Raportul anual al Consiliului Fiscal

i venit (+0,08 pp, pe seama îmbunătățirii indicatorilor pieței muncii). Pe partea de cheltuieli totale ale BGC, comparativ cu anul anterior pentru următoarele agregate bugetare s-au înregistrat reduceri semnificative: cheltuieli de personal (-0,92 pp din PIB în condițiile menținerii unei politici salariale prudente în sectorul public, cu o creștere (+1,8%) mult sub cea a PIB nominal - de 11,6%), cheltuieli cu asistența socială (-0,63 pp din PIB, dinamica acestora, respectiv +9,6%, pe fondul majorării punctului de pensie și creșterii succesive a alocațiilor de stat pentru copii fiind inferioară dinamicii PIB nominal) și cheltuieli de capital (-0,3 pp din PIB). Creșteri raportate la anul 2020 au fost consemnate pentru: proiecte cu finanțare din fonduri externe nerambursabile post-aderare (+0,2 pp din PIB) și cheltuieli cu dobânzi (+0,2 pp din PIB, urmare a creșterii necesarului de finanțare și a costurilor de împrumut). Comparativ cu anul 2009, în anul 2021 deficitul bugetar cash a fost mai mare cu 0,18 pp din PIB, veniturile bugetare fiind superioare cu 2,44 pp din PIB, iar cheltuielile totale cu 2,27 pp din PIB. 39  Tabelul 4: Evoluția veniturilor şi cheltuielilor bugetare în standarde cash ( % din PIB) Execuție Execuție Buget inițial Execuție Buget inițial 2009 2015 2019 2020 2021- 2021- 2021 2021 2021- 2020 2020 2009 Venituri totale 29,6 32,8 30,3 30,4 30,8 32,1 0,4 1,7 2,4 Venituri fiscale 16,4 19,4 14,8 14,2 14,3 15,7 0,0 1,5 -0,7 (exclusiv contribuții) Impozit pe venit 3,5 3,7 2,2 2,3 2,2 2,4 -12,0 0,1 -1,1 Impozit pe profit 2,0 1,9 1,7 1,5 1,5 1,7 0,0 0,2 -0,3 Impozite și taxe pe 0,6 0,8 0,6 0,6 0,5 0,6 0,0 0,0 -0,1 proprietate TVA 6,5 8,0 6,2 5,7 5,9 6,7 0,2 1,0 0,2 Accize 2,9 3,7 3,0 2,9 2,8 2,9 -0,1 0,0 0,0 CAS 9,0 8,1 10,5 10,5 10,2 10,8 -0,4 0,2 1,7 Venituri nefiscale 3,1 2,7 2,6 2,3 2,3 2,2 0,0 -0,1 -0,9 Donații 0,6 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 0,0 -0,6 Sume primite de la UE în contul plăților 0,4 2,4 2,4 3,2 4,0 3,2 0,8 0,1 2,8 efectuate Cheltuieli totale 36,6 34,2 34,9 40,0 37,6 38,8 -2,4 -1,1 2,3 Cheltuieli de 8,8 7,3 9,7 10,4 9,3 9,5 -1,1 -0,9 0,6 personal Bunuri și servicii 5,3 5,7 5,0 5,4 4,7 5,4 -0,7 0,0 0,1 Dobânzi 1,1 1,3 1,1 1,4 1,4 1,5 0,1 0,2 0,4 Subvenții 1,4 0,9 0,7 0,8 0,6 0,7 -0,2 0,0 -0,6 Proiecte cu finanțare din fonduri externe 0,5 3,4 2.6 3,3 4,1 3,5 0,8 0,2 3,0 nerambursabile post-aderare Asistență socială 12,0 10,7 10,8 13,1 12,1 12,5 -1,0 -0,6 0,4 Cheltuieli de capital 4,1 2,6 2,9 3,1 2,5 2,8 -0,6 -0,3 -1,3 Sold bugetar -6,95 -1,45 -4,59 -9,61 -6,77 -6,77 2,8 2,8 0,2 Sursa: MF, calcule CF Notă: Sume fără impactul schemelor de compensare a obligațiilor restante față de buget de tip swap În Tabelul 5 se prezintă evoluția veniturilor și cheltuielilor bugetare în standarde ESA 2010 30, exprimate ca procente din PIB. Analiza anului 2021 este făcută comparativ cu evoluțiile din anul anterior și, respectiv din anul 2009. 30 Datele cuprinse în acest tabel nu sunt deplin comparabile cu cele din Tabelul 4, diferențele provin din sfera de cuprindere diferită în cele două standarde, ESA2010 și standardul național. 40  Tabelul 5: Evoluția veniturilor şi cheltuielilor bugetare în standarde ESA 2010, % PIB Modificări Modificări 2009 2015 2016 2019 2020 2021 2021/2020 2021/2009 Total venituri, din care: 30,3 35,5 32,0 31,9 32,7 32,8 0,1 2,5 Impozite indirecte, din 10,2 13,3 11,3 10,6 10,4 10,7 0,3 0,5 acestea: TVA 6,3 8,1 6,4 6,2 6,1 6,5 0,4 0,2 Accize + taxe vamale 3,9 5,2 4,9 4,4 4,3 4,2 -0,1 0,3 Impozite directe, din care: 5,9 6,6 6,4 4,9 4,7 5,1 0,4 -0,8 Impozit pe venit 3,3 3,7 3,7 2,3 2,4 ... ... ... Impozit pe profit 2,3 2,3 2,2 2,1 1,9 ... ... ... Alte venituri curente 1,4 2,0 