Raportul anual al Consiliului Fiscal

investițiilor importante dovedindu-se a fi destul de limitată. Desele modificări publice și apreciază că s-au ale politicii fiscale, neaplicarea în mod sistematic a instrumentelor făcut unele progrese în acest de evaluare a impactului reglementărilor, o slabă planificare domeniu. strategică în domeniul investițiilor, întârzierile sau chiar reversarea reformelor sectorului public (în principal anularea reformei privind guvernanța corporativă în companiile de stat) reprezintă reale impedimente pentru creșterea investițiilor semnificative pe termen mediu și lung. În anul 2018 datoria publică a Datoria publică, determinată potrivit metodologiei ESA 2010 și înregistrat o reducere minoră ca măsurată ca pondere în PIB, a înregistrat o scădere de mici procent în PIB, în principal pe dimensiuni de la 35,2% în 2017 la 35%. Această evoluție a fost seama efectului creșterii sprijinită de creșterea economică reală (-1,4 pp) și de rata reală a economice și a ratei reale de dobânzii (-0,8 pp) care a înregistrat o valoare negativă, în timp ce 13 dobândă negative care au deficitul primar (+1,8 pp) și ajustarea stoc-flux (+0,2 pp) au contribuit compensat impactul la majorarea ponderii datoriei publice în PIB. În perioada 2019-2022, nefavorabil al deficitului potrivit scenariului de bază, datoria publică este preconizată a bugetar ridicat. Conform avansa gradual până la un nivel de 42,1% din PIB, iar în condițiile prognozelor CE, în viitor este de manifestării unor scenarii nefavorabile privind creșterea economică așteptat ca datoria publică să se și evoluția ratei dobânzii, gradul de îndatorare ar putea ajunge la înscrie pe o traiectorie 44,9% (valoare situată în proximitatea primului prag de atenție de ascendentă. 45%, prevăzut în LRFB). Prognoza se bazează pe proiecțiile CE privind creșterea economică și deficitul bugetar care sunt mult mai nefavorabile decât estimările din Programul de Convergență 2019- 2022. Dacă sunt utilizate acestea din urmă, în scenariul de bază datoria publică se diminuează treptat până la nivelul de 34,5% din PIB în anul 2022. Absorbția fondurilor europene, Programul de finanțare 2014-2020 a fost caracterizat de un start lent considerând exclusiv fondurile la nivelul UE din cauza cadrului legislativ definitivat cu întârziere de structurale și de coeziune, este autoritățile europene, aspect care este de natură să afecteze mai una modestă, înregistrându-se ales țările cărora le lipsește experiența și capacitatea administrativă o rată de 20,5% la nivelul lunii pentru a recupera întârzierile. Performanța României în termeni de martie 2019 care plasează absorbție a fondurilor europene alocate prin cadrul financiar România pe penultimul loc între multianual 2014-2020, considerând exclusiv fondurile structurale și NSM ECE. Față de media UE, de coeziune, este una modestă conform datelor disponibile la România are un decalaj nivelul lunii martie 2019. Astfel, în pofida unui avans de 11,2 pp față nefavorabil de peste 5 pp, care de luna aprilie 2018, România se situează împreună cu Slovenia pe s-a accentuat treptat până la penultimul loc în rândul noilor state membre UE din Europa Centrală finalul anului 2018. și de Est (NSM ECE) cu o rată de absorbție de 20,5%, depășind doar Îmbunătățirea gradului de Croația (18,4%), în timp ce Ungaria, Estonia și Lituania au înregistrat absorbție a fondurilor europene rate de absorbție mai mari sau egale cu 30%. În raport cu media UE, necesită implementarea se consemnează existența unui decalaj nefavorabil încă din anul recomandărilor specifice 2016, acesta accentuându-se treptat până la 5,8 pp la finalul anului adresate României de către CE și 2018. Absorbția fondurilor UE constituie un obiectiv de interes a măsurilor de reformă a național și o soluție pentru