Raportul anual al Consiliului Fiscal

Consiliului fiscal, traiectoria decalajului de producție a fost revizuită doar marginal de către CE, în sensul unui decalaj de cerere agregată în perioada 2013-2015 mai redus cu circa 0,2 pp față de estimările anterioare, ceea ce implică o contribuție de sub 0,1 pp în ceea ce privește reevaluarea deficitului structural în această perioadă.

În perioada 2009-2014, deficitul bugetar structural s-a redus de la 8,8% din PIB la 0,2%, ritmul mediu de ajustare de 1,72 pp pe an fiind unul foarte rapid (vezi Graficul 4); în același timp trebuie avut în vedere și faptul că nivelul de pornire a fost unul ridicat, care a impus adoptarea rapidă a unor măsuri decisive pentru asigurarea sustenabilității politicii fiscale. Este de menționat faptul că această ajustare s-a făcut preponderent în anii 2010 și 2011 când deficitul bugetar structural s-a redus în medie cu 2,9 pp anual, consolidarea fiscală fiind realizată, în principal pe partea de cheltuieli prin intermediul reformelor în domeniul salarizării personalului bugetar, al sistemului public de pensii și al programării bugetare. Totodată, pe partea de venituri, cea mai importantă măsură a fost reprezentată de majorarea cotei standard de TVA de la 19% la 24% începând cu iulie 2010.

În schimb, în anul 2015 conduita politicii fiscale a fost stimulativă, impulsul fiscal fiind pozitiv, însumând 0,5 pp din PIB, fără însă a depăși limitele impuse de respectarea OTM. În perioada 2016-2017, politica fiscală își amplifică caracterul expansionist, impulsul fiscal fiind de circa 2,2% din PIB în anul 2016 și circa 0,6% din PIB în anul 2017, chiar dacă acest lucru implică depășirea cu mai mult de 2 pp din PIB a nivelului de deficit structural permis de OTM. În plus, în anul 2017 proiecțiile CE indică și reintrarea în procedura de deficit excesiv, în contextul plasării deficitului efectiv peste nivelul de 3% din PIB. Trebuie menționat că proiecția MFP inclusă în Programul de convergență 2016-2019 diferă de cea a CE, anticipându-se deficite ușor sub pragul de 3% din PIB pentru perioada 2016-2017, fără a fi însă detaliate și măsurile care contribuie la un deficit de 2,9% din PIB în anul 2017 în condițiile aplicării ultimei etape de reducere a taxelor prevăzută în noul Cod Fiscal.

România a practicat în perioada 2006-2014 o politică fiscală puternic prociclică, stimulând intens, dar inutil şi contraproductiv economia în perioadele de expansiune (2006-2008) și frânând în perioadele în care aceasta a operat sub potențial (2010-2014), contribuind la amplificarea fluctuațiilor ciclului economic și la accentuarea dezechilibrelor acumulate în economie (vezi Graficul 4). Practic, prociclicitatea politicii fiscal-bugetare din perioada de ascensiune economică pre-criză, a epuizat spaţiul fiscal necesar pentru stimularea economiei în perioada de recesiune care a urmat, necesitatea reducerii deficitului bugetar în perioada crizei (în primul rând din cauza constrângerilor de finanţare) conducând astfel, în mod inevitabil, la menţinerea caracterului prociclic al politicii fiscal-bugetare. Astfel, acţiunea automată, benefică şi stabilizatoare a deficitului ciclic (stabilizatorii automaţi) a fost anulată de politica discreţionară prociclică.

39