1,6 1,9 1,9 1,6 -0,3 0,2 CAS 9,7 8,1 8,8 11,3 11,9 11,4 -0,5 1,7 Sume primite de la UE 0,5 2,8 1,3 1,1 1,7 2,0 0,3 1,5 Total cheltuieli, din care: 39,4 36,1 34,6 36,2 42,0 39,9 -2,1 0,5 Consum intermediar 6,0 5,9 5,6 5,6 6,0 5,9 -0,1 -0,1 Remunerarea salariaților 10,3 7,8 9,0 11,3 12,1 11,1 -1,0 0,8 Dobânzi 1,4 1,6 1,5 1,1 1,4 1,4 0,0 0,0 Asistență socială 12,7 11,5 11,5 11,8 13,4 13,2 -0,2 0,5 Subvenții 1,1 0,4 0,3 0,4 1,0 0,6 -0,4 -0,5 Alte cheltuieli curente 1,7 2,3 1,3 1,4 2,0 2,2 0,2 0,5 Formarea brută de capital 5,8 5,2 3,7 3,5 4,6 4,2 -0,4 -1,6 fix Sold bugetar -9,1 -0,6 -2,6 -4,3 -9,3 -7,1 2,2 2,0 Sursa: Eurostat Consolidarea fiscală inițiată în anul 2010 în vederea corectării dezechilibrelor majore existente la nivelul poziției finanțelor publice a fost caracterizată de un ritm alert, România reușind într-o perioadă de timp relativ scurtă, reducerea deficitului bugetar potrivit ESA 2010 de la 9,1% din PIB în anul 2009 la 0,6% din PIB în 2015. În anii 2016-2019 politica fiscală laxă a condus la inversarea acestui trend, înregistrându-se o creștere importantă a deficitului bugetar față de anul 2015, pe fondul scăderii masive a veniturilor (cu 3,7 pp în anul 2019). Astfel, anul 2019 a marcat depășirea pragului de 3% din PIB, România fiind plasată în PDE în aprilie 2020. Impactul măsurilor fiscale luate în anul 2020 pentru atenuarea efectelor sociale și economice în contextul declanșării Pandemiei a accentuat suplimentar dezechilibrul bugetar, deficitul BGC plasându-se cu 0,2 pp din PIB peste nivelul record atins în 2009. Anul 2021 a marcat revenirea economică pe fondul măsurilor de sprijin guvernamental și ameliorării situației sanitare și comparativ cu anul precedent veniturile bugetare au avansat marginal (+0,1 pp din PIB), în timp ce cheltuielile totale s- au redus cu 2,1 pp din PIB, consemnându-se un deficit de 7,1% din PIB, cu 2,2 pp din PIB sub nivelul atins în 2020. În anul 2021 veniturile bugetare au înregistrat o pondere de 32,8% din PIB. Cele mai semnificative creșteri față de anul 2020 s-au consemnat pentru încasările din: impozitul pe venit și pe profit (+0,4 pp 41 din PIB, impozitele pe producție și import (+0,3 pp din PIB, în principal pe seama încasărilor din TVA care au avansat cu 0,4 pp din PIB), și sumele din fonduri europene (+0,3 pp din PIB). S-a redus ponderea încasărilor în PIB pentru agregatul alte venituri curente (-0,3 pp datorită diminuării veniturilor din proprietate) și contribuții sociale (-0,5 pp, majorarea PIB depășind creșterea fondului de salarii din economie). Comparativ cu anul 2009, veniturile totale înregistrate în anul 2021 s-au majorat cu 2,5 pp din PIB, în principal pe seama contribuțiilor sociale (+1,7 pp din PIB, urmare transferului contribuțiilor sociale de la angajator la angajat din anul 2018), a sumelor din fonduri europene (+1,5 pp din PIB) și impozitelor indirecte (+0,5 pp din PIB). Impozitele directe au fost cu 0,8 pp din PIB mai mici, ca urmare a reducerii cotei de impozitare a veniturilor personale de la 16% la 10% începând cu anul 2018. Ponderea cheltuielilor bugetare în 2021 a fost de 39,9% din PIB, mai puțin cu 2,1 pp față de anul anterior. Diminuarea a fost localizată la majoritatea componentelor, acestea consemnând un ritm moderat de creștere, sub dinamica PIB nominal. Formarea brută de capital fix și cheltuielile cu subvențiile s-au redus cu câte 0,4 pp, , cheltuielile cu asistența socială cu 0,2 pp din PIB, iar remunerarea salariaților cu 1 pp din PIB, în condițiile unui ritm de creștere nominal al cheltuielilor de personal semnificativ inferior celui al PIB nominal. Comparativ cu anul 2009, cheltuielile bugetare au fost cu 0,5 pp din PIB mai mari, majorări fiind înregistrate la nivelul următoarelor