Probleme structurale ale cercetării și inovării din România
Documentul original
Pagina 147-148 ↗Probleme structurale ale cercetării și inovării din România Cercetarea și inovarea necesită un cuplaj mult mai coerent la nevoile actuale ale societății și economiei pentru ca rezultatele cercetării și inovării să poată fi valorificate mult mai repede. Pactul verde, componenta digitală, trasează o direcție prioritară în care trebuie să meargă cercetarea. Mediul de cercetare din universități, institutele de cercetare și mediul economic trebuie să contribuie la elaborarea strategiilor multianuale de cercetare. În egală măsură, cercetarea românească trebuie să facă parte din sistemul de cercetare mondial pentru a facilita sincronizarea cercetării românești din punctul de vedere al nivelului profesional cât și din punct de vedere tehnologic. România are o resursă cenușie importantă, disipată în sistemul internațional de cercetare, căreia trebuie să-i creem condiții pentru a putea genera valoare în România. Aceste două direcții strategice, internă și externă, vor fi baza de prioritizarea a politicilor care vor fi implementate în perioada 2021-2024. La nivel național, în perioada 2014-2019 investițiile insuficiente în domeniul CDI din fonduri guvernamentale, nu întotdeauna corelate cu fondurile structurale, au produs puține transformări importante în sistemul românesc de CDI și au determinat o dinamică negativă a producției științifice, o slabă vizibilitate internațională a cercetătorilor și a rezultatelor cercetării românești, reducerea numărului de tineri doctori și doctoranzi, singurul efect pozitiv fiind, într-o oarecare măsură, îmbunătățirea infrastructurii CDI, pentru care s-au utilizat resurse financiare puse la dispoziție din fondurile structurale. Datele existente indică și o capacitate foarte limitată de comercializare și transfer către utilizatori (în principal mediul economic) a rezultatelor cercetării și inovării românești. Antreprenoriatul, în mod special cel bazat pe inovare, este la un nivel redus, mult sub potențialul existent în România. Alocarea bugetului național pentru CDI este semnificativ sub țintele asumate prin documentele strategice naționale precum și în raport cu media UE. Alocările financiare guvernamentale pentru activități CDI, dupa ce au crescut la 0,26% din PIB în 2016, au scăzut la 0,15% în 2018 și 0,14 în 2019. România încheie ciclul de politici publice 2014-2020 în domeniul cercetării, dezvoltării și inovării (CDI), fără să fi fost realizată o evaluare intermediară sau un studiu de impact. În absența unui nivel suficient de finanțare publică a cercetării și inovării pentru perioada 2014-2020, obiectivele legate de competitivitate pentru cercetare și inovare, și ale strategiei de specializare inteligentă nu au putut fi atinse. Având în vedere aceste aspecte, guvernul își va asuma derularea evaluării externe, cu experți selectați de Comisia Europeana, a politicilor naționale în cercetare, dezvoltare și inovare, a guvernanței și arhitecturii instituționale și implementarea recomandărilor primite de la Comisia Europeană, prin instrumentul Facilitate în Sprijinul Politicilor, cu finanțare integrală din programul Orizont 2020. Ulterior încheierii evaluării politicilor naționale în cercetare se va trece la evaluarea de fond a sistemului național de cercetare. Această măsura va avea ca impact creionarea cât mai aproape de realitate a cauzelor dezechilibrelor actuale din sistemul CDI și identificarea unor măsuri care să reducă decalajele pe termen mediu și lung a indicatorilor specifici față de media UE, și va asigura un trend ascendent domeniului CDI, inclusiv creșterea șanselor de succes la viitorul Program european de cercetare „Orizont Europa” (2021-2027) și intensificarea transferului în economie a rezultatelor cercetării. Această reformă va conduce la stabilirea unor poli de excelență esențiali pentru formarea de parteneriate pe termen lung și pentru colaborarea în jurul unor infrastructuri și programe de cercetare de anvergură internațională, în domenii de frontieră ale științei și tehnologiei, în vederea unei mai bune integrări în Spațiul European al Cercetării.