Raportul anual al Consiliului Fiscal

scadențele mai îndelungate, iar pe de altă parte sumele atrase de pe piețele externe au cunoscut o majorare importantă din dorința de diversificare a surselor de finanțare.

În ceea ce privește structura pe scadențe a titlurilor de stat nou emise în 2014, trendul de atragere de resurse pe termene mai îndelungate inițiat în anul precedent a continuat. Astfel, certificatele de trezorerie cu scadenţe de până la 1 an însumau în 2014 doar 11% din valoarea împrumuturilor noi, în timp ce ponderea finanțării pe perioade mai lungi a avansat semnificativ față de perioada 2009-2012, obligațiunile pe termen mai mare de 1 an cumulând 89% din valoarea împrumuturilor noi. În aceste condiții, maturitatea medie reziduală a titlurilor de stat nou emise pe piața internă a crescut în 2014 comparativ cu 2013 (la 4,39 ani de la 3,52 ani). Creșterea ponderii finanțării statului pe termene mai lungi a fost favorizată atât de randamentele în scădere, lichiditatea excedentară de pe piețele financiare precum și de îmbunătățirea percepției de risc asociată României.

Structura pe valute relevă o ușoară creștere a ponderii aferentă împrumuturilor în monedă națională la 45,05% în 2014 de la 44,3% în 2013, în timp ce finanțările în euro au înregistrat o ușoară diminuare la 45% din total în 2014 de la aproximativ 46,2% în 2013, intenția declarată pentru perioada următoare a Ministerului Finanțelor Publice fiind de altfel de majorare a sumelor în monedă națională atrase de pe piața internă. Împrumuturile contractate de stat de pe piața americană au determinat creșterea ponderii finanțărilor în dolari de la 6,5% în 2013 la 8,8% în 2014, în condițiile materializării intenției de diversificare a surselor de finanțare a datoriei publice.

Evoluția datoriei publice în anii următori, din perspectiva exprimării acesteia ca procent în PIB poate fi previzionată pornind de la următoarea relaţie, derivată din identitatea bugetară:

                                𝒅𝒕               𝒅𝒕−𝟏 𝒑𝒃𝒕
                                   = (𝟏 + 𝝀𝒕 ) ×      +    + 𝒔𝒇𝒂𝒕
                                𝒚𝒕               𝒚𝒕−𝟏   𝒚𝒕

unde 𝑑𝑡 este stocul datoriei publice în momentul t, 𝑦𝑡 desemnează PIB-ul nominal la momentul t, 𝑝𝑏𝑡 – reprezintă deficitul primar al perioadei t, 𝑠𝑓𝑎𝑡 - ajustările stoc-flux în perioada t, iar 1 + 𝑖𝑡 1 + 𝜆𝑡 = (1 + 𝜋𝑡 ) ∗ (1 + 𝛾𝑡 )

unde 𝛾𝑡 - rata de creștere a PIB-ului real în perioada t , 𝑖𝑡 - rata dobânzii la momentul t, iar 𝜋𝑡 - inflaţia în perioada t.

În esență, relația ne arată faptul că ponderea datoriei publice în PIB la momentul t depinde de ponderea din perioada precedentă ajustată cu diferența dintre rata reală a dobânzii și creșterea economică, la care se adaugă deficitul primar al bugetului general consolidat exprimat ca procent din PIB. În condițiile unei rate de creștere economică superioară ratei reale a dobânzii

83