componente: remunerarea salariaților (+0,8 pp din PIB), alte cheltuieli curente și asistență socială (cu câte +0,5 pp din PIB). În contrast, s-a redus semnificativ ponderea în PIB pentru componentele: formarea brută de capital fix (-1,6 pp), subvenții (-0,5 pp) și consum intermediar (-0,1 pp). De notat că ajustarea fiscală în perioada 2009-2015 s-a realizat preponderent la nivelul cheltuielilor de investiții, de personal și asistența socială, procesul fiind inversat în perioada 2016-2021 prin creșterea accentuată a cheltuielilor de natură permanentă, respectiv remunerarea salariaților (+3,3 pp din PIB în anul 2021 comparativ cu 2015, susținută de dinamici salariale alerte și de modificarea de tratament fiscal al contribuțiilor sociale începând din anul 2018) și asistența socială (+1,7 pp din PIB). CF consemnează persistența unor riscuri privind amplificarea deteriorării poziției fiscale structurale, pe partea de cheltuieli permanente (cheltuieli de personal, asistență socială). O posibilă materializare a acestora este de natură să complice suplimentar situația bugetului public având în vedere contextul actual complicat de războiul din Ucraina și de continuarea escaladării creșterii prețurilor la energie, materii prime, precum și de necesitatea continuării procesului de consolidare bugetară în anii următori în condițiile respectării calendarului angajat de România în cadrul PDE. În cazul României, se manifestă și o constrângere suplimentară, legată de dimensiunea relativ ridicată a datoriei publice raportat la cea a sectorului financiar intern, cu o capacitate limitată de absorbție a unui stoc suplimentar de datorie publică. CF subliniază că, în contextul unor necesități mari de finanțare și în următorii ani, ținând cont de aversiunea piețelor financiare la risc, respectiv, la niveluri înalte ale deficitului bugetar pentru o perioadă îndelungată, chiar dacă regulile fiscale în UE rămân suspendate și în perioada 2021-2023 o corecție care să conducă pe termen mediu la niveluri mai reduse ale deficitului bugetar și care să ancoreze așteptările 42 creditorilor către o traiectorie sustenabilă a politicii fiscal-bugetare este obligatorie. Mai mult, trebuie avute în vedere mari provocări pentru economie ce derivă din tranziția energetică, schimbarea de climă, nevoi sporite de finanțare pentru apărare (anunțate a crește la 2,5% din PIB), implicații ale contextului geopolitic. CF subliniază că această corecție are nevoie de o creștere semnificativă a veniturilor fiscale, care sunt la un nivel inadmisibil de jos în raport cu nevoile României, precum și comparativ cu reperele UE. Implementarea unui plan multianual riguros de consolidare fiscală și utilizarea eficientă a fondurilor europene puse la dispoziția României constituie bazele unei ajustări graduale, care să minimizeze costurile economice și sociale asociate și să impulsioneze o creștere economică sustenabilă în acord cu programele UE în domeniul digitalizării, promovării economiei circulare, reducerii dependenței de sursele de energie convențională în demersul comun de a asigura „înverzirea” economiilor europene. III.3. Soldul bugetar structural în România Semnarea și ratificarea de către România a Tratatului privind Stabilitatea, Coordonarea și Guvernanța în cadrul Uniunii Economice și Monetare (TSCG) în anul 2012 a statuat un cadru fiscal-bugetar bazat pe reguli, având drept obiectiv în cazul României o țintă de deficit structural de maxim 1% din PIB potențial31. Prevederile TSCG şi ale Directivei nr. 85/2011 au fost încorporate în legislația națională prin amendarea Legii nr. 69/2010 (LRFB) în decembrie 2013, astfel încât planificarea bugetară pe termen mediu a fost constrânsă de noua regulă pentru deficitul bugetar