Raportul anual al Consiliului Fiscal

al sistemului public de pensii și al programării bugetare, iar pe partea de venituri, prin majorarea cotei standard de TVA de la 19% la 24% începând cu iulie 2010.

Procesul de consolidare fiscală derulat pe perioada 2010-2015 a fost inversat parțial și de o manieră abruptă începând cu anul 2016 ca urmare a intrării în vigoare a noului Cod Fiscal care a condus la o amplă relaxare fiscală concomitent cu legiferarea simultană a unor majorări importante de cheltuieli, în special a celor cu salarii și pensii, această evoluție fiind în flagrantă contradicție cu principiile și regulile fiscale instituite de LRFB, precum și cu tratatele de guvernanță fiscală la nivel european la care România a aderat. Astfel, în perioada 2016-2019 conduita politicii fiscale a devenit expansionistă, impulsul fiscal fiind puternic pozitiv, însumând 3,9 pp din PIB, depășind semnificativ limitele impuse de respectarea OTM în condițiile în care din anul 2017 România a fost plasată în brațul preventiv42 a PSC. Mai mult, deși CE a recomandat la finele lunii noiembrie 2018 o ajustare anuală de 1% din PIB în anul 2019 și de 0,75% din PIB în anul 2020, prin parametrii bugetului inițial pe anul 2019, România s-a abătut substanțial de la regulile fiscale existente la nivelul UE transpuse și în LRFB, mecanismul automat de corectare a acestor abateri prevăzut în legislația națională și europeană nefiind funcțional.

Menținerea caracterului expansionist al politicii fiscale inițiat în anul 2016 și continuat în perioada 2017-2019, în condiţiile unei deviații PIB pozitive începând cu anul 2017, a accentuat caracterul prociclic al politicii fiscale și vulnerabilitatea poziției finanțelor publice în fața manifestării unor șocuri, necesitatea unor corecții în perioade economice dificile fiind imperativă.

Mai mult, având în vedere și plasarea nivelului datoriei publice la finele anului 2019 la un nivel semnificativ mai ridicat față de anul 2008 (conform metodologiei ESA2010 de 35,2% din PIB43 comparativ cu 12,4%), precum și estimările CE privind plasarea pe un trend accelerat44 a evoluției datoriei publice în perioada următoare și a unui risc aferent datoriei publice pe termen mediu a României la un nivel „înalt” (în înrăutățire de la „mediu” în anul 2018), se evidențiază riscuri majore și la adresa sustenabilității datoriei publice.

De notat că practicarea în perioada 2016-2019 a unei politici cu caracter pronunțat expansionist, cu eludarea regulilor instituite de TSCG și LRFB, și care a implicat renunțarea la ținta de deficit structural, a determinat CE să mențină decizia de plasare a României în PDE chiar și în contextul manifestării pandemiei COVID-19 pe considerentul că încălcarea regulilor fiscale europene, fiind anterioară pandemiei, nu se datorează acesteia.

42 În 2017 România a devenit prima țară din UE supusă Procedurii de deviație semnificativă de la OTM (PDS), aceasta fiind reînnoită în anii 2018-2019. Recomandărilor CE privind ajustarea structurală nu li s-a dat curs în mod deliberat în toți acești ani. 43 Conform metodologiei naționale, ponderea în PIB a datoriei publice a fost de 42,6%. 44 „Raportul privind monitorizarea sustenabilității datoriei publice pe anul 2019” (publicat de CE în februarie 2020), arată, că în lipsa unor măsuri de corecție, datoria publică a României ar ajunge la 62,3% din PIB în 2025, și la 91,2% din PIB în 2030; aceste evaluări privesc situația anterioară izbucnirii pandemiei, fiind consistente cu efectul aplicării Legii pensiilor în septembrie 2020. 45