Protecția monumentelor istorice aflate în pericol, prin noi prevederi privind

Patrimoniul material și imaterial 2. Protecția monumentelor istorice aflate în pericol, prin noi prevederi privind patrimoniul imobil. Vom reglementa parteneriatul în diverse forme dintre Stat și deținătorii monumentelor istorice sau de alte expresii patrimonial-culturale în condițiile în care cea mai mare parte a monumentelor istorice sunt deținute în proprietate privată. Deși România a ratificat Convenția de la Granada, legislația românească nu are prevederi suficiente care să permită statului să se substituie proprietarului unui obiectiv de patrimoniu cultural imobil pentru a efectua anumite lucrări de conservare în vederea eliminării pericolului de dispariție a respectivului obiectiv, atunci când proprietarul nu dorește sau nu este în măsură să intervină. Privit ca o resursă fundamentală a transmiterii mesajului identitar de la o generație la următoarea, patrimoniul cultural reprezintă temeiul obiectiv al dialogului dintre generații, comunicării dintre categoriile sociale și al solidarității naționale. Acest fapt justifică, printre altele, sprijinul tehnic, financiar sau fiscal al Statului pentru inițiativele private de protejare și punere în valoare a patrimoniului cultural. vederea protejării și punerii lor în valoare și modul de intervenție a statului pentru a împiedica dispariția acestora. Cadrul normativ va conține prevederi referitoare la: (1) posibilitatea autorităților centrale și locale de a participa financiar, în anumite condiții, la efortul proprietarului de a pune în siguranță și de a restaura monumentele istorice de clasă A și B, cu obligarea acestuia de a le include în circuitul de vizitare sau în alte forme de participare la viața comunității (hub-uri culturale, servicii comunitare, rezidențe de creație, industrii creative); (2) eliminarea declasării de drept a unui monument istoric în cazul dispariției sale (pentru a nu lăsa voit clădiri istorice să se degradeze) și introducerea unei obligații la reconstruirea monumentului de către orice investitor interesat să dezvolte respectivul teren; (3) exproprierea pentru utilitate publică, conform legii, a tuturor monumentelor istorice aflate în stare gravă de degradare din cauza neglijenței proprietarilor, inclusiv în cazurile cu litigii; (4) exproprierea în cazul monumentelor istorice aflate în pericol de prăbușire; (5) susținerea, prin facilități fiscale punctuale, a reconversiei spațiilor industriale abandonate în centre multidisciplinare cu destinație cel puțin parțial cultural-educațională sau în hub-uri creative, în parteneriat public-privat; (6) înăsprirea legislației pentru cazurile de distrugere/alterare a monumentelor istorice sau siturilor arheologice; (7) eliminarea posibilităților de derogare de la coordonatele urbanistice ale zonelor protejate.

1. 0Original