structural 32 , prevăzută de TSCG, începând cu elaborarea bugetului pentru anul 2015. Teoretic, odată cu atingerea OTM în anul 2015, procesul de consolidare fiscală inițiat în România în anul 2010 putea fi considerat încheiat. Însă, această constrângere nu a mai funcționat ulterior, începând cu anul 2016 având loc o abatere deliberată și de amploare de la regula privind nivelul maxim de 1% al deficitului structural. În perioada 2017-2019 România a făcut de două ori obiectul Procedurii de deviație semnificativă de la OTM - brațul preventiv al PSC, din martie 2020 fiind și singura țară din UE plasată în Procedura de deficit excesiv – brațul corectiv al PSC. Trebuie avut în vedere că definirea țintei în termeni de deficit structural implică un obiectiv de deficit efectiv ajustat în funcție de poziția economiei în cadrul ciclului economic, astfel că la intrarea deviației PIB (engl. output gap) în teritoriu pozitiv, respectarea țintei de deficit structural de 1% din PIB necesită niveluri ale deficitului efectiv inferioare acestuia (componenta ciclică33 a soldului bugetar fiind pozitivă). Soldul bugetar structural, deși reflectă mai fidel poziția fiscală a unei economii, prezintă o serie de 31 TSCG obligă părțile contractante să asigure convergența către OTM specific fiecărei țări (conform PSC), cu o limită a deficitului structural de 0,5%, respectiv 1% din PIB pentru statele membre cu o datorie publică semnificativ sub 60% din PIB (cazul României). Atingerea OTM ar trebui să asigure o marjă de siguranță privind respectarea limitei de 3% din PIB pentru deficitul bugetar ESA și spațiu fiscal suficient pentru unele măsuri discreționare. 32 Se calculează scăzând din soldul bugetar efectiv componenta ciclică a deficitului bugetar și măsurile one-off și temporare. Pentru detalii, vezi http://consiliulfiscal.ro/Raport2011.pdf, pag. 48-59. 33 Componenta ciclică a soldului bugetar = output gap * ε, unde ε reprezintă semielasticitatea deficitului bugetar la modificarea volumului activității economice. 43 dezavantaje, cel mai important fiind legat de incertitudinile asociate estimării acestuia. Astfel, valoarea soldului structural este dependentă de nivelul deviației PIB, aceasta fiind calculată în raport cu nivelul PIB potențial - o mărime neobservabilă deseori supusă unor revizuiri mai mult sau mai puțin semnificative, în funcție de actualizarea datelor statistice şi metodologia folosită. De exemplu, estimarea deviației PIB pentru România, prezentată în Raportul anual al CF pe anul 2020, a fost revizuită de la 1,59% pentru 2019, -5,34% pentru 2020 și -3,64% pentru anul 2021 (AMECO, mai 2021) la 2,04% pentru 2019, -4,76% pentru 2020 și -2,52% pentru anul 2021 (AMECO, iunie 2022). Evoluția deficitului structural, impulsului fiscal și excesului de cerere (prezentată în Graficul 4) ilustrează cum în perioada 2003-2021 România a practicat preponderent o politică fiscal-bugetară prociclică34. Politica discreționară de stimulare intensă, dar inutilă și contraproductivă a economiei în perioada de expansiune pre-criză (2006-2008), respectiv de frânare în perioada când a operat sub potențial (2010- 2015), a contribuit la amplificarea fluctuațiilor ciclului economic prin caracterul său pro-ciclic pronunțat, acțiunea automată, benefică și stabilizatoare a stabilizatorilor automați fiind astfel anulată. Graficul 4: Deficitul structural, impulsul fiscal şi excesul de cerere Sursa: AMECO, calcule Consiliul Fiscal În perioada 2010-2015, deficitul bugetar structural s-a redus de la 9% din PIB potențial în anul 2009 la 0,3%, cu un ritm mediu de ajustare de 1,5 pp pe an. Nivelul de pornire fiind foarte ridicat în raport cu constrângerile de finanțare, s-a impus adoptarea rapidă a unor măsuri radicale în