Raportul anual al Consiliului Fiscal

e a PIB real. Pe latura cererii (vezi Graficul 2), contribuția principală la creșterea economică de 4,1% înregistrată în anul 2019 a revenit cheltuielilor de consum final ale populației și formării brute de capital fix, cele două componente având un impact pozitiv de 3,8 pp fiecare asupra avansului economic. Dacă cheltuielile de consum ale populației au reprezentat principalul motor al creșterii în majoritatea anilor anteriori (aflate însă pe un trend descendent după contribuții de 6,3 pp în 2017, respectiv de 4,6 pp în 2018), este de remarcat revirimentul semnificativ al formării brute de capital fix după ce avusese o contribuție negativă (-0,3 pp) la creșterea economică din anul 2018 (parțial, și ca urmare a unui efect de bază favorabil). Totuși, trebuie menționat că evoluțiile istorice ale investițiilor indică mai degrabă inconsecvență, semnul contribuției acestora la creșterea economică alternând de patru ori în ultimii 5 ani, deși ar fi fost de așteptat ca investițiile să se situeze pe un trend ascendent pe fondul înregistrării de progrese în implementarea proiectelor finanțate din fonduri europene. Un impact pozitiv a fost exercitat și de consumul guvernamental, care a avut o contribuție de 1,1 pp la creșterea PIB (în condițiile unui avans real de 6,4% față de anul precedent), aceasta fiind una dintre cele mai mari contribuții pozitive ale acestui factor la creșterea economică din ultima perioadă, o valoare similară fiind înregistrată în anul 2012. Graficul 2: Contribuții la creșterea reală a PIB 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 10.0 8.0 6.0 4.0 2.0 0.0 -2.0 -4.0 -6.0 Export net Variația stocurilor Formarea brută de capital fix Consumul guvernamental (individual+colectiv) Cheltuiala de consum final a gospodăriilor și IFSLSG Rata de creștere reală a PIB Sursa: Eurostat, calcule Consiliul Fiscal 19 În ceea ce privește contribuțiile negative la creșterea economică, se remarcă pentru al doilea an consecutiv, variația stocurilor cu un impact de -2,9 pp, după ce în anul precedent fusese factorul cu a doua cea mai mare contribuție pozitivă (1,2 pp). De asemenea, similar evoluțiilor înregistrate începând cu anul 2014, exportul net continuă să aibă un impact negativ asupra creșterii economice (-1,7 pp) pe fondul unei dinamici mai accentuate a importurilor (creștere reală de 8%) față de exporturi (creștere reală de doar 4,6%). Totodată, trebuie menționat că ritmurile de creștere ale ambelor componente se situează pe un trend descendent după anul 2016, când importurile înregistraseră o creștere de 16,5%, iar exporturile de 16%. Pe partea de ofertă, creșterea PIB a fost susținută de aproape toate ramurile economiei naționale 3, contribuțiile cele mai importante fiind aduse de: construcții (+1 pp), cu o pondere în formarea PIB de 6,4%, și de comerțul cu ridicata și cu amănuntul; repararea autovehiculelor și motocicletelor; transport și depozitare; hoteluri și restaurante (+0,9 pp) cu o pondere în formarea PIB de 18,2%. În acest sens, trebuie remarcat revirimentul sectorului construcțiilor, pe fondul facilităților acordate în anul 2019, acest sector având un impact negativ asupra creșterii economice în anul anterior. Tot contribuții pozitive, dar de amploare mai redusă, s-au consemnat și în cazul următoarelor sectoare: activități profesionale, științifice și tehnice; activități de servicii administrative și activități de servicii suport (+0,4 pp) cu o pondere în formarea PIB de 7,8%, tranzacții imobiliare (+0,4 pp) cu o pondere în formarea PIB de 7,2%, informații și comunicații (+0,4 pp) cu o pondere în formarea PIB de 5,5%, administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public; învățământ; sănătate și asistență socială (+0,3 pp) cu o pondere în formarea PIB de 13,6%, respectiv activități de spectacole, culturale și recreative; reparații de produse de uz casnic și alte servicii (+0,3 pp) cu o pondere în formarea PIB de 3,4%. Singurele sectoare care au avut contribuții negative la creșterea economică sunt industria (-0,3 pp), aceasta având și cea mai mare pondere în formarea PIB (21,8%), respectiv agricultura, silvicultura și pescuitul (-0,1 pp), cu o pondere în formarea PIB de 4,1%. Astfel, este de remarcat declinul activității industriale după ce fusese