%) a contribuit cu 0,9 pp la creșterea PIB, în timp ce variația stocurilor a avut un aport negativ de -0,6 pp, contribuții negative revenind atât cheltuielilor totale de consum ale administrațiilor publice (-0,3 pp, corespunzătoare unei scăderi reale de 1,78%), cât și formării brute de capital fix (-0,9 pp), al cărei volum s-a redus cu 3,3%. Este de menționat faptul că la scăderea acestei componente, o contribuție semnificativă a avut-o reducerea consistentă a cheltuielilor de investiții publice, respectiv cu aproximativ 17% în termeni reali. Pe partea de ofertă, creșteri ale volumului de activitate s-au înregistrat în agricultură, silvicultură și pescuit (+23,4%) în condițiile unui efect de bază pozitiv determinat de condițiile meteo nefavorabile din 2012, industrie (+8%) susținută de cererea externă și de punerea în funcțiune a unor noi capacități de producție, dar și în tranzacții imobiliare (2%), informații și comunicații (1,8%), activități profesionale, științifice și tehnice (1,1%), în timp ce evoluții negative s-au înregistrat în sectoarele intermedieri financiare și asigurări (-5,6%), administrație publică și apărare, învățământ, sănătate și asistență socială (-1,1%), comerț cu ridicata și amănuntul, repararea autovehiculelor și motocicletelor, transport și depozitare, hoteluri și restaurante (-0,2%), activități de spectacole, respectiv reparații produse de uz casnic (-0,1%). Graficul 2: Contribuția componentelor PIB la creșterea economică 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 20 10 00 Export net -10 Variația stocurilor Formarea brută de capital fix Consumul guvernamental (individual+colectiv) Cheltuiala de consum final a gospodăriilor și IFSLSG Rata de creștere reală a PIB -20 Sursa: Eurostat, calcule Consiliul fiscal Rata medie a inflației s-a menținut în linie cu estimările avute la fundamentarea Strategiei fiscal-bugetare actualizate (SFBa) pentru perioada 2013-2015 (nivel mediu anual de 4,0%, comparativ cu o proiecție de 4,3%). Creșterea prețurilor din decembrie 2013 față de decembrie 2012 a fost de 1,55%, nivel semnificativ inferior celui prognozat în SFBa (3,5%). Diferența dintre 21 rata medie anuală a inflației și cea de la sfârșitul perioadei s-a datorat, în principal, manifestării unor șocuri favorabile de natura ofertei în a doua parte a anului 2013. Astfel, în prima jumătate a intervalului de timp analizat, inflația s-a situat la un nivel ridicat (inflația lunară calculată față de perioada corespunzătoare din 2012 a depășit 5%) ca urmare a creșterii prețurilor administrate de la începutul anului, precum și majorării unor accize în luna aprilie. Încetinirea ritmului de creștere a prețurilor din a doua jumătate a anului 2013 a fost favorizată de o producție agricolă foarte bună, precum și de reducerea TVA la produsele de panificație. Pe fondul scăderii ratei inflației, banca centrală a redus gradual dobânda de politică monetară începând cu trimestrul III din 2013 (de la 5,25% la 3,75%) creându-se astfel premisele redresării sustenabile a procesului de creditare, în condițiile în care dinamica creditului neguvernamental s-a menținut în teritoriu negativ în decursul perioadei analizate. Creșterea prețurilor la nivelul întregii economii, măsurată prin deflatorul PIB, s-a situat la un nivel de 3,5% în anul 2013, inferior celui considerat la fundamentarea SFBa pentru perioada 2013-2015, respectiv 4,1%. Totodată, deflatorul a variat semnificativ la nivelul componentelor PIB. Astfel, majorarea prețurilor aferente cheltuielilor de consum final al populației a fost de 4,6%, nivel superior inflației medii măsurate prin IPC, deflatorul cheltuielilor guvernamentale a consemnat o valoare de 106,4% ca urmare a recuperărilor salariale din domeniul bugetar, în timp ce prețurile investițiilor au rămas constante (deflatorul investițiilor a fost 100%), iar modificarea prețurilor produselor exportate a generat o contribuție negativă, situându-se la un nivel de -2,1%. Poziția externă a României a înregistrat o îmbunătățire semnificativă. Astfel, deficitul de cont s-a redus de la 4,44% din PIB în 2012, la 1,06% în 2013, în condițiile unei diminuări în termeni nominali a acestuia de aproximativ 74%, precum și a unei majorări a PIB cu aproximativ 8,1%, considerând valori exprimate în euro. Reducerea deficitului de cont curent de la 5.843 mil. euro la 1.506 mil. euro s-a datorat, în principal, reducerii deficitului balanței comerciale cu aproximativ 4.000 mil. euro față de anul 2012. De asemenea, la îmbunătățirea poziției externe au contribuit majorarea excedentului balanței serviciilor (+1.458 mil. euro) și a balanței transferurilor (+287 mil. euro). O contribuție negativă la modificarea soldului contului curent a avut creșterea deficitului balanței veniturilor cu 1.363 mil. euro față de anul 2012. Este de remarcat evoluția exporturilor de bunuri care au crescut în termeni nominali cu aproximativ 10% (4.493 mil. euro), majorarea acestora fiind susținută atât de anul agricol foarte bun, cât și de extinderea capacităților de producție din industrie, în condițiile revenirii graduale a economiei UE, principalul partener comercial al României. Totodată, importurile au crescut doar cu 1%, considerând valori exprimate în euro, pe fondul unei cereri interne slabe și a unei scăderi medii a prețurilor acestora cu aproximativ 1,4% față de anul anterior. 22 Analizând evoluția modificărilor soldului contului curent al balanței de plăți din perspectiva exprimării acestuia ca diferență între rata de economisire și cea de investire, se poate observa faptul că diminuarea cu 3,4 pp din PIB înregistrată pe parcursul anului trecut a provenit, în principal, din reducerea cu 3,1 pp a ratei de investire - până la un nivel de 22,9% din PIB în 2013, în timp ce majorarea nivelului economisirii a avut o contribuție pozitivă de doar 0,3 pp. De altfel, ajustarea deficitului contului curent cu 10,5 pp din PIB în perioada 2008-2013 s-a realizat prin reducerea investițiilor cu 8,3 pp din PIB, în timp ce economisirea națională a avansat în același interval cu doar 2,2 pp din PIB. O dinamică pozitivă au înregistrat și investițiile străine directe care s-au majorat cu 26,8% față de anul 2012, valoarea acestora totalizând 2.713 mil. euro. Astfel, se poate observa faptul că în 2013 investițiile străine directe au finanțat integral deficitul de cont curent. Deși nivelul at