Relații bilaterale
Documentul original
Pagina 249-250 ↗6. Relații bilaterale În relațiile bilaterale cu celelalte state, vom acționa în acord cu liniile generale asumate de statele membre ale UE. • În perspectiva unei tensiuni de lungă durată în relația UE cu Rusia, pot fi avute în vedere încurajarea comerțului exclusiv cu entități care nu se află pe lista de sancțiuni UE, schimburi în domenii științifice și culturale, ca și susținerea sporită a societății civile, a actorilor democratici și apărătorilor libertăților fundamentale. Dialogul intercultural va favoriza tinerii profesioniști independenți și tendințele inovatoare. Acțiunea destabilizatoare și propagarea de știri false (fake news) în spațiul mediatic românesc va antrena simetric o acțiune de combatere a acestor știri false și sprijinire a democrației în Rusia. • Cooperarea cu China trebuie să fie revizuită, luând în considerare faptul că aceasta este din ce în ce mai mult un rival sistemic pentru Uniunea Europeană și promovează un tip diferit de guvernanță. Actualmente România nu apără public valorile europene, drepturile omului și democrația în relația sa cu China și nici nu e implicată în vreun proiect de cooperare care să amelioreze situația din această țară. Suntem convinși că bunele relații economice și comerciale cu China pot fi combinate în mod inteligent cu o poziționare mai activă a României în privința drepturilor omului, a democrației și a statului de drept. Echilibrarea balanței comerciale deficitare va fi combinată cu stimularea schimburilor culturale și în domeniul educației superioare. Investițiile chineze în România sunt binevenite: în privința domeniilor strategice, abordarea va fi corelată cu cea a partenerilor strategici ai României. • Pe fondul detensionării relațiilor dintre China și Taiwan, vom explora, de comun acord cu Beijingul, deschiderea unei misiuni comerciale a României la Taipei. Vom recunoaște diplomele universitare eliberate de Universitățile taiwaneze, facilitând astfel schimburile în domeniul educației. • Cooperarea cu țările arabe nu trebuie să sufere din pricina divizării actuale, urmare a crizei pornite în iunie 2017, care poate influența în chip negativ și relațiile cu Iran sau cu Turcia. România va redeveni un actor imparțial și predictibil în Orientul Mijlociu, iar deschiderea spre regiune presupune și planificarea unor clustere de afaceri sau hub-uri tehnologice în care să poată investi fondurile din aceste țări. Cooperarea cu Arabia Saudită, singurul stat din Golf membru în G20, trebuie intensificată. • În relația cu Iranul, vom contribui la consolidarea poziției europene comune. • Experiența tranziției democratice a României este una prețioasă pentru state din zona Orientului Mijlociu și a Nordului Africii, astfel încât prezența românească în zonă se va diversifica, fiind stimulată implicarea societății civile și a organizațiilor profesionale din România în dialogul cu actori locali. Universitățile din România, sub rezerva consolidării lor, pot constitui poli de atracție pentru viitoarele elite din țări în tranziție. • Orientarea spre viitorii poli de creștere economică substanțială din Africa sau America de Sud, spre regiunile cu care există experiențe comune (tranziția de la autoritarism spre democrație) va aduce dividende pe termen mediu. O Românie deschisă și inovatoare va fi în mod necesar mai prezentă în spații aflate dincolo de proximitatea sa geografică. Impulsionarea schimburilor de studenți, tineri profesioniști și a cooperării pentru dezvoltare, profilarea mai insistentă în cadrul dialogului UE cu Africa, Asia și America de Sud sunt chei pentru potențarea relațiilor bilaterale și multilaterale. • Prezența României în Africa sub-sahariană s-a redus foarte mult după 1989. Regiunea se confruntă cu provocări multiple – demografice, de securitate, acces la resurse – unele dintre ele având un impact global. Oferta educațională a României poate contribui la strângerea legăturilor pe viitor, prin formarea de specialiști. România oferă atât formări universitare francofone, cât și anglofone, o raritate în regiune, care o poate face atractivă. • Regiunea Asiei centrale este una crucială pentru România, prin resursele naturale de care dispune și importanța ei geostrategică. Vom avea o cooperare diferențiată cu Uzbekistan, Kârgâzstan, Kazahstan, Tadjikistan și Turkmenistan, în acord cu noua strategie a UE în regiune. România va acorde o importanță mult mai mare acestei regiuni și va promova pe agenda partenerilor europeni și euroatlantici aspectele de natură politică, economică și militară din această regiune. • Asia de Sud și de Sud-Est e regiunea cea mai populată din lume. Ea cuprinde țări cu rol major în relațiile internaționale sau piețe interne foarte mari, precum Filipine, Pakistan, Thailanda, Vietnam. În domeniul relațiilor culturale și științifice, un pas înainte este nu doar necesar, ci inconturnabil. Fără o coerentă politică regională, România nu își poate exploata pe deplin atuurile de țară membră UE, legată prin vechi relații de acest spațiu. Un institut de cercetare dedicat acestei regiuni, sub coordonarea MAE, va pilota o politică mai dinamică, bazată pe parteneriat și dialog.