Raportul anual al Consiliului Fiscal

consolidarea fiscală fiind realizată cu un pas mediu de ajustare de 3 pp anual, în principal pe partea de cheltuieli. Acest proces a fost însă brusc inversat începând cu anul 2016, în urma intrării în vigoare a noului Cod Fiscal care a adus o amplă relaxare fiscală concomitent cu legiferarea unor majorări importante de cheltuieli permanente (salarii și pensii35). Menținerea caracterului expansionist al politicii fiscale în condițiile unei deviații PIB pozitive începând cu anul 2017, precum și eludarea deliberată a regulilor instituite de TSCG și LRFB privind menținerea țintei de deficit structural, au contribuit la deteriorarea rapidă a poziției finanțelor publice, execuția bugetară a anului 2019 încheindu-se cu un deficit ESA de -4,4% din PIB, semnificativ peste limita admisă de 3%. Astfel, România a intrat sub incidența Procedurii de Deficit Excesiv din martie 2020, aceasta fiind menținută chiar și în contextul activării clauzei derogatorii generale a PSC.

Declanșarea pandemiei COVID-19 a survenit în condițiile în care România avea un deficit structural de aproape 5% din PIB potențial, cel mai ridicat din UE, care a limitat mult spațiul de manevră în combaterea efectelor generate de aceasta, anul 2020 încheindu-se cu un deficit structural de 7,8% 36 din PIB potențial. În condițiile evoluției ciclice adverse37 cauzate de pandemie, politica fiscal-bugetară din anul 2020 a fost anti-ciclică, având un caracter puternic stimulativ (impuls fiscal de 2,9 pp), pe fondul măsurilor de sprijinire a economiei, populației și sectorului de sănătate la care s-au adăugat creșteri de cheltuieli (majorări ale punctului de pensie și ale alocațiilor pentru copii) și reduceri de taxe și impozite decise anterior declanșării pandemiei (eliminarea supra-accizei și a taxei pe activele bancare).

Anul 2021 a consemnat o reducere a deficitului bugetar potrivit metodologiei ESA 2010 până la nivelul de 7,1% din PIB pe fondul redresării cadrului macroeconomic și al recuperării peste așteptări a obligațiilor bugetare aferente anului 2020 care fuseseră amânate la plată de agenții economici. Aceste evoluții favorabile ar fi permis o reducere mai amplă a deficitului bugetar față de nivelul efectiv înregistrat, însă veniturile suplimentare au fost alocate integral pentru majorări ale agregatelor de cheltuieli fiind chiar consemnate creșteri suplimentare ale cheltuielilor bugetare. Această situație complică perspectiva procesului de consolidare bugetară pe termen mediu deoarece o parte din veniturile suplimentare încasate în anul 2021 sunt temporare sau se datorează dinamicii ciclice favorabile a economiei, în timp ce o parte și mai însemnată din sporul de cheltuieli a fost generată de creșteri de cheltuieli permanente care afectează soldul bugetar structural. Astfel, deși deficitul bugetar s-a diminuat cu 2,2 pp în 2021 față de anul precedent, pasul de ajustare al deficitului structural a fost de doar 1,5 pp, de la 7,8% în 2020 la 6,3% în 2021.

Construcția bugetară pentru anul 2022 a avut în vedere o țintă de deficit bugetar de 6,2% din PIB conform metodologiei ESA 2010, fiind proiectată o traiectorie de revenire sub pragul de 3% din PIB începând cu anul 2024. Această evoluție este compatibilă, potrivit MF, cu o reducere a deficitului structural cu 3,6 pp din PIB potențial până în anul 2025, la finele orizontului de prognoză persistând o

35 Începând cu anul 2017 s-au legiferat creșteri ad-hoc ale punctului de pensie (+65% între 2017-2020). 36 Conform bazei de date AMECO. De notat că nivelul deficitului structural este identic în evaluarea CE cu cel al deficitului ajustat ciclic. 37 Conform CE, de la un exces de cerere de 2% din PIB potențial în 2019, la un deficit de cerere de 4,8% în 2020.

45