Dezvoltarea unui sistem național de management integrat al crizelor
Documentul original
Pagina 264-265 ↗4. Dezvoltarea unui sistem național de management integrat al crizelor România se confruntă cu funcționarea defectuoasă a proceselor de luare a deciziilor la nivelul Guvernului, în calitate de manager al statului. Această situație afectează direct performanțele României, inclusiv în domeniul securității și apărării. Considerăm că gestionarea crizelor se poate realiza optim doar în condițiile în care statul de drept funcționează pe baza bunelor practici, a competenței și a transparenței decizionale, respectiv prin implementarea conceptului de „bună guvernare” inclusiv în domeniul managementului crizelor. România se confruntă cu lipsa de viziune și chiar cu neglijarea de către guvernările anterioare a rolului politicilor în ansamblul sistemului de management al crizelor din România. În viziunea noastră, politica de securitate și apărare trebuie armonizată și integrată în mecanismul general al bunei guvernări. Actualul sistem național pentru gestionarea crizelor este centrat pe coordonarea urgențelor și are un grad redus de integrare. Concepția și legislația existente pun accentul pe centralizare organizațională în detrimentul integrării interministeriale. Această centralizare nu a avut efecte pozitive în ceea ce privește capacitatea de reacție și nu a asigurat o dotare adecvată. Sistemul existent pune accentul pe reacție și mai puțin pe prevenire. a) Reziliența națională – o abordare echilibrată centrată pe cetățean și instituții Implementarea conceptului de reziliență națională ca element central al strategiei naționale pentru managementul integrat al crizelor trebuie să pună accentul pe cetățean în aceeași măsură în care se pune accent pe întărirea instituțiilor. De referință trebuie să fie asigurarea interoperabilității și integrării sistemului național cu structurile NATO și UE în domeniu. De asemenea, în sfera rezilienței cibernetice, vom asigura pregătirea instituțiilor și a populației pentru situații de atacuri cibernetice, derularea unor programe de instruire a populației, a administrației publice și a sectorului privat, cu privire la amenințările, vulnerabilitățile și riscurile specifice utilizării spațiului cibernetic. b) Centru național integrat pentru reziliență la nivelul prim-ministrului Propunem configurarea unei structuri (centru național) cu rol executiv în domeniul planificării integrate, organizării unitare și implementării coordonate a activităților din domeniul securității naționale, apărării României și managementului crizelor. Acest centru va realiza și coordona protecția infrastructurii critice naționale, va urmări realizarea interoperabilității cu structuri similare la nivel NATO și UE și va avea rol de pregătire a decidenților pentru acțiune în situații de criză. Nu în ultimul rând, centrul va gestiona programele pentru resursele materiale și umane necesare instituțiilor cu atribuții în gestionarea situațiilor de criză, în baza unui proces de planificare. c) Asigurarea protecției infrastructurii critice Societatea modernă este dependentă de funcționarea neîntreruptă a unor sisteme critice care să asigure derularea proceselor economice, sociale, politice, informaționale, militare și furnizarea de bunuri și servicii esențiale: sănătate, siguranță, securitate. Apreciem că principalele vulnerabilități în acest domeniu sunt: lipsa unor proceduri operaționale standardizate de control, acceptate la nivel interinstituțional, proiectarea și realizarea elementelor de infrastructură fără luarea în considerare a mecanismelor de apărare adecvate evoluției amenințărilor și lipsa unor mijloace de detecție și de raportare rapidă a activităților nelegale sau a anomaliilor. Ne propunem să dezvoltăm: • o abordare strategică, interinstituțională și funcțională într-un sistem integrat al problematicii protecției infrastructurilor critice naționale. • un proces de management al riscului, prin care să se evidențieze amenințările și vulnerabilitățile infrastructurii critice definite și modalitățile de diminuare a acestora, pentru fiecare structură în parte, responsabilă/implicată. • un standard de evaluare a protecției infrastructurii critice. Acest standard va fi dedicat unei anumite infrastructuri, în funcție de opțiunile de back-up, și de nivelul de reziliență al domeniului/sistemului din care face parte infrastructura. • un set al analizelor de risc pe domenii prioritare prin includerea răspunsului la întrebările: „Ce se întâmplă dacă nu se realizează infrastructura critică necesară sau dacă este distrusă?”; „Cu ce o înlocuim, ce back-up avem?