Raportul anual al Consiliului Fiscal

principal deviației semnificative a deficitului bugetar față de ținta propusă în bugetul inițial (cu 1,36 pp din PIB).

Rezultatele execuției bugetare pe anul 2019 au determinat ca, în 4 martie 2020, CE să notifice România privind declanșarea Procedurii de deficit excesiv (PDE), impunând corectarea deficitului bugetar efectiv (ESA2010), conform unui calendar de ajustare cu următoarele obiective: 3,6% din PIB în 2020, 3,4% din PIB în 2021 și 2,8% din PIB în 2022, corespunzând unor rate de creștere nominală a cheltuielilor publice primare nete de 8,2% în 2020, 5,5% în 2021 și 5,5% în 2022, respectiv unei ajustări structurale anuale de 0,5% din PIB în 2020, 0,8% din PIB în 2021 și 0,8% din PIB în 2022, pentru a pune capăt situației de deficit excesiv până cel târziu în anul 2022. De asemenea, CE recomanda susținerea consolidării fiscale prin reforme structurale, în conformitate cu recomandările adresate României în contextul semestrului european și în cadrul Procedurii de dezechilibre macroeconomice. Termenul limită pentru ca România să ia măsuri efective, în conformitate cu art. 3 alin. (4a) din Regulamentul (CE) nr. 1467/97, să raporteze în detaliu strategia de consolidare prevăzută pentru atingerea țintelor a fost stabilit la data de 15 septembrie 2020.

De remarcat că, în contextul declarării pandemiei COVID-19, din luna martie regulile fiscale la nivel european fiind suspendate pentru a lăsa să funcționeze stabilizatorii automați și să permită luarea de măsuri pentru oprirea și combaterea efectelor economice ale pandemiei, CE a transmis MFP în data de 6 aprilie 2020 o adresă de confirmare a lansării PDE în virtutea faptului că încălcările de reguli fiscale europene – transpuse de LRFB și la nivel național – sunt anterioare pandemiei, nefiind determinate de aceasta. Astfel, se menține termenul limită de raportare la 15 septembrie 2020, cu mențiunea că, în evaluarea acțiunilor eficiente ca răspuns la Recomandarea CE, se va ține cont de impactul economic și fiscal al pandemiei COVID-19 și de implicațiile activării clauzei de derogare din Pactul de stabilitate și creștere (PSC).

România a practicat în perioada 2006-2015 o politică fiscală puternic prociclică, stimulând intens, dar inutil şi contraproductiv economia în perioadele de expansiune (2006-2008) și frânând în perioadele în care aceasta a operat sub potențial (2010-2015), contribuind la amplificarea fluctuațiilor ciclului economic și la accentuarea dezechilibrelor acumulate în economie (vezi Graficul 4). Practic, prociclicitatea politicii fiscal-bugetare din perioada de ascensiune economică pre-criză, a epuizat spaţiul fiscal necesar pentru stimularea economiei în perioada de recesiune care a urmat, necesitatea reducerii deficitului bugetar în perioada crizei (în primul rând din cauza constrângerilor de finanţare) conducând astfel, în mod inevitabil, la menţinerea caracterului prociclic al politicii fiscal-bugetare. Astfel, acţiunea automată, benefică şi stabilizatoare a deficitului ciclic (stabilizatorii automaţi) a fost amputată sever de politica discreţionară prociclică. În perioada 2010-2015, deficitul bugetar structural s-a redus de la circa 9,1% din PIB în 2009 la 0,4%, cu un ritm mediu de ajustare foarte rapid, de 1,45 pp pe an. Deoarece nivelul de pornire a fost unul ridicat, s-a impus adoptarea rapidă a unor măsuri decisive pentru

asigurarea sustenabilității politicii fiscale, ajustarea făcându-se preponderent în anii 2010 și 2011 când deficitul bugetar structural s-a redus în medie cu 2,9 pp anual, consolidarea fiscală fiind realizată, în principal pe partea de cheltuieli prin intermediul reformelor în domeniul salarizării personalului bugetar,

44