principalul motor al creșterii economice în anii anteriori. Pe ansamblu, valoarea adăugată brută la nivelul întregii economii a avut o contribuție de 3,3 pp la creșterea economică, diferența de 0,8 pp fiind reprezentată de impactul impozitelor nete pe produs. Comparativ cu anul 2018, se constată o modificare semnificativă a aportului ramurilor economiei naționale la creșterea PIB, industria și construcțiile inversându-și rolurile de la sectorul cu cel mai mare impact pozitiv, la singurul sector cu o influență negativă. Spre deosebire de anul 2018, care a fost caracterizat de o inflație înaltă cu evoluții lunare abrupte pe parcursul anului, indicatorul variind între 5,4% (mai 2018) și 3,3% (decembrie 2018), anul 2019 a înregistrat rate ale inflației ușor mai reduse, iar ecartul dintre valoarea maximă și valoarea minimă s-a redus considerabil4. Rata inflației la finalul anului 2019 (4%), cât și inflația medie anuală de 3,8% au depășit semnificativ valoarea de 2,8% luată în calcul pentru ambii indicatori la fundamentarea SFB 2019- 2021. În ceea ce privește inflația IPC ajustată pentru a elimina efectele modificărilor de taxe și impozite, 3 Conform comunicatului de presă al INS din data de 7 aprilie 2020. 4 Conform rapoartelor asupra inflației din mai 2019, august 2019, noiembrie 2019 și februarie 2020, publicate de Banca Națională a României (BNR). 20 aceasta a avansat pe parcursului primului trimestru al anului 2019 până la nivelul de 3,6%, având apoi o traiectorie descrescătoare pe parcursul următoarelor două trimestre până la valoarea de 3,1%, pentru ca în trimestrul al patrulea să își reia evoluția ascendentă, la finalul anului consemnându-se o rată de 3,7%. Creșterea prețurilor la nivelul întregii economii, măsurată prin deflatorul PIB, s-a situat la un nivel de 6,9% în anul 2019. Diferența dintre valoarea deflatorului și inflația medie anuală de 3,8% este atribuibilă în principal creșterilor de prețuri înregistrate la nivelul consumului guvernamental (8,2%) și la nivelul formării brute de capital (6,1%). Anul 2019 a debutat cu o creștere a ratei inflației, care și-a întrerupt evoluția descendentă din ultima parte a anului anterior, astfel că la finalul lunii martie se consemna un avans de 0,8 pp față de luna decembrie a anului anterior și o depășire cu 0,5 pp a limitei superioare a intervalului de variație. La această evoluție au contribuit mai mulți factori cu impact nefavorabil precum: majorarea prețurilor la legume, majorarea cotațiilor internaționale ale țițeiului, deprecierea monedei naționale și creșterea accizei la țigarete. Totodată, primul trimestru al anului 2019 a consemnat o creștere de ansamblu a anticipațiilor inflaționiste ale agenților economici. După atingerea unui maxim de 4,1% în luna aprilie, rata inflației a cunoscut o ușoară scădere, înregistrând un nivel de 3,8% la finele lunii iunie, ceea ce reprezintă o diminuare de 0,2 pp față de trimestrul anterior. Această evoluție a fost cauzată de influența factorilor exogeni reprezentați de corecția cotațiilor țițeiului pe piețele internaționale (pe fondul îngrijorărilor cu privire la încetinirea economiei globale), respectiv de devansarea calendarului de creștere a accizelor la produsele din tutun. Trimestrul al treilea a debutat cu o revenire a inflației la nivelul de 4,1%, urmată de o diminuare treptată până la nivelul de 3,5%, fiind astfel atinsă limita superioară a intervalului de variație asociat țintei de 2,5%. Descreșterea inflației a avut loc pe fondul reducerii prețului legumelor (ca urmare a recoltei favorabile obținute la nivel european), în timp ce o influență contrară a fost exercitată de prețurile produselor din tutun, precum și de persistența presiunilor inflaționiste din partea factorilor fundamentali (inflația de bază înregistrând o creștere ușoară pe parcursul trimestrului trei). Luna octombrie a consemnat reintrarea temporară a inflației în interiorul intervalului de variație (nivel de 3,4%), însă ulterior s-au înregistrat creșteri treptate ale acesteia până la valoarea de 4% la finalul lunii decembrie, ceea ce reprezintă un avans cu aproape 0,6 pp față de trimestrul anterior, respectiv o depășire cu 0,5 pp a limitei superioare a intervalului de variație. Această evoluție a fost cauzată preponderent de manifestarea unui efect de bază la