Raportul anual al Consiliului fiscal

În perioada 2009-2015, deficitul bugetar structural s-a redus de la circa 9% din PIB la 0,2%, ritmul mediu de ajustare de aproximativ 1,7 pp pe an până în 2014 fiind unul foarte rapid; în același timp trebuie avut în vedere și faptul că nivelul de pornire a fost unul ridicat şi a impus adoptarea rapidă a unor măsuri decisive pentru asigurarea sustenabilității politicii fiscale. Este de menționat faptul că această ajustare s-a făcut preponderent în anii 2010 și 2011 când deficitul bugetar structural s-a redus în medie cu peste 3 pp anual, consolidarea fiscală fiind realizată, în principal pe partea de cheltuieli prin intermediul reformelor în domeniul salarizării personalului bugetar, al sistemului public de pensii și al programării bugetare. Totodată, pe partea de venituri, cea mai importantă măsură a fost reprezentată de majorarea cotei standard de TVA de la 19% la 24% începând cu iulie 2010.

Procesul de consolidare fiscală derulat pe perioada 2010-2015 a fost inversat parțial și de o manieră abruptă începând cu anul 2016 ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod Fiscal care a presupus o amplă relaxare fiscală concomitent cu legiferarea simultană a unor majorări importante de cheltuieli, în special a celor cu salariile și pensiile, această evoluție fiind în flagrantă contradicție cu principiile și regulile fiscale instituite de LRFB, precum și cu tratatele de guvernanță fiscală la nivel european al căror semnatar România este.

Astfel, în perioada 2016-2017 conduita politicii fiscale a devenit expansionistă, impulsul fiscal fiind puternic pozitiv, însumând 3,1 pp din PIB, depăşindu-se semnificativ limitele impuse de respectarea OTM. În perioada 2018-2019, politica fiscală își va menține caracterul expansionist, impulsul fiscal fiind prognozat la circa 0,7% din PIB atât în anul 2018, cât și în anul 2019, chiar dacă acest lucru implică depășirea cu mai mult de 3 pp din PIB a nivelului de deficit structural permis de OTM. Trebuie menționat și faptul că proiecția MFP inclusă în Programul de convergență 2018-2021 diferă semnificativ de cea a CE, anticipându-se un deficit structural de 3,3% pentru anul în curs și de 2,8% din PIB pentru anul 2019. Aceste diferențe apar atât ca urmare a estimărilor diferite privind deficitul bugetar efectiv, dar și ca urmare a unui decalaj de producție mai redus în proiecția MFP.

În continuare, menținerea caracterului expansionist al politicii fiscale inițiat în anul 2016 și continuat în perioada 2017-2018, în condiţiile unui decalaj de producție pozitiv începând cu 2017, nu face decât să contribuie la menținerea caracterului prociclic al politicii fiscale și la vulnerabilizarea poziției finanțelor publice în fața manifestării unor șocuri, nefiind deloc exclusă necesitatea unor corecții în perioade economice dificile. Mai mult, având în vedere și plasarea nivelului datoriei publice la finele anului 2017 la un nivel semnificativ mai ridicat față de anul 2008, respectiv 35% din PIB comparativ cu 12,4%, este dificil de imaginat existența unui spațiu fiscal pentru stimularea economiei în perioadele de recesiune, existând chiar riscuri și la adresa sustenabilității datoriei publice. De asemenea, o astfel de politică este în flagrantă contradicție cu regulile instituite de TSCG precum și de către LRFB, renunţându-se la menţinerea ţintei de

44