13. Capitolul POLITICI DE MEDIU. APE ŞI PĂDURI

”De ce trebuie să protejăm mediul?” ”De ce este nevoie de un minister pentru protecția mediului?” La aceste întrebări găsim răspunsuri dacă analizăm istoria recentă și observăm efectele nocive pe care le pot avea acțiunile noastre asupra mediului. Fie că vorbim de accidentele de mediu, de defrișări sau încălzirea globală, aceste evenimente au dus la elaborarea și dezvoltarea directivelor și legilor pentru protecția mediului. În România, mediul a intrat destul de curând în preocupările publicului și ale politicienilor. Pădurile erau văzute ca un bazin de resurse și mai puțin ca un organism viu, care ne ajută pe noi să respirăm un aer mai curat. Un organism care stabilizează solul şi reduce riscul de alunecări de teren sau de inundaţii. Am început prin oprirea fenomenelor de defrişare a pădurilor şi am făcut paşi pentru a promova politici de mediu sustenabile. Este timpul acum să dezvoltăm această viziune şi să oferim românilor o Strategie Naţională de Îmbunătăţire a Calităţii Aerului şi o viziune integrată pentru regularizarea cursurilor de apă. Este timpul ca România să se integreze în viziunea europeană privind reciclarea şi să dezvolte astfel baza unei economii circulare eficiente. Este timpul să aplicăm acele măsuri necesare pentru a reintroduce siturile contaminate în circuitul economic normal şi pentru a reda aceste spaţii comunităţii. Politica în domeniul protecţiei mediului şi managementului durabil al pădurilor şi al apei are scopul de a garanta un mediu curat şi sănătos, care să asigure protejarea naturii, calitatea vieţii, în corelare cu progresul social şi o dezvoltare economică verde și competitivă, cu emisii reduse de dioxid de carbon și eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor. Principiile coordonatoare ale politicii de mediu: • Îmbunătățirea integrării politicii de mediu și a coerenței politicilor sectoriale din punct de vedere al aplicării principiilor dezvoltării durabile; • Îmbunătăţirea infrastructurii de mediu şi reducerea decalajului existent faţă de alte state membre ale UE, cât şi între regiunile de dezvoltare; • Prevenirea riscului şi diminuarea efectelor calamităţilor naturale pentru creşterea gradului de siguranţă a cetăţenilor; • Îmbunătăţirea managementului deşeurilor şi substanţelor periculoase la nivel naţional; • Asigurarea unui management durabil al apelor; • Susţinerea şi promovarea producţiei de energie din surse alternative, regenerabile şi nepoluante; • Stimularea creşterii durabile, crearea de noi locuri de muncă şi atingerea unui nivel ridicat de prosperitate şi sănătate; • Conservarea biodiversităţii şi utilizarea durabilă a componentelor sale, precum și evaluarea economică a serviciilor eco-sistemice; • Reducerea poluării şi îmbunătăţirea calităţii aerului; • Prevenirea şi limitarea efectelor negative ale schimbărilor climatice, implementarea măsurilor pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră; • Extinderea suprafeţelor de păduri, creșterea eficienței serviciilor de mediu oferite de acestea, combaterea despăduririlor și asigurarea diminuării tăierilor ilegale de masă lemnoasă; • Îmbunătăţirea calităţii vieţii prin asigurarea unui mediu sănătos în cadrul comunităţilor şi susţinerea unei alimentaţii sănătoase; • Modernizarea şi întărirea capacităţii administrative/instituţionale în domeniul mediului; • Îmbunătățirea gradului de conştientizare, informare, consultare şi participare a tuturor cetățenilor în luarea deciziilor privind mediul;