nivelul combustibililor, de șocurile de natura ofertei înregistrate la nivelul unor produse agroalimentare, respectiv de deprecierea moderată a monedei naționale. Totodată, spre deosebire de rata inflației IPC, inflația de bază a avut o traiectorie ascendentă pe parcursul întregului an (de la 2,5% la 3,7%, la finalul lui 2019), reflectând atât impactul factorilor conjuncturali (deprecierea monedei naționale, creșterea tarifelor în sectorul de telecomunicații ca efect al modificărilor legislative introduse la finalul anului 2018, șocurile de ofertă pe segmentul cărnii de porc ca urmare a manifestării virusului pestei porcine la nivel global), cât și al celor fundamentali (presiuni inflaționiste persistente pe fondul costurilor cu forța de muncă ale companiilor, respectiv al cererii excedentare de consum). Având în vedere evoluția inflației în 2019, BNR a menținut neschimbată rata dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,5% pe parcursul întregului an. În mod similar, rata rezervelor minime obligatorii a fost menținută la valoarea de 8%, atât în cazul pasivelor în lei, cât și al pasivelor în valută. 21 În ceea ce privește poziția externă, anul 2019 a consemnat continuarea tendinței de majorare a deficitului de cont curent, acesta atingând nivelul de 4,6% din PIB față de 4,4% în 2018, pe fondul unei creșteri cu 1,2 mld. euro (+13,6%) față de anul precedent, în timp ce PIB a avansat cu 9,1% în termeni nominali. Adâncirea deficitului de cont curent a fost determinată, în principal, de deficitele bugetare ridicate din ultimii ani, economia românească fiind caracterizată de un nivel înalt al deficitelor gemene, singular în regiune, care ridică provocări importante pentru politica fiscal-bugetară. Totodată, traiectoria de adâncire a deficitului de cont curent ridică semne de întrebare privind periculozitatea dezechilibrelor externe și de competitivitate, Tabloul de bord european stabilind un prag de atenție atunci când media deficitelor din ultimii 3 ani depășește 4% din PIB. În cazul României, această medie a atins nivelul de 3,9% din PIB, fiind situată în imediata proximitate a acestui prag. Majorarea deficitului de cont curent a fost cauzată, în cea mai mare parte, de adâncirea deficitului balanței bunurilor și serviciilor de la 6,4 mld. euro în anul 2018 la 8,6 mld. euro în anul 2019 (situația fiind determinată de evoluția balanței bunurilor care s-a deteriorat cu aproape 2,6 mld. euro, în timp ce balanța serviciilor a înregistrat un excedent mai mare cu 0,4 mld. euro față de anul precedent). Contribuții favorabile la evoluția deficitului de cont curent au avut și balanța veniturilor primare5, al cărei deficit s-a redus cu 0,7 mld. euro, respectiv balanța veniturilor secundare6, al cărei excedent s-a majorat cu 0,2 mld. euro. În termeni nominali, exporturile de bunuri și servicii au continuat să crească și în anul 2019, înregistrând un avans de 5,9% față de anul anterior (+5 mld. euro), însă această evoluție este semnificativ inferioară ritmului de 9,3% consemnat în anul 2018. Pe de altă parte, ritmul de creștere a importurilor s-a menținut la un nivel superior exporturilor (+8,2%, reprezentând +7,5 mld. euro), însă și aici s-a constatat o încetinire importantă față de anul 2018, când se consemnase o creștere de 11,5%. Analizând modificarea soldului contului curent al balanței de plăți din perspectiva exprimării sale ca diferență între rata de economisire și cea de investire, se remarcă faptul că rata de economisire s-a menținut la un nivel similar anului anterior, în timp ce rata de investire a crescut cu circa 0,2 pp, explicând astfel majorarea deficitului de cont curent cu 0,2 pp din PIB (de la 4,4% la 4,6%). Comparând aceste rezultate cu cele din anul 2007, când s-a înregistrat cel mai important deficit de cont curent din intervalul 5 Veniturile primare reprezintă veniturile cuvenite pentru contribuţia la procesul de producţie sau pentru furnizarea de active financiare sau din cesionarea resurselor naturale, în relaţia rezident-nerezident. Veniturile primare includ remunerarea salariaților, veniturile din investiții și alte venituri (de tipul impozitelor pe producţie şi importuri, respectiv al subvenţiilor pe producţie şi pe produs). 