stimularea economiei, însă administrației publice. operaționalizarea proiectelor continuă să înregistreze întârzieri în mai multe sectoare, fiind necesară punerea în aplicare a recomandărilor specifice adresate României de către CE și a măsurilor de reformă a administrației publice. Modul de construire a bugetului Modul de construire a bugetului pe anul 2019 și a cadrului pe termen pe anul 2019 și a cadrului pe mediu asociat acestuia reprezintă, ca și în cazul bugetului pe anul termen mediu asociat acestuia trecut, o abatere deliberată și de amploare de la toate regulile fiscale reprezintă, ca și în cazul instituite atât de legislația națională, cât și de tratatele europene bugetului pe anul trecut, o semnate de România, consfințind un derapaj de proporții și în lărgire 14  abatere deliberată și de de la exigențele brațului preventiv al Pactului de Stabilitate și amploare de la toate regulile Creștere (PSC). Cu toate că România face obiectul unei a doua fiscale instituite atât de proceduri de deviație excesivă de la OTM, care recomanda pentru legislația națională, cât și de anul 2019 o ajustare structurală de cel puțin 1 pp din PIB, conform tratatele europene semnate de Programului de Convergență 2019-2022 se estimează pentru anul în România. curs un deficit structural în lărgire cu 0,12 pp din PIB comparativ cu anul anterior. Astfel, convergența către OTM este preconizată a începe din anul 2021, însă fără a fi specificate precis măsurile care vor conduce la acest rezultat. Balanța riscurilor privind ținta În opinia sa asupra Proiectului de buget, Consiliul fiscal identifica o propusă pentru deficitul probabilitate ridicată de apariție a unui decalaj negativ de venituri, bugetar este înclinată pe partea având drept sursă, pe de o parte, o estimare optimistă privind negativă. Riscul de reintrare a dimensiunea ritmului de creștere a PIB, iar pe de altă parte, țării în procedura de deficit supraevaluarea veniturilor din TVA și includerea ex-ante a unor excesiv apare drept semnificativ venituri ca rezultat al măsurilor suplimentare de îmbunătățire a în ipoteza menținerii politicilor colectării (rezultând o supraestimare de circa 5 mld. lei a încasărilor actuale. estimate din TVA). Mai mult, Consiliul fiscal a identificat la acel moment și o subevaluare a cheltuielilor cu bunuri și servicii și a celor cu dobânzi cuprinse în buget cu cel puțin 3 mld. lei, considerând execuția acestora raportat la anul precedent. Având în vedere execuția bugetară din primele 4 luni ale anului curent, Consiliul fiscal apreciază drept ridicate riscurile nerealizării veniturilor programate din TVA precum și ale depășirii semnificative a sumelor cuprinse în proiectul de buget pentru cheltuielile de asistență socială, de personal și dobânzi. În plus Consiliul fiscal a identificat riscuri asociate adoptării intempestive a unor măsuri fiscale prin OUG nr.114/2018 (precum introducerea taxei pe activele bancare și taxarea suplimentară din sectoarele energetic și comunicații) cu impact negativ asupra evoluției economiei. În contextul menținerii parametrilor actuali ai politicii fiscal-bugetare, balanța riscurilor pentru anul 2019 apare drept semnificativ înclinată în sensul depășirii plafonul de 3% pentru deficitul bugetar, necesitând adoptarea unor măsuri corective de natura veniturilor ori a cheltuielilor, în vederea evitării intrării în procedura de deficit excesiv (PDE). 