6 Veniturile secundare reprezintă transferurile curente dintre rezidenţi şi nerezidenţi. Un transfer este o tranzacţie unilaterală ce corespunde furnizării unui bun, serviciu, activ financiar sau alt activ, atunci când nu există o contraprestaţie economică corespunzătoare. Transferurile curente sunt clasificate în funcţie de sectorul instituţional care efectuează sau primeşte transferul: administraţia publică sau alte sectoare. Transferurile curente ale administraţiei publice cuprind impozite pe venit, avere etc., contribuţii sociale, beneficii sociale, cooperare internaţională curentă, transferuri curente diverse şi contribuţia la bugetul UE (calculate pe baza TVA şi VNB). Transferurile curente ale altor sectoare includ impozite pe venit, avere etc., contribuţii sociale, prestaţii sociale, prime nete de asigurare, despăgubiri din asigurări, transferuri curente diverse (transferuri personale între gospodăriile populaţiei rezidente şi nerezidente din care fac parte şi remiterile lucrătorilor). 22 analizat (13,6% din PIB), ajustarea la nivelul actual s-a realizat preponderent prin reducerea ratei de investire cu 8,4 pp, în timp ce rata de economisire a avansat cu doar 0,6 pp. Graficul 3: Evoluția PIB real, a cererii interne și a soldului contului curent în perioada 2005-2019 20 15 10 5 0 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015 2016 2017 2018 2019 -5 -10 -15 PIB real (%yoy) Cererea internă (%yoy) Cont curent (%PIB) Sursa: BNR, Eurostat, calcule Consiliul Fiscal Investițiile directe ale nerezidenților în România au înregistrat un nivel de 5.334 mil. euro în anul 2019, această valoare reprezentând o creștere de doar 1,3% față de anul 2018. Astfel, se constată menținerea investițiilor directe ale nerezidenților pe o traiectorie moderat ascendentă, nivelurile înregistrate în ultimii trei ani fiind semnificativ superioare mediei din intervalul 2010-2015. Totuși, acestea rămân mult reduse față de perioada premergătoare crizei, valoarea medie anuală a investițiilor străine directe în perioada 2007-2008 fiind de circa 8.373 mil. euro. În ceea ce privește investițiile străine directe nete7, acestea au înregistrat o scădere de 3,9% față de anul precedent, atingând nivelul de 5.368 mil. euro. În condițiile acestei deteriorări, la care se adaugă adâncirea semnificativă a deficitului de cont curent, investițiile străine directe nete au finanțat doar circa 53% din acesta. În 2019, datoria externă brută a României a crescut cu 6% față de anul anterior, atingând un nivel de 105,9 mld. euro la sfârșitul lunii decembrie, însă pe fondul dinamicii superioare a PIB, ponderea datoriei externe în PIB s-a redus marginal până la nivelul de 48%. Astfel, în urma reducerii treptate a ponderii datoriei externe în PIB din ultimii ani, se constată, o ameliorare importantă față de perioada 2010-2012 când indicatorul se situa în jurul valorii de 75%. Pe de altă parte, în anul 2019, se remarcă accentuarea ritmului de creștere al datoriei externe comparativ cu perioadele anterioare. Totodată, este de așteptat ca indicatorul să înregistreze creșteri semnificative în viitor pentru a reflecta deteriorarea soldului contului curent. 7 Investițiile străine directe nete reprezintă valoarea totală a investițiilor nerezidenților în economia internă din care se deduc investițiile rezidenților în străinătate. 23 Din totalul datoriei externe la finalul anului 2019, 69,6% era reprezentată de datoria pe termen lung, această categorie înregistrând o majorare semnificativă, respectiv de 5,4 mld. euro (7,9%) față de anul precedent. Datoria externă pe termen scurt a crescut cu 0,7 mld. euro (2,1%), ajungând la nivelul de 32,2 mld. euro, iar ponderea sa în totalul datoriei externe s-a diminuat cu 1,2 pp de la 31,6% în 2018, la 30,4% în 20198 . Astfel, în anul 2019 se observă o inversare a tendinței de reașezare a datoriei externe pe maturități manifestată prin reducerea ponderii datoriei pe termen lung începând cu anul 2014 (situată în jurul nivelului de 80% în perioada 2013-2014) în favoarea datoriei externe pe termen scurt. Pe de altă parte, 2019 reprezintă al doilea an de pe parcursul ultimului deceniu în care ponderea datoriei externe pe termen lung s-a situat sub pragul de 70%. În acest sens, trebuie menționat că orientarea datoriei către scadențe mai reduse poate contribui la vulnerabilizarea poziției externe a României în situați