2 Prognoza de primăvară 2019 a CE prevede o adâncire a acestuia de 0,4 pp din PIB. 15  II. Evoluții macroeconomice în anul 2018 În anul 2018 economia României a continuat să evolueze pe un trend ascendent, însă s-a consemnat o încetinire semnificativă a ritmului de creștere economică, PIB avansând cu 4,1% în termeni reali față de creșterea de 7% înregistrată în anul 2017. Astfel, după o perioadă de creșteri succesive începând cu anul 2011, nivelul PIB real din anul 2018 este mai mare cu 22,7% față de cel înregistrat în anul 2008 când se consemnase valoarea maximă din perioada ante-criză. Traiectoria economiei românești se înscrie în tendințele constatate la nivelul întregii UE unde anul 2018 a marcat un avans moderat al activității economice pe fondul unei încetiniri pronunțate în cea de a doua jumătate a anului. Această evoluție a fost cauzată atât de factori externi, dintre care se pot menționa incertitudinile referitoare la comerțul internațional (mai ales în contextul tensiunilor dintre China și SUA) și declinul global al activității de producție, dar și de factori interni referitori la perturbarea producției de mașini, apariția tensiunilor sociale și incertitudini privind politica fiscală a unor state membre UE3. Graficul 1: Evoluția prognozelor de creștere economică pentru anul 2018 6,5 6 5,5 5 4,5 4 3,5 3 2,5 iarna 2017 primăvara toamna 2017 iarna 2018 primăvara toamna 2018 efectiv 2017 2018 CE FMI CNSP BERD Sursa: CE, Fondul Monetar Internațional (FMI), CNSP, Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) Analizând Graficul 1, se observă că prognozele inițiale ale CE, FMI și BERD vizau o creștere economică moderată a României pe parcursul anului 2018. Ulterior, pe fondul avansului puternic al PIB în 2017, prognozele au fost revizuite în sens ascendent însă, pe măsură ce rezultatele primelor trimestre ale anului 2018 au arătat o încetinire pronunțată a ritmului de creștere economică, s-a procedat la 3 Conform prognozei de iarnă 2019 a Comisiei Europene. 16 reajustarea prognozelor pe un palier inferior. Astfel, rata efectivă de creștere a PIB s-a situat deasupra proiecțiilor de la începutul anului 2017, dar nu a reușit să se ridice la înălțimea estimărilor mai optimiste de la începutul anului 2018. Pe de altă parte, prognozele CNSP s-au remarcat printr-un ecart pozitiv semnificativ în raport cu cele ale CE, FMI și BERD, fiind în medie mai optimiste cu circa 1,5 pp. Astfel, comparativ cu prognoza inițială a CNSP de 5,5%, care a fost avută în vedere la elaborarea proiectului de buget pe anul 2018, creșterea economică efectiv înregistrată a fost mai redusă cu 1,4 pp, existând astfel premisele unor dificultăți în respectarea parametrilor planificați ai execuției bugetare. Cu toate acestea, subdimensionarea semnificativă a deflatorului PIB (care a avut o valoare de 5,9% față de proiecția de 2,1%) a creat posibilitatea ca variabilele nominale ale cadrului macroeconomic (relevante din perspectiva veniturilor fiscale cu excepția accizelor) să poată acomoda, cel puțin parțial, supraestimarea ratei de creștere a PIB real. Din punct de vedere al utilizării PIB (vezi Graficul 2), contribuția principală la creșterea economică înregistrată în anul 2018 a continuat să revină cheltuielilor de consum final ale populației care au reprezentat 3,3 pp din totalul creșterii de 4,1%. Trebuie însă menționat că această contribuție este mult mai redusă comparativ cu cea din anul anterior (+6,3 pp), pe fondul încetinirii semnificative a ritmului de creștere al consumului privat în termeni reali de la 10% în 2017, la doar 5,2% în 2018. În mod surprinzător, cel de al doilea factor important al creșterii economice a fost variația stocurilor cu o contribuție de 2,9 pp la avansul PIB real. Având însă în vedere experiența anilor anteriori, există posibilitatea ca ulterior să survină revizuiri care să atribuie o parte a acestei contribuții altor componente ale cererii agregate. Tot un impact pozitiv, dar de anvergură mai redusă, a fost exercitat de consumul guvernamental care a avut o contribuție de 0,3 pp la creșterea PIB, în condițiile unui avans real de 1,8% față de anul precedent. Pe de altă parte, exportul net a avut o contribuție negativă importantă la creșterea economică (-1,7 pp) pe fondul unei dinamici mult mai accentuate a importurilor (creștere reală de 9,1%) față de exporturi (creștere reală de 5,4%). Totodată, trebuie menționat că ambele componente au suferit o încetinire semnificativă față de anul 2017 când fuseseră înregistrate ritmuri de creștere cu două cifre. Nu în ultimul rând, și formarea brută de capital fix a avut un impact negativ asupra creșterii economice (-0,7 pp) pe fondul unei reduceri în termeni reali cu 3,2% față de anul precedent. Astfel, revenirea investițiilor pe un trend ascendent după scăderea din anul 2016 a fost de scurtă durată, deși ar fi fost de așteptat ca investițiile să se continue să se îmbunătățească pe fondul înregistrării de progrese în implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene. Pe partea de ofertă, creșterea PIB a fost susținută de aproape toate ramurile economiei naționale 4, contribuțiile cele mai importante fiind aduse de: industrie (+1 pp), acest sector având și ponderea cea mai ridicată în formarea PIB (23,6%), urmată de comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor; transport și depozitare; hoteluri și restaurante (+0,7 pp) cu o pondere în formarea PIB de 18,3%, de sectorul activităților profesionale, științifice și tehnice; activităților de servicii administrative și activităților de servicii suport (+0,4 pp) cu o pondere în formarea PIB de 7,3%, de sectorul informații și comunicații (+0,4 pp) cu o pondere în formarea PIB de 5,2%, respectiv de sectorul agricultură, silvicultură și pescuit (+0,4 pp) cu o pondere în formarea PIB de 4,3%. Celelalte 4 Conform comunicatului de presă al INS din data de 8 aprilie 2019. 17 ramuri au avut contribuții de cel mult 0,2 pp la creșterea PIB, iar singurul sector care a avut o contribuție negativă la creșterea economică a fost cel al construcțiilor (-0,3 pp), în condițiile unei ponderi de 5,4% în formarea PIB. Pe ansamblu, valoarea adăugată brută la nivelul întregii economii a avut o contribuție de 3,1 pp la creșterea economică, diferența de 1 pp fiind reprezentată de impactul impozitelor nete pe produs. Comparativ cu anul 2017, se constată o structură foarte asemănătoare a aportului ramurilor economiei naționale la creșterea PIB, topul sectoarelor cu cele mai mari contribuții, precum și ponderea acestora în formarea PIB înregistrând modificări de dimensiuni reduse. Totodată, construcțiile rămân singurul sector cu o contribuție negativă și în anul 2018, impactul nefavorabil fiind însă mai accentuat în comparație cu anul precedent. Graficul 2: Contribuția componentelor PIB la creșterea economică 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 7,0 6,0 5,0 4,0 3,0 2,0 1,0 0,0 -1,0 -2,0 -3,0 Export net Variația stocurilor Formarea brută de capital fix Consumul guvernamental (individual+colectiv) Cheltuiala de consum final a gospodăriilor și IFSLSG Rata de creștere reală a PIB Sursa: Eurostat, calcule Consiliul fiscal După ce anul 2017 a consemnat o creștere aproape neîntreruptă a ratei inflației, nivelul de 3,3% înregistrat în luna decembrie situându-se în proximitatea limitei superioare a intervalului de variație (1,5% - 3,5%), anul 2018 a debutat cu o creștere abruptă a inflației care a depășit limita de 3,5% încă din luna ianuarie. Evoluția crescătoare a indicatorului a continuat pe parcursul primei părți a anului, fiind atins nivelul maxim de 5,4%5 în luna mai, însă inflația a încetinit în cea de a doua jumătate a anului, iar în trimestrul al patrulea a înregistrat o scădere pronunțată, coborând până la valoarea de 3,3% în luna decembrie, aceasta reprezentând și nivelul minim consemnat în 2018 6 . Astfel, atât rata inflației înregistrată la finalul anului, cât și inflația medie anuală de 4.6% au depășit valorile de 2,6%, respectiv 3,1% luate în calcul